Pretentii civile. Speta. Decizia 443/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 443/2008
Ședința publică din 17 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă Victor Crețoiu
- - - vicepreședinte Curtea de Apel
- - - JUDECĂTOR 3: Maria Ofelia Creța
- - - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 979/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul personal și reprezentantul pârâtei intimate Societate Cooperativă H avocat lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care recurentul depune răspuns la întâmpinare pe care îl comunică și intimatului prezent. Reprezentantul intimatei pârâte depune la dosar rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale.
Nefiind formulate cereri prealabile instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 33/LM/2006 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea reclamantului împotriva pârâtei SA Societate Cooperativă H luându-se act de renunțarea la judecată față de pârâții Inspectoratul Teritorial d e Muncă H și Casa de Asigurări de Sănătate
Prin decizia nr. 549/2007 a fost admis recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr.33/LM/2006, a fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond - Tribunalul Hunedoara - complet specializat în conflicte de muncă.
În cuprinsul deciziei se menționează că reclamantul a solicitat și compensarea în bani a concediului de odihnă neefecuat pe anii 2003-2005 și să i se achite contravaloarea orelor suplimentare efectuate în perioada 01.04.2003-01.04.2005, iar prima instanță nu a administrat probe și nu s-a pronunțat prin sentință asupra acestor capete de cerere.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr-.
Prin întâmpinare pârâta Casa Județeană de Pensii Has olicitat respingerea acțiunii reclamantului față de aceasta în principal pe cale de excepție și în subsidiar, ca nefondată arătând că prin decizia de casare se dispune casarea sentinței doar în ce privește respingerea acțiunii față de pârâta SC SA H iar nu se dispune casarea în ce privește respingerea acțiunii față de Casa Județeană de Pensii
Prin sentința civilă nr. 979/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost respinsă față de pârâții SA Societate Cooperativă H și Casa județeană de Pensii H, iar în baza art. 246 pr.civ. s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului față de pârâții Inspectoratul Teritorial d e Muncă H și Casa de Asigurări de Sănătate
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin convenția individuală de muncă încheiată între părți la 01.01.2004 se prevede că reclamantul beneficiază de un salariu brut lunar de 330.000 lei.
Clauzele contractului au fost stabilite de părți și însușite de reclamant prin semnarea acestuia, nefiind contestate pe toată durata derulării raporturilor de muncă în condițiile art.283 lit.d din Codul Muncii. În aceste condiții susținerea reclamantului conform căreia a beneficiat de un salariu mai mare decât cel menționat în contract, respectiv în statele de plată și înscris în carnetul de muncă, nu poate fi reținută, fiind nu doar contrară actelor oficiale întocmite de unitate și care fac dovada deplină a achitării obligațiilor salariale către reclamant, dar chiar clauzelor convenției individuale de muncă.
De altfel, chiar din probațiunea testimonială administrată în cauză rezultă că în mod frecvent drepturile salariale ale angajaților din cadrul atelierului auto erau ridicate de la casieria societății de către fratele petentului care semna și statele de plată iar anterior, deși statele de plată respective erau prezentate angajaților spre semnare, nu s-au semnalat neconcordanțe între sumele menționate și cele încasate. Ca urmare, afirmațiile reclamantului nu au nici un suport și nici nu pot fi primite peste conținutul unor acte oficiale câtă vreme acestea nu au fost declarate false, motive pentru care acțiunea acestuia urmează a se respinge ca nefondată față de pârâta Societate Cooperativă
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar, reclamantul arată că dorește să se constate că a obținut o vechime în muncă în perioada 01.06.1977- 30.11.2005, să se constate că venitul net realizat în perioada 01.06.1977-01.01.2000 a fost de 300 lei lunar, iar în perioada 01.01.2000-01.04.2005 acest venit a fost de 500 lei lunar, să se constate că semnătura de pe statele de plată din perioada menționată nu îi aparține iar actele mai sus menționate sunt false și lovite de nulitate absolută, să fie obligată pârâta să depună declarațiile nominale rectificate pentru perioada 01.04.2001-01.04.2005, să fie obligată pârâta la plata contribuțiilor de asigurări sociale pentru perioada 01.06.1997-01.04.2005, să fie obligată pârâta la plata sumei de 1275 lei reprezentând contravaloarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pe anii 2003,2004,2005, să fie obligată pârâta la plata sumei de 8450 lei reprezentând contravaloarea unui număr de 650 ore suplimentare efectuate în perioada 01.04.2003-01.04.2005 și 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Având în vedere îndrumările obligatorii cuprinse în decizia de casare, instanța de fond a administrat probe privind compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat pe anii 2003-2005 și orele suplimentare efectuate în perioada 01.04.2003-01.04.2005.
Față de primul capăt de cerere privind compensarea în bani a concediului de odihnă pe anii 2003-2005 se constată că această cerere este neîntemeiată deoarece reclamantului i-au fost achitate concediile de odihnă pe acești ani, astfel cum rezultă din copiile statelor de plată depuse la filele 32-33-42-43.
În ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare pe perioada 01.04.2003-01.04.2005, această solicitare nu este întemeiată deoarece din copiile fișelor de pontaj pentru această perioadă rezultă că reclamantul a prestat 8 ore zilnic respectiv între 20-22 zile lucrătoare/lună.
La termenul de judecată din 25.10.2007 când reclamantului i s-a acordat cuvântul pe fond, acesta a solicitat admiterea acțiunii, obligarea pârâtei la plata concediului legal pe anii 1997-2004 inclusiv, a sâmbetelor lunare pe această perioadă, a drepturilor de pensie pe perioada 01.12.2005-20.06.2006 și cheltuieli de judecată în sumă de 750 lei și 400.000 lei daune morale.
Având în vedere dispozițiile art. 283 lit.c din Codul Muncii care prevăd că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate pentru perioada 1997-27.03.2003 acțiunea reclamantului este prescrisă.
În ce privește obligarea la plata drepturilor de pensie pe perioada 01.12.2005-20.06.2006 acest capăt de cerere va fi respins deoarece nu există temei pentru recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a unor drepturi salariale suplimentare.
În temeiul dispozițiilor art 246 pr.civ. s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantului față de pârâții Casa de Asigurări de Sănătate și Inspectoratul Teritorial d e Muncă
În ceea ce privește obligarea la plata daunelor morale având în vedere că prin dispozițiile art.269 Codul Muncii se prevede că este necesar să se facă dovada prejudiciului material sau moral suferit de salariat, această dovadă nefiind făcută, cererea de daune morale a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și admiterea cererii așa cum a fost formulată și precizată.
În expunerea de motive arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, instanța de fond reținând în mod greșit că cererea sa este prescrisă pentru perioada 1997-27.03.2003, deși cererea de chemare în judecată a fost inițiată în 2005.
În mod greșit, arată recurentul, instanța de fond a reținut că el și fratele său au ridicat sumele în discuție de la casieria unității, deși aceasta nu dispunea de casierie, operațiunile fiind realizate de un birou unde statele de plată erau semnate de conducerea unității, după care sumele erau înregistrate ca manoperă pentru luna următoare.
Recurentul pretinde că nu a încasat alte sume de bani cu excepția concediului medical pe o perioadă de 6 luni.
Deși a solicitat audierea unui număr mai mare de martori i s-a încuviințat unul singur care declară că a semnat state de plată deși nu figurează ca angajat. Martorul societății pârâte nu a fost lăsat să răspundă la întrebările formulate de apărătorul reclamantului. Deși i-a fost luat un interogatoriu nu i s-a cerut să-l semneze și nu i s-a permis să-și susțină cererile. Deși a solicitat o expertiză s-a încuviințat doar o analiză grafologică. Deși a solicitat ca societatea pârâtă să depună la dosar statele de plată pe perioada 1997-2005, la dosar au fost depuse doar cele din 2004-2005.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, conform prevederilor art. 3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor reclamantului cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Hunedoara la data de 28.03.2006 astfel încât în mod legal instanța de fond, dând eficiență dispozițiilor art. 283 lit.c din Codul Muncii, a constatat că cererea sa este prescrisă pentru perioada 1997-27.03.2003.
Pentru restul perioadei, în mod corect instanța de fond a reținut pe baza statelor de plată că sumele cuvenite au fost încasate de reclamant și de fratele acestuia în numele său. Acest fapt este confirmat și de declarațiile celor doi martori audiați în cauză. La cerere, reclamantului i-a fost încuviințată și materializată audierea martorului, în mod corect fiindu-i respinsă, la data de 09.01.2007, ca fiind tardiv formulată, cererea de suplimentare a probei testimoniale, instanța de fond dând astfel eficiență prevederilor art. 112 și art.138 pr.civ.
Susținerile reclamantului în sensul că martorilor audiați în cauză nu li s-a permis să răspundă la întrebările părților nu pot fi primite, dat fiind faptul că sunt simple afirmații nedovedite.
Contrar susținerilor reclamantului acestuia nu i-a fost luat interogatoriul la instanța de fond. Sunt de asemenea simple afirmații nedovedite susținerile sale în sensul că nu i s-a permis să vorbească în fața instanței de fond, cu atât mai mult cu cât a fost asistat de un apărător ales care a formulat cereri menționate în încheierile de ședință și a pus concluzii, inclusiv scrise.
Este adevărat că la termenul din 21.11.2006 reclamantul a solicitat încuviințarea unei expertize grafologice pentru semnăturile de pe statele de plată, dar la termenul din 05.11.2006 a renunțat la această probă, situație în care în mod corect instanța de fond și-a întemeiat susținerile inclusiv pe aceste acte care nu au fost declarate false.
În privința statelor de plată, la termenul din 03.10.2006 reclamantul a solicitat să fie depuse la dosar cele pe perioada 2001-2005, pentru ca la termenul din 21.11.2006 să se rezume doar la perioada 2003-2004. La dosar au fost depuse statele de plată pe perioada 2004-2005, iar pentru anul 2003 au fost depuse foile colective de prezență în baza cărora au fost întocmite satele de plată și achitate salariile, fiind fără dubiu, așa cum rezultă din cele ce preced că reclamantul nu a fost privat de drepturile pecuniare care i s-au cuvenit.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge ca nefundat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr. 979/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică din data de 17 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
Tehnored. /2 ex/6.05.2008.
,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Alina Lodoabă Victor Crețoiu, Maria Ofelia Creța
