Pretentii civile. Speta. Decizia 4557/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4557
Ședința din Camera de Consiliu de la 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 9 iunie 2008 privind judecarea recursului declarat de reclamanții, -, - împotriva sentinței civile nr. 6 din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 9 iunie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la 30.11.2007, reclamantele, - și - au chemat în judecată pe pârâții Statul Român - reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză să fie obligați pârâții, în solidar la plata actualizată, în favoarea fiecărei reclamante a sporului de stres în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 1 septembrie 2000 la zi - pentru, începând cu data de 9 mai 2006 până la zi - pentru -, iar pentru - începând cu 21 august 2006 la zi, precum și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă. Au mai solicitat obligarea pârâtului Misterul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor încasate.
In motivarea acțiunii, au arătat că potrivit art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, iar ulterior, potrivit OG 83/2000 pentru modificarea și completarea L 50/1996, a fost abrogat acest spor. Au arătat că OG83/2000 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 114 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul unor legi organice.
Au susținut că sporul de 50% din salariul de bază brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică" de care beneficiau magistrații și personalul auxiliar de specialitate a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin 2 și art. 53 din Constituția României, precum și ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere înseși existenței dreptului.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței motivând că potrivit art. 36 alin 2 din OUG 27/29.03.2006, aprobată prin 45/2007 competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari revine Curții de Apel București. A mai arătat că dispozițiile Codului Muncii au caracter de normă generală, iar dispozițiile OUG nr.27/29.03.2006 reprezintă norma specială, iar potrivit art. 1 alin 2 din L 53/2003() sunt exceptate de la aplicarea prevederilor Codului Muncii legile speciale care conțin dispoziții specifice derogatorii.
De asemenea, pârâtul a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 01 septembrie 2000-19 octombrie 2004, motivând că potrivit dispoz. art. 1 alin 1 din D 167/1958 coroborate cu dispozițiile art. 3 alin 3 din același act normativ dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv de 3 ani.
formulat și cerere de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art. 60-63 din pr.civ. solicitând instanței, în cazul admiterii acțiunii formulate de reclamante, să dispună și prin aceiași hotărâre ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantelor.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca inadmisibilă. A motivat că prevederile art. 47 din L 50/1996, au fost în vigoare până la data de 1 octombrie 2000, când a fost emisă OG 83/2000 - pentru modificarea și completarea Legii 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care abrogat în mod expres acest articol.
A mai arătat că prin art. 47 din L 50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art. 1 pct.42 din OG83/2002, cu mult înainte de intrarea în vigoare a OUG177/2002, iar în conformitate cu prevederile art. 62 alin 3 din L 24/2000 privind normele de tehnică legislativă abrogarea unei dispoziții sau unui act normativ are caracter definitiv și nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Pârâta Ministerul Finanțelor a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocând inexistența raporturilor juridice dintre reclamanți și pârâtă (lipsa calității procesuale pasive), iar pe de altă parte inadmisibilitatea față de prevederile art.1 ale OG nr.22/2002, care prevăd că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată.
Prin sentința nr.6 din 7 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantele, cu domiciliul ales în Tr.S, str -.- nr.6, jud.M împotriva pârâților STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, cu sediul în C, str. - -, jud. D PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, cu sediul în Tr.S, str -.- nr.6, jud.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Sporul de stres a fost prevăzut în favoarea magistraților și personalului auxiliar de specialitate prin art.47 din Legea nr.50/1996.
Prin art.1 pct.42 din OG nr.83/2000, se abrogă total și expres art.47 din Legea nr.50/1996.
Susținerile reclamantelor că acest spor a fost abrogat neconstituțional, nu pot fi primite deoarece abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, prin OG nr.83/2000, este permisă în raport de dispozițiile exprese ale art.115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă delegată Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unei legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice (Legea nr.50/1996 nu face parte din categoria legilor organice, deoarece nu reglementează domeniile rezervate legilor organice și a fost votată în conformitate cu dispozițiile art.76 din Constituția revizuită "cu votul majorității membrilor prezenți din fiecare Cameră".
Pe de altă parte, Curtea Constituțională a decis că "drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile prevăzute în actele normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate de Constituție, care nu ar mai putea fi modificate sau chiar anulate".
De asemenea, a constatat că diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții.
Legiuitorul este deci în drept, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal, cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Referitor la excepția necompetenței materiale invocate de pârâtul Ministerul Public, instanța o constată neîntemeiată, întrucât în speța dedusă judecății, reclamantele au contestat neacordarea de drepturi bănești și nu modul de stabilire a acestora prevăzut de art. 36 alin 1 din OUG27/2006, iar competența de soluționare a acestei cauze aparține secției de litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Mehedinți,conform art. 284 alin 2 din Codul Muncii, și nu Curții de Apel București.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, -, - criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit tribunalul a reținut în motivarea soluției că au solicitat acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și solicitare neuropsihică, începând cu data nașterii dreptului și până la executarea hotărârii judecătorești deoarece pin cerea au solicitat în realitate acordarea acestui drept pe perioada 01.09.2000 la zi actualizat cu indicele de inflație de la data plății.
Că, în mod greșit a fost respinsă acțiunea deoarece prin art. 1, pct.42 din OUG nr. 83/2000 au fost abrogate dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996, iar legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază.
Prin OG nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice, prevăzut de Legea nr. 24/2000 care, prin art.4 a statuat că "actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte, iar categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituție".
Pe de altă parte, dispozițiile art. 41, alin.2 din Constituție prevăd că "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, ce vizează sănătatea și securitatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul săptămânal, concediul de odihnă plătit, precum și alte situații specifice stabilite de lege."
În speță, legiuitorul a recunoscut atunci când a acordat magistraților sporul pentru risc și solicitare neuropsihică că această categorie socioprofesională este supusă unor riscuri, iar activitatea pe care o desfășoară presupune o suprasolicitare neuropsihică.
Prin abrogarea, fără motiv a acestei dispoziții legale, magistrații au fost lipsiți, fără nici o justificare, de aceste drepturi salariale, deși condițiile de lucru ce au determinat anterior același legiuitor să le acorde sporul, nu s-au schimbat.
Prevederile OG nr.83/2000 încalcă Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului deoarece măsura adoptată, prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o aducând atingere însăși existenței drepturilor.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Din actele depuse în dosarul cauzei rezultă că prin acțiunea formulată, la data de 30.11.2007, reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâții Statul Român - reprezentat de Ministerul Economiei și Finanațelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați, în solidar, la plata actualizată, în favoarea fiecărei reclamante a sporului de stres, în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, respectiv începând cu data de 01.09.2000, începând 09.05.2006, iar pentru începând cu data de 21.08.2006, la zi, precum și obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă al reclamantelor.
Litigiul a fost soluționat, la instanța de fond, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, conform dispozitivului sentinței pronunțate de tribunal, în cauză.
Potrivit adresei nr.720/III/13/2008, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia reclamanta a desfășurat activitate de procuror din 5 mai 2006 în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, fiind transferată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia la data de 8 martie 2007.
Așa fiind, se constată că judecarea litigiului, la instanța de fond, s-a făcut cu nesocotirea formelor de procedură, prevăzută sub sancțiunea nulității de art.105, alin. 2 Cod procedură civilă, față de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, pentru perioada cât reclamanta a desfășurat activitate de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași.
În considerarea celor prezentate, în temeiul art. 304, alin. 1, punct. 5 din Codul d e procedură civilă, urmează a fi admis recursul și casată sentința, pronunțată de tribunal.
Avându-se în vedere că tribunalul a soluționat litigiul fără a intra în cercetarea fondului deoarece nu a fost lămurit dacă reclamantele au lucrat efectiv în funcția de magistrat, pe perioada pentru care solicită acordarea sporului de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică, iar judecarea cauzei s-a făcut în lipsa Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, care nu a fost conceptat și citat în cauză, în vederea administrării probelor cu privire la perioada cât reclamanta a desfășurat activitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, cauza va fi trimisă pentru rejudecare la instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 312, punct. 5 din Codul d e procedură civilă.
În rejudecare vor fi administrate probe cu privire la perioada lucrată de fiecare reclamantă, în parte, în funcția de magistrat, urmând a se stabili cuantumul sumei la care acestea sunt îndreptățite, conform cererilor formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanții, -, - împotriva sentinței civile nr. 6 din 7 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
Fl.
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Ioana Moțățăianu
