Pretentii civile. Speta. Decizia 4676/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1951/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4676/
Ședința Publică din data de 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurentele-reclamante și și de către recurentul-pârât Institutul Național al Magistraturii împotriva sentinței civile nr.46 din data de 06.10.2008, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (format vechi nr.4903/2008), în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, -, și - și cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor - având ca obiect "drepturi bănești-spor 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurentele-reclamante și, recurentul-pârât Institutul Național al Magistraturii, intimații-reclamanți, -, -, -, -, și - și intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Procedura de citare nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții lipsa de procedură cu intimații-reclamanți, -, - și, având în vedere faptul că la dosar nu s-au restituit dovezile de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de azi.
De asemenea, se mai arată faptul că la dosar s-au depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 15.06.2009 de către intimata-reclamantă întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în trei exemplare, parte care a depus și note scrise în ce ceea privește recursul declarat de către recurentul-pârât Institutul Național al Magistraturii, iar la data de 17.06.2009, s-a depus de către intimatul-pârât Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor întâmpinare la motivele de recurs formulate, într-un singur exemplar.
Totodată, se mai arată că recurenta-reclamantă a depus la data de 17.06.2009 prin serviciul "registratură" al secției o cerere, prin care solicită ca instanța de recurs să ia act de faptul că înțelege să-și retragă calea de atac a recursului promovată împotriva sentinței civile nr.46 din 06.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, la care a anexat copia actului de identitate.
Se mai arată faptul că recurentul-pârât Institutul Național al Magistraturii prin motivele de recurs formulate în cauză a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod proc. civ.
Curtea constată că este învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.46 din data de 06.10.2008, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (format vechi nr.4903/2008), ale căror raporturi sunt stabilite față de intimații-pârâți persoane juridice, și nu în raport de intimații-reclamanți persoane fizice, astfel încât constată procedura de citare legal îndeplinită față de persoanele care au un interes în soluționarea recursului.
Curtea, constatând că în cauză recurentul-pârât Institutul Național al Magistraturii a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.46/06.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel București - Secția a VII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a luat act de renunțarea la judecata acțiunii a reclamanților, lancu, llie față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, și a lui llie față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Oficiul Național pentru Banilor.
A disjuns judecarea cauzei în ceea ce o privește pe reclamanta
și a dispus formarea unui nou dosar din dosarul disjuns și acordă termen de judecată la data de 06.11.2008, completul 9, ora 13,00cu citarea părților.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții:, și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul București și Institutul Național al Magistraturii.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI conform adresei nr.1/709/DE/17.09.2008 a Departamentului Economic Financiar al Curții de APEL BUCUREȘTI, la plata către acești reclamanți a drepturilor bănești egale cu sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, de la data de 01.07.2004 și până la data încetării calității de magistrat prin pensionare, respectiv: 15.12.2005 pentru reclamanta; 30.01.2007 pentru reclamanta și 23.07.2008 pentru reclamantul, respectiv a următoarelor sume brute: - 35913 lei (RON); - 78863 lei (RON) și - - lei (RON), sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, calculat de la data scadenței și până la achitarea integrală a acestora.
A admis acțiunea formulată de ceilalți reclamanți astfel cum a fost precizată.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI la plata către aceștia a sumelor individualizate în adresa nr. 1/709/DE/17.09.2008 a Departamentului Economic Financiar al Curții de APEL BUCUREȘTI cu titlu de drepturi bănești egale cu sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de la data de 01.07.2004, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar la zi și în continuare după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin legea nr.334/2001, cu excepția reclamantului, pentru care obligația de plată va opera până la data numirii acestuia ca judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv 15.11.2007, actualizate cu indicele de inflație calculate de la data scadenței și până la achitarea integrală a sumelor, sume brute în cuantum după cum urmează: - - RON; - - RON; - - RON; - - RON; - - RON; - - RON; - - RON; - - RON; - - RON; - - RON; - - RON; - 92505 RON; - - RON; - - RON; - 89356 RON; - - RON; - 92940 RON; - 92345 RON; -- RON; - - RON; - 92713 RON; - - RON; - - RON; - - - RON; - - RON; - - RON; - - RON; - 80732 RON; -- RON; - - RON; - - RON; - - - RON; LuciaU.- - RON; - - RON; - - RON; -- RON și - - RON.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI să achite reclamantei suma brută de 27760 RON și pe pârâtul Institutul Național al Magistraturii, la suma ce se cuvine pe perioada detașării acesteia cu titlu de drepturi bănești egale cu sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de la data de 01.07.2004, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar la zi și în continuare după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație calculat de la data scadenței și până la achitarea integrală a sumelor respective.
A obligat pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI la plata către reclamantul - a sumei brute de 95252 RON și Consiliul Superior al Magistraturii la suma ce i se cuvine pe perioada detașării, cu titlu de drepturi bănești egale cu sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de la data de 01.07.2004, calculat indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar la zi și în continuare, după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobat prin Legea nr. 334/2001, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație calculat de la data scadenței și până la achitarea integrală a sumelor respective.
A dispus obligarea pârâtei Curtea de APEL BUCUREȘTI să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților cu privire la drepturile bănești acordate prin prezenta hotărâre.
În considerente a reținut că prin decizia nr.21 din data de 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție invocată în cuprinsul acțiunii și în susținerea ei, s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că, în interpretarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OUG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cum această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 Cod proc. civ. și cum reclamanții au calitatea de judecători-magistrați, înseamnă că au dreptul la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut.
Având în vedere faptul că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministrul Economiei și Finanțelor a fost soluționată de Tribunalul București prin încheierea din 11.06.2008, când s-a dispus admiterea acesteia, reținând inexistența raporturilor de muncă dintre reclamanți și această instituție, Curtea a constatat că nu se mai impune să se pronunțe asupra acesteia.
Curtea, în baza art.246 alin. 1 proc. civ. a luat act de renunțarea la judecata acțiunii a reclamanților, lancu și - față de pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI și a lui - față de pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Oficiul Național de Prevenire și a Banilor.
Având în vedere motivele invocate de către reclamanta în ceea ce privește cererea de disjungere și ținând cont de faptul că pentru a cuantifica drepturile salariale ce se cuvin acesteia și ținând cont că reclamanta nu este de acord cu suma avansată de către angajator conform adresei mai sus citate, Curtea a dispus disjungerea cauzei în ceea ce o privește pe această reclamantă și formarea unui dosar nou din dosarul disjuns, urmând a fi acordat termen de judecată la data de 06.11.2008, completul C9, ora 13.00 cu citarea părților.
A admis în parte acțiunea reclamanților, și, deoarece acestor reclamanți le-a încetat calitatea de magistrat prin pensionare, au fost obligații pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI, conform adresei nr.1/709/DE/17.09.2008 a Departamentului Economic Financiar al Curții de APEL BUCUREȘTI la plata către acești reclamanți a drepturilor bănești egale cu sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, de la data de 01.07.2004 și până la data încetării calității de magistrat prin pensionare, respectiv: 15.12.2005 pentru reclamanta; 30.01.2007 pentru reclamanta și 23.07.2008 pentru reclamantul, respectiv a următoarelor sume brute: - 35913 lei(RON); - 78863 lei (RON) și - - lei (RON), sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație calculate la data scadenței și până la achitarea integrală a acestora.
A admis acțiunea formulată de ceilalți reclamanți astfel cum a fost precizat și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI la plata către aceștia a sumelor individualizate în adresa nr. 1/709/DE/17.09.2008 a Departamentului Economic Financiar al Curții de APEL BUCUREȘTI cu titlu de drepturi bănești egale cu sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de la data de 01.07.2004, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul brut lunar la zi și în continuare după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin legea nr.334/2001, cu excepția reclamantului, pentru care obligația de plată va opera până la data numirii acestuia ca judecător la Înalta Curte de Casație și de Justiție, respectiv 15.11.2007, actualizate cu indicele de inflație calculate la data scadentei și până la achitarea integrală.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs, și Institutul Național al Magistraturii, căile de atac fiind înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-.
În susținerea recursului recurentele a arătat că instanța a modificat cererea, obligând pârâții la plata unor sume determinate, în condițiile în care recurentele au solicitat să fie obligați la plata unor drepturi bănești egale cu sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la
indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, pentru perioada 1.07.2004 la zi actualizat cu indicele de inflație,calculat de la data scadentei și până la achitare.
Prin introducerea cuantumului sumelor brute au fost prejudiciate prin imposibilitatea de a valorifica, în faza de executare, perioada cuprinsă între data de 30.07.2008 și data efectivei executări, deoarece înscrisul ce emană de la pârâta Curtea de APEL BUCUREȘTI cu nr-, reprezintă un calcul efectuat până în luna iulie 2008.
Pârâții nu au achiesat la acel calcul conținut de adresa emisă de Curtea de APEL BUCUREȘTI cu nr-, acesta fiind eronat pentru perioada iulie 2004-decembrie 2004, deoarece în baza de calcul nu s-a inclus și sporul de 40% înscris în cartea de muncă și calculat la indemnizația de bază brută lunară, cu consecința clară a diminuării sumelor datorate de pârâți. Scopul depunerii acestui înscris a fost exclusiv de a demonstra că pârâta Curtea de APEL BUCUREȘTI recunoaște pretențiile reclamanților cel puțin în parte.
Suma cert determinată nu permite actualizarea acesteia în faza de executare, conform art. 371 alin. 1 pr. civ. în consecință recurentele solicită:
Casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri în sensul menționat în concluziile scrise, respectiv obligarea pârâților la plata unor drepturi bănești egale cu sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001,pentru perioada 01.07.2004 la zi, actualizate cu indicele de inflație,calculat de la data scadenței și până la achitarea integrală a sumelor.
În susținerea recursului său, Institutul Național al Magistraturii arată că articolul 47 din Legea 50/1996 care prevedea acest spor a fost abrogat
prin OG83/2000, astfel încât nu există temei legal pentru plata lui. Argumentul invocat de reclamantă referitor la faptul că Legea 50/1996 ar fi fost o lege organică și nu ar fi putut fi abrogată printr-o simplă ordonanță de guvern nu poate fi reținut, întrucât potrivit art. 73 alin. 3 lit. p) din Constituție "prin lege organică se reglementează: regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială", ori, în ceea ce privește legile de salarizare a magistraților, a personalului din învățământ, a personalului din sistemul medical etc. nu se poate aprecia că reglementează regimul general al raporturilor de muncă.
Aceste legi privesc numai anumite elemente ale raporturilor de muncă, individualizate și nu generale.
Aceste aspecte concrete, individualizate în cadrul
anumitor raporturi de muncă sunt reglementate prin alte tipuri de acte normative și nu prin legi organice.
Mai mult, această lege a fost adoptată cu votul majorității
membrilor prezenți din fiecare Cameră, nefiind aplicate așadar procedurile de adoptare a unei legi organice.
În acest context, susținerea reclamantei referitoare la faptul că art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu ar fi fost abrogat de OG nr. 83/2000 este o afirmație neîntemeiată.
Abrogarea art. 47 din Legea 50/1996 nu reprezintă restrângerea unor
drepturi și libertăți fundamentale, așa cum se susține în cererea de chemare în judecată, întrucât acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu reprezintă un drept fundamental al omului. Art. 41 alin. 2 din Constituție reglementează dreptul la protecție socială, ca drept fundamental al omului. Protecția socială este însă realizată printr-o serie de măsuri specifice, iar neacordarea unui spor nu poate fi considerată ca o restrângere a libertăților și drepturilor fundamentale generale ale omului.
Pentru aceste motive, a solicitat să se admită recursul și să se modifice hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta, ca fiind neîntemeiată.
Cercetând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Pentru termenul de judecată din 23.06.2009, recurenta a depus la dosar cerere scrisă de renunțare la judecarea căii de atac, însoțită de copia actului de identitate, situație în care devine incidentă ipoteza art. 246 alin. 1 pr. civ. privitoare la posibilitatea de a renunța oricând la forma de procedură promovată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, astfel că instanța va lua act de manifestarea de dispoziție a părții în cuprinsul hotărârii pe care o va da.
Cât privește recursul declarat de reclamanta, Curtea îl constată întemeiat, întrucât, în aplicarea principiului disponibilității circumscris de art. 129 alin. 6 pr. civ. partea are dreptul la realizarea obiectului exact al cererii sale, în speță acesta fiind formulat în modalitatea, pe deplin admisibilă, determinabilă, iar nu determinată, ceea ce nu afectează caracterul cert și lichid al creanței.
În consecință, în aplicarea art. 312 alin. 3 rap. la art. 304 pct. 6 pr. civ. Curtea va admite recursul cercetat în limita criticilor formulate și va modifica în parte sentința atacată, în sensul că-i va obliga pe pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI să plătească reclamantei, sporul de 50% de stres și suprasolicitare neuropsihică, aplicabil indemnizației de încadrare brută lunară, începând cu 01.07.2004 la zi, actualizat cu indicele de inflație, începând cu data scadenței până la data plății.
Cât privește recursul declarat de Institutul Național al Magistraturii, Curtea constată că acesta este nefondat.
Se reține așadar că prin decizia nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie obligatorie potrivit dispozițiilor exprese ale art.329 alin.3 Cod procedură civilă, s-a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
În considerente a reținut că prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să completeze și să modifice, iar nu să abroge Legea nr.50/1996, nici total, nici parțial, după cum nu a fost abilitat nici să modifice sau să completeze Legea nr.56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, magistraților-asistenți și celorlalte categorii de personal.
Cu toate acestea, prin art. IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG83/2000 s-au abrogat dispozițiile art.231din Legea nr.56/1996, fiind depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României și fiind astfel încălcate dispozițiile art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
În același sens, s-a reținut că art.81 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.142/1997, prevedea că magistrații beneficiază și de sporuri pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct.42 nr.83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, lege organică.
Nu se poate opune nici faptul că neconstituționalitatea abrogării dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 prin nr.OG83/2000, norme abrogate în prezent, poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate invocate în fața instanțelor judecătorești, întrucât Curtea Constituțională are în competență numai legile și ordonanțeleîn vigoare, iar verificarea constituționalității normelor abrogate revine, prin interpretarea "per a contrario" a art.147 alin.1 cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art.I pct.42 și în art. IX alin.2 din nr.OG83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, care nici în prezent nu și-au încetat aplicabilitatea, efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidând incontestabil în faptul că dreptul consacrat legislativ de art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvine și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza textului de lege.
De altfel, astfel cum rezultă și din motivarea recursului în interesul legii, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane-magistrați și personal auxiliar de specialitate, le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că neacordarea acestui spor ar duce în mod inevitabil la situația în care în sistemul judiciar ar exista, pe de o parte, magistrați și personal auxiliar care beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pe de altă parte, magistrați și personal auxiliar de specialitate cărora, deși desfășoară aceeași activitate și în aceleași condiții, nu li s-ar recunoaște acest drept, or, este evident că interpretarea diferențiată a normelor incidente cu privire la aceleași categorii profesionale, condițiile în care nu se constată existența unei justificări legitime, obiective și rezonabile, ar fi de natură să reprezinte o discriminare în sensul art.16 alin.1 din Constituție, nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și Protocolului nr.12 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale.
În consecință, potrivit considerentelor anterioare, Curtea de Apel constată că față de interpretarea obligatorie conținută într-o decizie pronunțată de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii, problema sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru categoria de personal auxiliar de specialitate nu ar ma fi pusă în discuție, ea fiind tranșată cu efecte obligatorii, în sensul existenței sporului pretins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Ia act de renunțarea recurentei la soluționarea recursului.
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr.46 din data de 06.10.2008, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (format vechi nr.4903/2008), în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, -, -, -, și - și cu intimații-pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI în favoarea acestei reclamante la plata sporului de 50% aplicabil indemnizației de încadrare brute lunare pentru 01.07.2004 la zi, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Institutul Național al Magistraturii împotriva sentinței civile nr.46 din data de 06.10.2008, pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (format vechi nr.4903/2008), în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./01.09.2009
Jud. fond:
Cu opinia separată a doamnei judecător - - cât privește cererea recurentei de renunțare la judecată, considerând că se impune exprimarea consimțământului acesteia în fața instanței sau în formă autentică.
Conform art. 246 Cod de procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Această situație juridică se include în categoria acelor circumstanțe care pot să împiedice finalizarea acțiunii civile.
Între îndatoririle comune părților, se înscrie și cea prevăzută de art. 129 alin. 1 Cod de procedură civilă, anume aceea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. Obligația impusă părților este firească câtă vreme obținerea unei hotărâri judecătorești este scopul urmărit în cadrul procesului.
Uneori însă procesul se stinge și pentru că, expres sau tacit, una din părți sau amândouă înțeleg să nu mai stăruie în obținerea hotărârii sau în executarea ei. Disponibilitatea părților este firească deoarece, în raportul procesual născut, au dreptul de a dispune de soarta procesului.
În ceea ce privește renunțarea la judecată, aceasta semnifică, de fapt, renunțarea reclamantului la cererea sa de chemare în judecată. Chiar dacă această normă vizează procedura de judecată în primă instanță, prin aplicarea dispozițiilor art. 316 cu referire la art. 298 Cod de procedură civilă, sunt deplin aplicabile și la judecata în recurs.
Cererea unui recurent de renunțare la judecata recursului pe care l-a declarat împotriva hotărârii primei instanțe este legală, însă trebuie verificate condițiile de formă și fond impuse de lege.
Astfel, renunțarea se poate face în scris sau verbal, în fața instanței. Desistarea părții poate fi expresă sau implicită, rezultând dintr-un act sau fapt neîndoielnic, incompatibil cu continuarea procesului.
Indiferent dacă este făcută personal sau prin reprezentant, voința reclamantului sau recurentului de a desista trebuie să fie neîndoielnică și lipsită de orice vicii, ea trebuie să fie expresia unui act voluntar. În plus, pentru a fi eficace nu trebuie să ascundă o cauză ilicită sau imorală.
Ori, toate aceste condiții ale renunțării trebuie verificate de instanță, așa cum trebuie să verifice și învoirea pârâtului, acolo unde este cazul, pentru a sancționa o eventuală cauză ilicită sau imorală. Mai mult decât atât, data de la care renunțarea își produce efectele este aceea la care a întrunit toate condițiile pentru validitatea ei, iar nu data la care instanța "constată prin încheiere", conform art. 246 alin. 2 Cod de procedură civilă, renunțarea la judecată.
Așadar, cererea adresată acestei instanțe la data de 17.06.2009 de către recurenta prin care declară că își retrage calea de atac a recursului promovat împotriva sentinței civile nr. 46/06.10.2008 nu este suficientă pentru a se lua act de renunțarea părții. În condițiile în care declarația poartă semnătura părții, dar semnatara nu a fost legitimată nici la data depunerii înscrisului și nici ulterior de către instanță, consider că nu sunt întrunite condițiile de legalitate prezentate anterior pentru a se lua act de renunțarea părții la cererea de recurs.
Judecător,
- -
Red./tehn. / 02.09.2009
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
