Pretentii civile. Speta. Decizia 4586/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 4586
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 05 iunie 2008, privind judecarea recursurilor declarate de pârâții INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 294 din 05 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGFP M, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimatul reclamant G, având ca obiect drepturi bănești.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05 iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art 260 pr. civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 12 iunie 2008.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr.294/05.02.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtelor Ministerul Internelor și Reformei Administrative, și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
A obligat pârâtele să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu și spor de fidelitate pe perioada 2006 - 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins acțiunea față de pârâta Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Reclamantul este personal angajat cu contract de muncă la Inspectoratul Poliției de Frontieră.
Drepturile salariale acordate reclamantei sunt reglementate de OUG nr.24/2000, privind sistemul de stabilire a salariului de bază pentru personalul contractual din sistemul bugetar.
Din adresa depusă la dosar de intimata Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră, reiese că reclamanta beneficiază și de unele sporuri specifice polițiștilor conform HG nr.501/1994, mai puțin sporul de fidelitate.
Conform OG nr.38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aceștia beneficiază și de sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă.
Cum cele două categorii socio-profesionale își desfășoară activitatea în condiții similare, salarizarea diferențiată a acestora creează o gravă discriminare, reglementată de OG nr. 137/2001.
Mai mult decât atât până la apariția OG nr.38/2003, drepturile salariale ale celor două categorii erau reglementate de Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională,care prevedea acordarea acestui spor ambelor categorii.
Așa cum s-a arătat sporul de fidelitate a fost acordat după apariția OG nr.38/2003 numai polițiștilor.
Pentru a înlătura discriminarea creată se impune a se acorda sporul de fidelitate în raport cu vechimea în muncă, pe o perioadă de 3 ani, anterior introducerii acțiunii față de dispozițiile art.283 Codul muncii și reclamantei.
Reclamanta a solicitat acordarea acestui spor începând cu anul 2002, dar se constată că pentru perioada decembrie 2002 - decembrie 2004, dreptul la acțiune este prescris.
Referitor la acordarea primei de concediu, s-a constatat întemeiat și acest petit al acțiunii.
Acordarea primelor de concediu a fost suspendată prin OG nr.33/2001 și menținută prin legile bugetelor anuale.
Această suspendare nu poate fi privită ca o înlăturare a dreptului conferit de lege.
A accepta că reclamanta nu beneficiază de prima de concediu, ar însemna o încălcare a prevederilor art.41 și art.53 din Constituția României și a art.1 din Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului potrivit căruia fiecare persoană trebuie să se bucure de respectul bunurilor sale, în sfera noțiunii de bun fiind incluse toate drepturile și interesele active.
Reclamantul a chemat în judecată și Ministerul Finanțelor Publice, pârât care însă nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față, între reclamantă și acesta neexistând raporturi de muncă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră M și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
În motivarea recursului recurentul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Maa rătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
A mai arătat recurentul că instanța de judecată nu a avut în vedere, la pronunțarea hotărârii, faptul că drepturile bănești cuvenite personalului civil contractual sunt prevăzute de OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar.
Recurentul consideră că orice corelare a prevederilor OG nr.38/2003 cu cele ale OUG nr.24/2000 este lipsită de sens, iar instanța de fond, prin hotărârea dată nu a făcut altceva decât să adauge cele două drepturi salariale actului normativ care reglementează salarizarea personalului contractual din MIRA.
Recurentul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a arătat că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică în ceea ce privește admiterea capătului de cerere referitor la acordarea drepturilor bănești reprezentând prima de concediu și sporul de fidelitate pentru perioada 2004-2007 - 2002-2007, întrucât persoana care a promovat acțiunea face parte din categoria personalului civil contractual al Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră
A mai arătat recurentul că dispoz. OUG nr.24/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu instituie dreptul la spor de fidelitate, respectiv la primă de concediu pentru personalul civil din MIRA.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu se poate reține diferențierea între personalul contractual civil și funcționarii publici cu statut special.
Apreciază recurentul că, întrucât instanța de fond nu a avut bază legală pentru a dispune obligarea sa la acordarea primei de concediu și a sporului de fidelitate intimatului-reclamant, prin sentința recurată a încercat o motivare ambiguă și fără temei legal.
A mai arătat recurentul că instanța de fond este într-o gravă eroare când susține că personalul civil din Ministerul Internelor și Reformei Administrative beneficiază de prime de concediu și spor de fidelitate, pronunțând astfel o hotărâre care încalcă flagrant legea.
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond, se constată că recursurile formulate sunt nefondate, astfel încât în temeiul art.312 pr.civ. urmează a le respinge:
Din analiza dispozițiilor legale ce s-au succedat între timp și care au privit salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și a personalului civil din aceste instituții, personal din care fac parte atât reclamantul, personal contractual din cadrul instituției militare, cât și polițiștii, se observă că legiuitorul a urmărit crearea unui cadru de salarizare similar pentru cele două categorii de personal.
Astfel, art.47, 49 din Legea 138/1999 și OUG 24/2000 prevăd același regim juridic pentru drepturile salariale obținute de personalul contractual, din care face parte și reclamantul, cât și pentru polițiști, aceștia fiind încadrați în categoria personalului militar, reglementat de lege.
Odată creat acest regim juridic privind drepturile salariale obținute de categoriile de personal prevăzute de lege, este de înțeles că legiuitorul, chiar reglementând separat o categorie de personal, polițiștii în speță, printr-o reglementare ulterioară, cum este OG 3/2003, nu a urmărit să înlăture regimul astfel stabilit, atâta timp cât dispozițiile noii legi nu au prevăzut categoria personalului contractual, ca fiind exceptată de la drepturile salariale astfel cum sunt stabilite pentru polițiști.
De altfel, este categoria de personal asupra căreia nu a survenit nici o altă modificare legislativă, ei fiind supuși regimului stabilit de Legea 13/1999 și OG 24/2000, regim care, așa cum am arătat stabilește aceleași drepturi și obligații salariale cu personalul militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Păstrând același regim juridic privind componența drepturilor salariale, se observă că prin neacordarea sporurilor solicitate prin acțiunea de față nu a reușit să se realizeze decât o discriminare a personalului contractual față de ceilalți angajați din sistemul militar, între care vom regăsii polițiști, este o discriminare care vine să înfrângă dispozițiile art.41 și art.52 din Constituția României.
Vom avea în vedere și caracterele juridice ale sporului de fidelitate și a primei de concediu, drepturi salariale ce nu pot caracteriza exclusivitatea unei categorii de angajați cu ocazia acordării. Aceasta având în vedere tocmai caracterele generale ale acestor drepturi - întreg personalul angajat beneficiază de concediu de odihnă, și întreg personalul este dator a asigura continuitatea și păstrarea aceluiași raport de muncă -.
De aceea, se apreciază că hotărârea primei instanțe este dată în respectarea dispozițiilor legale, astfel încât recursurile formulate de pârâți, urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ M și MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 294 din 05 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DGFP M, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimatul reclamant
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
red. Jud.
Ex.2//11.07.2008
Jud. fond M
F
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Tamara Carmen Bunoiu, Cristina
