Pretentii civile. Speta. Decizia 4427/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2701/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4427/
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice I, împotriva sentinței civile nr.186 F din data de 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Ialomița - având ca obiect"drepturi bănești - spor 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice I, intimata-reclamantă și intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Ialomița.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 15.06.2009, de către intimata-reclamantă, concluzii scrise, într-un singur exemplar, la care s-au atașat copii de pe extrasul Notei întocmite de Comisia pentru Practicii de la. pe trim.IV anul 2008, Ordinul nr.1167/C/2009 și hotărâri judecătorești, de care a făcut vorbire în cuprinsul concluziilor.
De asemenea, se arată faptul că, prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice I au solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod proc. civilă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului de către recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții, cât și pe fondul recursului declarat de către recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.186 F din data de 10.03.2009, pronunțată în dosarul nr- (592/2009), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Ialomița și Ministerul Finanțelor Publice și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Ialomița să achite reclamantei drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 10.03.2008 și până la pronunțarea hotărârii.
A respins capătul de cerere privind plata acestor drepturi și în continuare.
A obligat pârâții să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare achitării pretențiilor reclamantei, așa cum au fost acestea stabilite prin hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că eclamanta îndeplinește funcția de asistent judiciar în cadrul Tribunalului Ialomița.
În ceea privește asistenții judiciari, prima instanță a constatat că pentru intervalul 01.07.2000 - 28.02.2005 există text de lege care reglementează expres salarizarea asistenților judiciari în funcție de prevederile Legii nr.50/1996 și anume, art.2 din nr.OUG20/20.02.2002.
A reținut că, inițial, asistenții judiciari au fost numiți prin Ordinul Ministrului Justiției și salarizați cu coeficientul corespunzător judecătorilor din cadrul judecătoriilor, conform prevederilor Anexei 1 la Legea nr.50/1996, iar, ulterior, prin art.3 alin.1 din OUG nr.20/20.02.2002 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească s-a dispus că:,Asistenții judiciari în funcție la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe sunt de drept magistrați consultanți.".
A mai reținut că, în art.2 din același act normativ, s-a dispus în concret asupra salarizării acestei categorii profesionale, în sensul că:,Magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare.".
Ca urmare, instanța de fond a constatat că instituția magistraților consultanți a fost abrogată expres prin Legea nr.304/2004, fără a fi abrogate, însă și dispozițiile art.2 din OUG 20/2002, întrucât există dispoziții tranzitorii care stabilesc ultraactivitatea acestui text, prin transferul dreptului reglementat la un nou subiect.
A mai constatat că, ulterior, în anul 2006, intrat în vigoare nr.OUG27/2006, care reglementează pentru prima dată, în mod expres, salarizarea asistenților judiciari, în art.16.
Dar, a reținut instanța, acest articol, nr.16, nu este nici limitativ, în sensul că nu utilizează termenul exclusiv,numai"la enumerarea drepturilor salariale ale asistenților judiciari și nu abrogă nici Legea nr.50/1996 și nici norma cuprinsă în art.115 din Legea nr.304/2004, care, la rândul ei, stabilește ultraactivitatea dreptului la sporul de 50% în favoarea asistenților judiciari, drept câștigat și păstrat în urma transferului de drept.
Drept urmare, instanța de fond, având în vedere că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că art.47 din Legea nr.50/1996 nu este abrogat, a apreciat că asistenții judiciari sunt îndreptățiți să beneficieze de acest spor și că, a momentul adoptării nr.OG83/2000, soluționarea litigiilor de muncă se făcea de către un complet format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, potrivit dispozițiilor art.17 din Legea nr.50/1996, legiuitorul stabilind atunci că hotărârea era luată atât de către judecător, cât și de către asistenții judiciari, cu majoritate de voturi.
Astfel, prima instanță a constatat că, prin Decizia nr.21 din data de 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că la momentul respectiv erau în vigoare prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, potrivit cărora magistraților și personalului auxiliar de specialitate li se cuvine un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, raportat la salariul de bază brut lunar.
Așa cum se observă, a reținut instanța, legiuitorul nu a făcut distincție între magistrații - judecători sau procurori, magistrații asistenți de la Curtea Supremă de Justiție, respectiv magistrații consultanți ce intrau în compunerea completului de judecată specializat în soluționarea conflictelor de muncă, astfel că rezultă că și acestor magistrați consultanți li se cuvenea sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar.
A mai avut în vedere că prin Legea nr.303/2004, publicată în Monitorul Oficial nr.576 din data de 29 iunie 2004 și intrată în vigoare la 90 zile de la data publicării, au fost abrogate prevederile art.17 din Legea 92/1992 și s- stabilit că soluționarea litigiilor de muncă se face de către un complet format din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
Raportat la prevederile Legii nr.92/1992, s-a reținut că atribuțiile asistenților judiciari nu au fost modificate în raport cu cele stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.303/2004 și că simpla schimbare a denumirii, din magistrați consultanți, în asistenți judiciari, nu poate să conducă la concluzia că aceștia pot fi privați de beneficiul acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Mai mult decât atât, instanța de fond a apreciat că de sporul de 50% beneficiază și magistrații asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și personalul auxiliar de specialitate, iar asistenții judiciari îndeplinesc o funcție echivalentă în cadrul instanțelor din România, având atribuții în ceea ce privește ședința de judecată, prin participarea, cu vot consultativ, în completul ce soluționează conflicte de muncă și litigii de asigurări sociale.
De altfel, a reținut instanța, salarizarea asistenților judiciari a fost făcută prin raportarea la situația unui judecător de judecătorie cu o vechime de peste 4 ani în magistratură.
Prima instanță a concluzionat că, atâta timp cât rațiunea acordării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este aceeași atât pentru judecători, cât și pentru celălalt personal din cadrul instanțelor ce are atribuții în ceea ce privește ședințele de judecată, rezultă că și asistenții judiciari au dreptul la acest spor, în perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr.303/2004.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice.
În motivarea recursului formulat și motivat în termenul legal, recurentul Ministerul Justiției și Libertăților () critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii, sens în care invocă motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod proc.civilă.
Astfel, recurentul arată că instanța a admis acțiunea și a recunoscut dreptul reclamantei la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, interpretând greșit prevederile art.47 din Legea nr.50/1996.
Recurentul mai arată că asistenții judiciari nu sunt și nu au fost niciodată beneficiarii sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, deoarece, în forma inițială introdusă în Legea nr.50/1996 de nr.OG56/1997, de acest spor beneficiau magistrații și executorii judecătorești:"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații,precum și executorii judecătorești beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar.".
Ulterior, legea de aprobare a nr.OG56/1997, Legea nr.104/1997 dispunea, prin art.421:"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar.".
Totodată, arată recurentul, art.3 din nr.OUG179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească prevede:"Asistenții judiciari sunt remunerați cu coeficientul de ierarhizare de bază pentru judecătorul stagiar anul I - II, în raport cu timpul lucrat efectiv. Perioada în care o persoană desfășoară activitate de asistent judiciar constituie vechime în muncă și vechime în specialitate.".
Consideră, astfel, că rezultă cu claritate că textul de lege nu prevedea alte drepturi salariale suplimentare pentru asistenții judiciari, precum sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și nici nu menționa faptul că asistenții judiciari ar fi beneficiat de toate drepturile magistraților.
Recurentul susține că este eronată motivarea instanței de fond în sensul că, pentru intervalul 01.07.2000 - 28.02.2005, ar fi existat prevederi legale care să justifice acordarea drepturilor salariale asistenților judiciari în funcție de prevederile Legii nr.50/1996 și, implicit, acordarea sporului de 50%. Într-adevăr, arată recurentul, asistenții judiciari au fost salarizați în temeiul Legii nr.50/1996, însă ei nu au beneficiat de toate drepturile de care beneficiau magistrații sau personalul auxiliar de specialitate al instanțelor.
Prin urmare, recurentul apreciază că este lipsită de fundament și invocarea de către prima instanță, în justificarea acordării sporului de 50% a dispozițiilor art.2 din OUG nr.20/2002. Astfel, arată că instanța nu a luat în calcul faptul că la art.2 din OUG nr.20/2002 se prevede clar că:"Magistrații consultanți au drepturile și obligațiile prevăzute la art.99, art.101, art.102 și la art.110-118, care se aplică în mod corespunzător.".
Recurentul arată că din analiza acestor dispoziții se poate observa că sunt stabilite drepturile magistraților, sporul de risc neregăsindu-se printre acestea.
Un alt argument în plus în susținerea celor invocate, arată recurentul, îl reprezintă și Decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii, privind interpretarea și aplicarea art.47 din Legea nr.50/1996, care a statuat că:"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.".
Ca urmare, recurentul susține că sunt, astfel, stabilite, fără posibilitate de interpretare, categoriile de personal cărora li se aplică prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, asistenții judiciari nefăcând parte din acestea.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă coroborate cu dispozițiile art.312 Cod proc.civilă.
Prin recursul declarat, recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Ias olicitat casarea sentinței pronunțate de instanța de fond, invocând motivul prevăzut de dispozițiile art.304 pct.5 din Codul d e procedură civilă.
La termenul din data de 16.06.2009, Curtea, în ședință publică, a invocat, din oficiu, excepția tardivității declarării, de către acest recurent, a recursului și a rămas în pronunțare pe respectiva excepție, aspect ce s-a consemnat întocmai în practicaua prezentei decizii.
Prin întâmpinarea formulată (filele 18 - 22 din dosarul de recurs), intimata-reclamantă a solicitat respingerea ambelor recursuri, ca nefondate și menținerea hotărârii fondului, ca legală și temeinică, invocând Decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și alte apărări de fond, la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.137 din Codul d e procedură civilă:
"Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.".
Ca urmare, Curtea va analiza cu prioritate excepția tardivității declarării recursului formulat de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice I, excepție pe care a invocat-o, din oficiu, în ședința publică din data de 16.06.2009, așa cum s-a consemnat în practicaua prezentei decizii.
Constatând că această excepție este întemeiată, Curtea o va admite și, în consecință, va respinge ca tardiv declarat recursul Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a decide astfel, Curtea are în vedere că în conflictele de muncă termenul de declarare a recursului este de 10 zile de la comunicarea hotărârii fondului, prevăzut de dispozițiile speciale ale art.80 din Legea nr.169/1999 coroborate cu dispozițiile art. 289 din Codul muncii (adoptat prin Legea nr.53/2003), termen ce se calculează pe zile libere, potrivit dispozițiilor art.101 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Ori, în speță, termenul legal de 10 zile nu a fost respectat de către recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice I, care, deși a primit sentința atacată la data de 31.03.2009 (împrejurare ce rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare de la fila 14 din dosarul de fond), a declarat recursul abia la data de 15.04.2009 (fapt ce rezultă din rezoluția de primire aplicată pe fila 1 cererii de recurs - fila 6 din dosarul de recurs).
Pentru aceste motive, Curtea va respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice
Cât privește recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților împotriva aceleiași sentințe, Curtea apreciază că acesta este fondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin.2 și alin.3 teza 1 din Codul d e procedură civilă, îl va admite și, în consecință, va odifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va espinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta, pentru următoarele motive:
Toată argumentația primei instanțe se referă la Decizia nr.21 din data de 10 martie 2008, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, la momentul respectiv, erau în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, potrivit cărora magistraților și personalului auxiliar de specialitate li se cuvine un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, raportat la salariul de bază brut lunar.
Față de decizia susmenționată, instanța de fond a reținut că legiuitorul nu ar fi făcut distincție între magistrații - judecători sau procurori, magistrații asistenți de la Curtea Supremă de Justiție, respectiv magistrații consultanți (actualmente asistenți judiciari) ce intră în compunerea completelor de judecată specializate în soluționarea conflictelor de muncă, de unde ar rezulta că și asistenților judiciari li s-ar cuveni sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Curtea constată că, soluționând recursul în interesul legii, prin decizia susmenționată - Decizia nr.21/10.03.2008 - privind interpretarea și aplicarea art.47 din Legea nr.50/1996 (decizie obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă), Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că,judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.".
Astfel, Curtea reține că, deși sunt enumerate expres și fără echivoc categoriile de personal cărora li se aplică prevederile art.47 din Legea nr.50/1996, categoria asistenților judiciari nu face parte dintre acestea.
Așadar, Curtea apreciază că asistenții judiciari nu sunt și nu au fost niciodată beneficiarii sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Inițial, de acest spor beneficiau doar magistrații și executorii judecătorești, întrucât, dispozițiile Legii nr.50/1996 (în forma inițială introdusă de nr.OG56/1997) prevedeau că:
"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,magistrații, precum și executorii judecătoreștibeneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar.".
Ulterior, dispozițiile art.421din Legea nr.104/1997 prin care s-a aprobat nr.OG56/1997 prevedeau că:
"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitatebeneficiază de un spor de 50% la salariul de bază brut lunar.".
Potrivit dispozițiilor art.3 din nr.OUG179/1999 care a modificat și completat Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească:
"Asistenții judiciari sunt remunerați cu coeficientul de ierarhizare de bază pentru judecătorul stagiar anul I - II, în raport cu timpul lucrat efectiv. Perioada în care o persoană desfășoară activitate de asistent judiciar constituie vechime în muncă și vechime în specialitate.".
Ca urmare, Curtea apreciază că sunt fondate susținerile recurentului în sensul că din textul de lege susmenționat a rezultat că pentru asistenții judiciari nu erau reglementate alte drepturi salariale suplimentare, precum sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și nici nu s-a statuat vreodată că asistenții judiciari ar fi beneficiat de toate drepturile magistraților.
Față de cele reținute mai sus, apar ca fiind eronate argumentele instanței de fond, în sensul că, pentru intervalul 01.07.2000 - 28.02.2005, ar fi existat prevederi legale prin care ar fi fost acordate asistenților judiciari drepturi salariale în temeiul dispozițiilor Legii nr.50/1996 și că, implicit, că li s-ar fi acordat acestora și sporul de 50%.
Într-adevăr,asistențiiudiciariau fost salarizați în temeiul Legii nr.50/1996, însă einu au beneficiat de toate drepturile de care beneficiau magistrații sau personalul auxiliar de specialitate al instanțelor.
Totodată, apare ca lipsită de fundament și invocarea, de către prima instanță, a dispozițiilor art.2 din OUG nr.20/2002, cât timp art.2 din OUG nr.20/2002 prevede clar că:
"Magistrații consultanți au drepturile și obligațiile prevăzute la art.99, art.101, art.102 și la art.110-118, care se aplică în mod corespunzător.".
Ori, deși prin dispozițiile legale suscitate sunt stabilite drepturile magistraților, sporul de risc nu se regăsește printre acestea.
De asemenea, Ordonanța de Urgență nr.27 din data de 29.03.2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, în art.16 din Capitolul IV intitulat " Salarizarea și alte drepturi ale asistenților judiciari", prevede că:
"(1)Asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizați cu o indemnizație de încadrare brută lunară potrivit coeficienților de multiplicare prevăzuți, după caz, la lit. A din anexă, nr. crt. 28-31, în raport cu vechimea în funcții juridice.".
Nici din acest text nu rezultă că asistenții juridiciari sunt îndreptățiți să beneficieze de sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
În consecință, potrivit celor expuse, Curtea constată că, în absența oricărui text care să o legitimeze, acțiunea reclamantei este neîntemeiată, astfel că, urmare a admiterii recursului și a modificării sentinței atacate, va fi respinsă ca atare, în tot (atât în ceea ce privește capătul principal de cerere, cât și capetele accesorii), urmând a fi menținute doar acele dispoziții ale hotărârii fondului ce se referă la respingerea capătului de cerere privind plata în continuare a drepturilor bănești solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice I, împotriva sentinței civile nr.186 F din data de 10.03.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu intimații-pârâți Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Ialomița.
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva aceleiași sentințe.
Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
red. / dact.
2 ex. / 17.08.2009
Jud.fond:;
Al.
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
