Pretentii civile. Speta. Decizia 4589/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4589
Ședința publică de la 02 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******************************
Pe rol, soluționarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D pentru MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR împotriva sentinței nr. 4185 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și intimatul reclamant, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea formulată de recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Constată că la data de 18.03.2008, reclamantul a formulat cerere de chemare în judecată pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata în solidar a sporului de stres, în procent de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 01 martie 2005, actualizat cu indicele de inflație ca urmare devalorizării monedei naționale, să efectueze mențiunile corespunzătore în carnetul de muncă, să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 4185 din 16 iunie 2008, respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justitție.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și în consecință a respins acțiunea față de acest pârât.
A admis acțiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Csație și Justiție -DICOT,Parchetul de pe lângă de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție,Parchetul de pe lângă de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Csație și Justiție -DICOT, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul București să plătească reclamantului sporul pentru stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară astfel: pentru perioada 01 03 2005 - 01.03.2006 pârâții MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție,Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj; pentru perioada 01.03.2006 - 21.11.2006, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul București și pentru perioada 21.11.2006 - 16.06.2008 MINISTERUL PUBLIC -Parhetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție - DIICOT, sume ce vor fi actualizate în funcție de coeficientul de devalorizare a monedei naționale de la data fiecărei scadențe și până la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție și a obligat chematul în garanție să aloce fondurile necesare achitării sumelor cuvenite reclamantului.
A fost obligă pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție -DIICOT să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la exceptia necompetentei materiale a instantei, ca aceasta este neintemeiata si a fost respinsă, dispozițiile art. 36 al. 2 din OUG nr. 27/2006, invocate de parat, negasindu-si aplicare in cauza.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor tribunalul a admis-o și în consecință respins cererea față de acești pârâți având în vedere că aceștia nu au atribuții privind plata drepturilor de natură salarială către reclamanți, reclamanții nefiind angajații acestor instituții.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că este întemeiată acțiunea reclamantului în condițiile în care în mod neconstituțional sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, prev.de art.47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat și nu a mai fost acordat, iar abrogarea textului a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, deoarece potrivit art.107 alin.3 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, ordonanțele de Guvern se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de această lege.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996 și în acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
A rezultat așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul intimaților reclamanți.
Curtea a reținut că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dând preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens, a statuat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr. XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Chiar dacă prin art.30 din nr.OG8/2007 a fost abrogată Legea nr.50/1996, așa cum susține pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, nu se poate reține că decizia dată în interesul legii, susmenționată nu-și produce efectele obligatorii pentru instanțe asupra dezlegării date problemelor de drept, așa cum prevede art.329 alin.3 Cod proc.civ.
Nu a putut fi primită susținerea din întâmpinarea acestui pârât că drepturile solicitate nu mai pot fi acordate după intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, în condițiile în care prin acea decizie s-a statuat că sporul de stres se cuvine în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care textul de lege se referea, astfel că acestea nu și-au încetat aplicabilitatea și nici nu se poate concepe că la data când a fost soluționat recursul în interesul legii nu au fost avute în vedere noile dispoziții legale privind salarizarea personalului din sistemul justiției, respectiv.nr.OG8/2007 și nr.OUG27/2006 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.45/2007.
Cu atât mai mult în componentele salariului, așa cum prevede art.155 din Codul muncii, se include și acest spor solicitat de reclamanți, astfel că nu pot fi primite susținerile din întâmpinările depuse, în sensul că aceste drepturi salariale nu se cuvin reclamanților în continuare.
Chiar dacă prin deciziile Curții Constituționale nr.818,819,820 și 821 din 03 iulie 2008 au fost declarate neconstituționale prev. art.1, art.2 alin.3, art.20 alin.3 și art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, în cauză se reține că își produc efectele obligatorii concluziile desprinse din decizia instanței supreme, așa cum s-a menționat mai sus.
Nu sunt întemeiate nici susținerile din întâmpinare care se referă la faptul că sumele solicitate nu pot fi actualizate și nu se pot acorda dobânzile legale, în condițiile în care reclamanții nu a putut beneficia de sumele respective la timpul cuvenit, așa încât moneda națională a suferit o devalorizare în cadrul procesului de inflație, instanța a reținut că aceștia au suferit un prejudiciu care nu se acoperă prin simpla acordare a drepturilor stabilite în baza prezentei hotărâri.
Potrivit art.1084 din Codul Civil reclamanții au dreptul la repararea integrală a prejudiciului, atât pentru, pierderea ce a suferit", cât și pentru,beneficiul de care a fost lipsit".
De asemenea, conform art. 161 alin.4 Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, daune interese care vor cuprinde dobânda legală, potrivit art. 1088 cod civil.
Cum obligația de plată a acestor drepturi trebuia să fie îndeplinită la efectuarea plății sporului solicitat, s- constatat că dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre indemnizațiile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 cod civil și 156 Codul muncii, astfel că se justifică și acordarea dobânzii legale aferente sumelor cuvenite reclamanților.
In temeiul art.60 și urm.Cod. proc.civ. a admis și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor în raport de prev.art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în temeiul cărora acest minister coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului României cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Rolul ministerului chemat în garanție este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Ca atare, a fost obligat să aloce fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Împotriva sentinței respective, la data de 04 august 2008 și respectiv 31 iulie 2008, au declarat recurs DGFP pentru Ministerul Finanțelor și Economiei și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași DGFP arată că în mod greșit a fost admisă cererea de chemare în garanție a acestui minister, că prin hotărârea atacată instanța acordat ceea ce nu s-a cerut în sensul că obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare achitării sumelor cuvenite reclamantului, motivat de faptul că potrivit art. 3 alin. 1 din HG nr. 208/2005, MEF elaborează proiectul de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de rectificare a bugetului de stat operând rectificările corespunzătoare.
Precizează că rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului de buget de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și proiectelor locale respectând procedura reglementată de legea finanțelor publice și menționează că această instituție nu poate fi confundată cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Mai mult, Ministerul Economiei și Finanțelor este ordonator principal de credite pentru subunitățile aflate în subordine, dar nu și pentru MINISTERUL PUBLIC sau alți ordonatori principali de credite.
Motivându-și recursul, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a susținut că, în raport de dispozițiile Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008 ICCJ, care este obligatorie potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, motivele de recurs vizează doar capetele de cerere privind actualizarea drepturilor bănești reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, în raport cu indicele de inflație începând cu data fiecărei scadențe și până la data plății efective și în ceea ce privește efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă a reclamantului.
Astfel, s-a susținut că în mod nelegal s-a dispus actualizarea drepturilor bănești solicitate cu indicele de inflație, în situația în care recurentul, în calitate de instituție bugetară, nu poate să înscris în bugetul propriu, nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială, fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 privind plata drepturilor de personal au fost aprobate prin legea bugetului de stat nr. 388 din 31.12.2007, astfel încât acordarea ulterioară a unor diferențe de drepturi salariale peste cele datorate, chiar reprezentând indicele de inflație, nu se justifică.
S-a mai arătat, sub același aspect, că obligarea la plata acestor sume actualizate a creat o sarcină imposibilă în detrimentul Ministerului Public, plata sumei reprezentând indicele de inflație putându-se realiza numai prin intervenție legiuitorului.
In cea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, privind operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului, s-a susținut că a fost soluționat în mod greșit de către Tribunalul Dolj, avându-se în vedere dispozițiile art. 11 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, sporul de 50%, reprezentând o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetul de muncă, nefăcând parte din retribuția tarifară de încadrare.
Recursurile sunt nefondate și se vor respinge pentru următoarele considerente:
In ceea ce privește recursul declarat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ, se constată că este neîntemeiat.
Astfel, în mod corect prima instanță a dispus obligarea recurentului pârât la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, actualizate cu indicele de inflație, în condițiile în care reclamantul a fost prejudiciat prin faptul că nu a beneficiat la timp de aceste sume, prejudiciul constând în devalorizarea acestor drepturi salariale în raport de indicele de inflație.
Considerentele invocate de către recurent prin motivele de recurs, în sensul că fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin legea bugetului de stat și în consecință nu se mai pot acorda ulterior sume de bani peste cele alocate, chiar reprezentând indicele de inflație, nu pot subzista în condițiile în care recurentul a fost obligat la plata unor drepturi salariale mult mai mari, reprezentând sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare psihică, drepturi bănești nereactualizate, pentru care nu a fost criticată hotărârea primei instanțe.
Pe de altă parte, sub acest aspect a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, fiind obligat acest minister să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
In același timp, actualizarea drepturilor cu rata inflației nu reprezintă doar un atribut al legiuitorului, existând temei în acest sens în dreptul comun, respectiv dispozițiile art. 1073 și 1082, 1090 cod civil.
Potrivit acestor dispoziții legale, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă obligației și în caz contrar are dreptul la dezdăunare; că debitorul este obligat la plata de daune interese pentru neexecutarea obligației cu toate că nu a fost de rea credință, daune interese ce cuprind pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit.
In cauză, reclamantul, în calitate de creditor, este îndreptățit să pretindă de la pârât - în calitate de angajator și debitor "în ceea ce privește plata drepturilor salariale" ca o contraprestație pentru activitatea depusă, îndeplinirea exactă a acesteia, îndeplinire ce constă atât în plata efectivă a drepturilor salariale datorate, cât și a acoperirii prejudiciului datorat plății cu întârziere, lucru realizat prin acordarea coeficientului de inflație.
Este nefondat și cel de-al doilea motiv de recurs, având drept obiect efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantului, întrucât chiar dispozițiile art. 11 alin. 2 din D-L nr. 92/1996 privind carnetul de muncă, ce au fost invocate de către recurent, permit efectuarea mențiunilor respective în cartea de muncă.
Astfel, dispozițiile legale arătate stipulează faptul că, în carnetele de muncă se vor menționa funcția,meseria sau specialitatea, retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta, în condițiile în care Codul muncii, în dispozițiile art. 155, arată că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Drepturile bănești solicitate de reclamant reprezintă un spor de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel încât cele două dispoziții legale arătate mai sus, cumulate, permit angajatorului să-l menționeze în carnetul de muncă.
In ceea ce privește recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B, prin DGFP D, se constată că este nefondat și se va respinge, în mod întemeiat prima instanță respingând excepția invocată privind lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât, în calitate de chemat în garanție.
Susținerile recurentului sunt neîntemeiate, acest minister având calitate procesuală pasivă în ceea ce privește calitatea sa de chemat în garanție în condițiile în care dispozițiile art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, stipulează faptul că activitatea instanțelor și a parchetelor este finanțată de la bugetul de stat; că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțelor publice prevăd că Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar prevederile art. 3 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii prevăd faptul că Trezoreria Statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Lipsa mențiunii din hotărâre, referitoare la obligativitatea acestui minister de adopta un proiect de rectificare al bugetului Ministerului Public pe anul 2008, ar duce la blocarea acesteia și la imposibilitatea executării în privința acordării drepturilor salariale solicitate prin acțiune, respectiv acordarea indexărilor prevăzute de OUG nr. 10/2007.
Pe de altă parte, sunt reale susținerile recurentei că HG nr. 208/2005, invocat de către prima instanță în considerentele hotărârii, a fost abrogat prin HG nr. 495/2007 însă acest din urmă act normativ, care reglementează activitatea Ministerului Economiei și Finanțelor este similar, astfel încât dispozițiile art. 25 din noua hotărâre de guvern sunt identice cu vechea prevedere (art. 3 alin. 1 din HG nr. 208/2005).
Se poate adăuga și faptul că la întâlnirea din 11 iunie 2008, Comisia de unificare a practicii judiciare de la nivelul a stabilit faptul că Ministerul Finanțelor are calitate procesuală pasivă, în calitate de chemat în garanție în litigiile având ca obiect drepturile salariale ale magistraților, stipulându-se că excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a acestui minister este nefondată, atâta timp cât bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor de stat nu pot fi modificate prin alocarea unor drepturi salariale, salariaților lor, impunându-se ca Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale câștigate în instanță de către magistrați, funcționarii publici și personalul contractual din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor.
In consecință, față de cele arătate, se constată că hotărârea Tribunalului Dolj este legală și temeinică, nefiind afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă,astfel încât în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 296 cod procedură civilă, recursurile declarate de pârâți se privesc ca fiind nefondate și se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D, împotriva sentinței nr. 4185 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, reclamantul .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2Ex/IE/14.09.2009
fond:
Președinte:Sorin PascuJudecători:Sorin Pascu, Cristina Raicea, Ligia Epure
