Pretentii civile. Speta. Decizia 4437/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1931/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4437/
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cereri de recurs formulată de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.896 din data de 26.05.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (1311/C/2008), în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, G, și intimații-pârâți Tribunalul Călărași, Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect:"drepturi bănești - diferența dintre salariul primit și cel cuvenit grefierilor de ședință".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentul-pârâtMinisterul Justiției și Libertăților,intimații-reclamanți, -, G,și intimații-pârâțiTribunalul Călărași, Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurentul prin cererea de recurs dedusă judecății a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 pr.civ. și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.896 din data de 26.05.2008, pronunțată de către Tribunalul Călărași - Secția Civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată din oficiu, s-a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții, -, G, și, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, s-au obligat, în solidar, pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Călărași la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale neacordate în mod discriminatoriu, diferențe dintre drepturile salariale cuvenite reclamanților în funcție de treapta profesională a acestora și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști cu studii medii și respectiv drepturile salariale primite efectiv de reclamanți, care au fost calculate în funcție de treapta profesională a reclamanților și de coeficientul de multiplicare prevăzut de lege pentru grefieri-arhivari și grefieri registratori, diferențe calculate începând cu data de 27.01.2007 și în continuare până la data încetării stării de discriminare și s-a respins acțiunea reclamanților față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a ținut seama de faptul că printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă (Decizia civilă nr.71/14.02.2005 a Curții de Apel Constanța ) s-a statuat transformarea posturilor de arhivar-registrator în grefier arhivar sau grefier registrator începând cu 01.01.2005 și că această soluție a fost preluată de Hotărârea nr.378/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care reținut că la instanțe funcționează personal auxiliar de specialitate și personal economico-administrativ, deci nu există distincție în cadrul personalului auxiliar de specialitate.
S-a constatat că art. 70 din Legea 567/2004 nu distinge între grefierii care participă la ședințele de judecată și grefierii care nu participă, grefieri documentariști, grefieri statisticieni, și, în consecință, în instanță sunt doar grefieri, fără distincție între aceștia doar în ceea ce privește locul de muncă (în ședințe, la arhivă), iar dacă legea nu distinge, nimeni nu poate distinge.
Examinând activitatea grefierilor de ședințe și a celorlalți, s-a reținut că aceștia în comun contribuie prin activitatea lor, la înfăptuirea actului de justiție de către magistrați, astfel că pentru situații similare trebuie să existe tratament similar în orice situație, inclusiv salarizarea.
S-a considerat că, prin lege există discriminare în salarizarea grefierilor, o entitate unică în cadrul instanțelor, ceea ce încalcă atât principiile generale ale dreptului muncii, cât și legea fundamentală și normele europene și că pentru înlăturarea discriminării este necesară o salarizare egală a acestei categorii.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, criticând soluția pentru următoarele motive de nelegalitate, întrucât hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 pr. civ.
Astfel, s-a susținut că prima instanță a respins în mod greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției, prin ignorarea faptului că drepturile solicitate pe perioada 01.01.2005 - 29.04.2005 sunt prescrise, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii.
Recurentul a enunțat prevederile art. 3, art. 60, art. 90, din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate și ale art. 91 alin. 2, art. 3 din nr.HG 290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, Legea nr. 17/2006, prin care a fost modificată și completată Legea nr. 567/2004 și dispozițiile OG nr. 8/2007 și a precizat că acest din urmă act normativ, care reprezintă legea specială de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției a intrat în vigoare la data de 02.02.2007 și că dispozițiile Legii nr. 17/2006 de modificare și completare a Legii nr. 567/2004, care îi îndreptățesc pe reclamanți la o salarizare corespunzătoare funcției de grefier de ședință, sunt aplicabile doar de la această dată.
Recurentul pârât a învederat că pretențiile reclamanților privind calcularea și plata diferențelor salariale începând cu 01.01.2005 nu au nici un temei legal, având în vedere data la care a intrat în vigoare Legea nr. 17/2006.
S-a adăugat că drepturile salariale ale reclamanților au fost corect stabilite, în conformitate cu dispozițiile în vigoare în acea perioadă, care nu confereau dreptul la modificarea grilei de salarizare conform funcției de grefieri de ședință.
În privința capătul de cerere care vizează acordarea drepturilor solicitate pe viitor, recurentul a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat, având în vedere faptul că obiectul acestuia se referă la un drept care nu s-a născut încă, astfel încât reclamanții nu justifică un interes actual, drepturile solicitate pe viitor nefiind creanțe certe, lichide și exigibile, acordarea unor drepturi neprevăzute de lege ar însemna depășirea limitelor puterii judecătorești și arogarea de către instanța de judecată a atribuțiilor de legiferare.
Prin întâmpinarea formulată intimații, -, G, și, și, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor de fond, care pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct. 4 și 9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 29.04.2008, astfel cum a fost precizată la data de 19.05.2008, reclamanții intimați, în calitate de grefieri arhivari, au solicitat instanței de fond obligarea pârâților la remunerarea muncii acestora cu aceleași drepturi salariale cu care este remunerată munca grefierilor de ședință, a grefierilor documentariști și a grefierilor statisticieni, precum și obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cu începere din 1.01.2005 la zi și în continuare, până la apariția unei noi reglementări.
Ulterior, prin cererea completatoare formulată la data de 21.05.2008, reclamanții au solicitat obligarea pârâților în solidar la plata despăgubirilor echivalente cu diferențele de drepturi salariale neacordate în mod discriminatoriu, diferențele dintre drepturile salariale ce li se cuvin, calculate în funcție de treapta profesională și coeficientul de multiplicare prevăzut de lege, pentru grefieri, grefier statistician și grefieri documentariști cu studii medii și drepturile primite efectiv, care au fost calculate în funcție de treapta profesională deținută și coeficientul de multiplicare prevăzut pentru grefierii arhivari și grefierii registratori, diferențe calculate începând cu data de 27.01.2007 până în prezent și în continuare, până la înlăturarea stării de discriminare.
Curtea reține că intimații reclamanți și-au completat cererea dedusă judecății, fără a renunța însă la pretențiile formulate prin cererea introductivă, astfel că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către recurentul pârât Ministerul Justiției în privința drepturilor bănești aferente perioadei 1.01.2005 - 29-04.2005, este întemeiată, având în vedere data la care a fost formulată cererea de chemare în judecată (9.04.2008), în cauză fiind evident depășit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 muncii, care stipulează că "cererea având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune".
În același sens sunt și prevederile art.166 alin.1 muncii, care dispun că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie într-un termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Curtea constată că dreptul reclamanților de a solicita plata diferențelor pretinse în cauză s-a născut în momentul în care, în raport cu prevederile legale incidente, acestea au fost stabilite prin prestații succesive, iar pentru fiecare dintre aceste prestații curge un termen de prescripție distinct, care are o existență independentă de celelalte, stingându-se la momentul împlinirii celor 3 ani.
În consecință, față de dispozițiile art.12 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, care prevăd că în cazul în care debitorul este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită, Curtea reține ca fiind întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către recurent, în privința drepturilor bănești aferente perioadei 1.01.2005 - 29-04.2005.
Curtea reține ca fiind întemeiate și celorlalte critici de fond aduse hotărârii recurate, întrucât instanța de fond a interpretat și aplicat greșit legea, cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în cauză fiind incidente motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art.304 pct. 4 și 9.pr.civ.
Astfel, instanța de fond a constatat că reclamanții intimați sunt discriminați prin lege și a apreciat că pentru înlăturarea acestei discriminării este necesară o salarizare egală a acestei categorii, acordând în acest fel alte drepturi decât cele stabilite prin lege, prin arogarea de atribuții de legiferare și încălcarea evidentă a principiului separației puterilor în stat.
În ceea ce privește discriminarea, Curtea reține că pentru a se constata un tratament nediferențiat injust, este absolut necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferențial, iar dacă o asemenea distincție între situații analoage sau comparabile există, ea să nu-și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Legiuitorul are dreptul de a stabili prin lege drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii, iar instanța de judecată trebuie să aplice legea, iar nu să o înlăture de la aplicare sau să o suplinească, pe motiv că este inechitabilă sau discriminatorie.
Este relevant a aminti că prin Deciziile nr.818/2008, nr.819/2008 și nr. 820/2008 ale Curții Constituționale, care sunt obligatorii pentru instanțe, în raport de prevederile art.329 alin.3 pr.civ. s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, pretinse a fi incidente în cauză, apreciindu-se că aceste dispoziții "sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii".
Curtea apreciază că dispozițiile deciziilor invocate sunt pe deplin aplicabile în speță, întrucât intimații reclamanți au solicitat instanței de judecată să se substituie legiuitorului cu privire la stabilirea drepturilor salariale pentru o anumită categorie profesională, împrejurare declarată neconstituțională.
Așadar, având în vedere că nu orice diferență de drepturi salariale implică o discriminare și inegalitate a salariaților și că doar legiuitorul are dreptul a stabili regimul de salarizare a diferitelor categorii profesionale, precum și faptul că prin probele administrate în cauză nu s-a demonstrat că drepturile salariale ale intimaților reclamanți nu au fost stabilite corect în perioada în litigiu, în conformitate cu dispozițiile în vigoare, Curtea constată aceștia că nu sunt îndreptățiți la plata unor diferențele salariale neprevăzute de lege.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința civilă recurată, în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției pentru perioada 1.01.2005 - 29.04.2005, și va respinge, ca prescrisă acțiunea pentru această perioadă.
De asemenea, pentru restul perioadei în litigiu, Curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de către intimații reclamanți, urmând a fi menținute dispozițiile sentinței recurate cu privire la Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.896 din data de 26.05.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr- (1311/C/2008), în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, G, și intimații-pârâți Tribunalul Călărași, Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică, în parte, sentința civilă recurată, în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției, pentru perioada 1.01 - 29.04.2005, și respinge acțiunea pentru această perioadă, ca prescrisă.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanții, -, G, și, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține dispozițiile sentinței privind respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:,
Dact.: RF./2ex.
10.08.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
