Pretentii civile. Speta. Decizia 470/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.470
ȘEDINȚA PUBLICĂ D-IE 2008
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Benone Fuică
JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu
GREFIER- - -
-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de recurenții, și, împotriva încheierii de ședință din 21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți și și intimata- reclamantă - -, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.06.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 18.06.2008.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.1184/121 din 5.03.2008 la Tribunalul Galați -Secția civilă reclamanta - - Gac hemat în judecată pe pârâții, și solicitând obligarea acestora la plata sumei de 768.227, 51 lei cu dobânda legală prejudiciu produs.
În motivarea acțiunii civile reclamanta a arătat că pârâții, salariați ai societății în calitate de gestionari ai produselor petroliere, motorină, benzină, au produs un prejudiciu în sumă de 731.022,16 lei valoarea cantității de 173,328 tone motorină și suma de 37.205, 35 lei valoarea cantității de 8,77 tone benzină constatată lipsă la inventarierea gestiunii din 28.01.2008 conform procesului verbal de inventariere produse petroliere înregistrat sub nr.107 din 28.01.2008.
Prin aceeași acțiune civilă reclamanta a formulat și o cerere privind instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâților, și.
În motivarea cererii de instituire a sechestrului asigurator, reclamanta a arătat că aceasta se impune datorită valorii foarte mari a prejudiciului produs, 768.227, 51 lei și pentru ca pârâții să nu poată înstrăina bunurile.
A mai arătat că în timpul verificării gestiunii au dispărut documente contabile foarte importante la care aveau acces pârâții respectiv registrele de măsurători zilnice.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp.art.591 pr.civ.
Conform disp.art.591 al.2 pr.civ.s-a depus cauțiunea în sumă de 384.113, 76 lei conform chitanței nr.573.936/1 din 14.03.2008.
Prin încheierea din 21.03.2008 s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
S-a admis cererea de înființare a sechestrului asigurator.
S-a dispus înființarea sechestrului asigurator pe bunurile pârâtei astfel:
-Pentru pârâtul: apartamentul situat în G,-, -.69, cu nr. matricol 187; construcție în suprafață de 14,81 cu nr. matricol -, teren cu construcție cu nr. matricol -.
-Pentru pârâtul: apartament situat în G,-, -afin,.61 cu nr. matricol 2276, corp principal în suprafață de 77,91 mp. cu nr. matricol 76438, teren cu construcții cu nr. matricol 66903, autoturism Mercedes 180, serie motor -, nr. matricol 59492, barcă cu motor " 720" seria motor -, nr. matricol 59493, autoturism Mercedes, serie motor - nr. matricol 94557, autovehicul 1307 serie motor -, nr. matricol -.
-Pentru pârâtul: autoturism Renault seria motor, nr. matricol 71333, autoturism BMW, serie motor -, nr. matricol 71334, autoturism BMW, serie motor -, nr. matricol -.
-Pentru pârâtul - apartament din G, str. -, nr.7, -.11,.6, nr.matricol 4939, corp principal în suprafață de 38,41 mp. cu nr. matricol -, teren cu construcții nr. matricol -, cota indiviză din dreptul de proprietate asupra imobilului din-, nr. matricol 75.
-Pentru pârâtul - cota indiviză din dreptul de proprietate asupra imobilului din G,-, -A,.19, nr. matricol 2807 și asupra imobilului corp principal în suprafață de 55,97 mp. nr. matricol - și teren cu construcții nr. matricol -; apartament din G,-, -.60, nr. matricol 2334, corp principal în suprafață de 43,89 mp. nr. matricol - și teren cu construcții nr. matricol -, autoturism Daewoo Espero, serie motor -, nr. matricol -.
Instanța de fond a reținut că această cerere este fondată pentru următoarele considerente:
Pârâții sunt angajați ai societății reclamante cu atribuții de gestiune.Prin urmare, ei pot răspunde în temeiul răspunderii patrimonbiale a salariatului, prev.de art.270 muncii pentru prejudiciile produse angajatorului în legătură cu munca lor.
Nu prezintă relevanță, din punct de vedere al răspunderii salariatului dacă produsele a căror lipsă se invocă sunt proprietatea angajatorului sau sunt în gestiunea acestuia cu alt titlu.Esențial este ca salariații, în activitatea lor, să fi provocat angajatorului o pagubă. În cauză, nu s-a contestat că pârâții își desfășurau activitatea cu produse petroliere din gestiunea societății, în baza atribuțiilor de serviciu. Titlul cu care produsele se aflau la reclamantă este o problemă care excede acestui cadru procesual.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că reclamanta, ca angajator care afirmă că pârâții au produs o pagubă prin îndeplinirea defectuoasă întrucât a formulat acțiune civilă, poate fi considerat creditor și are calitate procesuală activă pentru a solicita înființarea unui sechestru, în condițiile art.591 pr.civ.
Referitor la temeiul juridic al cererii de înființare a sechestrului, întrucât reclamanta nu are un înscris doveditor al creanței, care să fie opozabile pârâților, ci doar acte întocmite de ea însăși, instanța a apreciat că ne aflăm în situația reglementată de art.591 al.2 pr.civ.
Condițiile care se cer a fi întrunite conform acestui articol sunt: să fi intentat acțiune civilă și aceasta face obiectul dosarului nr- și să fi depus o cauțiune de J din valoarea reclamată( chitanța a depusă la dosar 93 și la registrul de valori al instanței).
Față de valoarea deosebit de mare a prejudiciului solicitat, instanța de fond a apreciat că este oportună înființarea unei măsuri asiguratorii asupra bunurilor proprietatea pârâților pentru ca în viitor să existe posibilitatea recuperării eventualului prejudiciu.
Împrejurarea că împotriva pârâților s-a formulat plângere penală și că s-a solicitat și acolo înființarea sechestrului( dar nu s-a dispus până la acest moment) nu este de natură să înlăture, de plano, admisibilitatea cererii întemeiată pe art.591 pr.civ. În baza principiului liberului acces la instanță, reclamantul are dreptul de opțiune între o acțiune penală/civilă pentru recuperarea prejudiciului și de a acționa diligent în vederea luării unor măsuri asiguratorii.
În ceea ce privește bunurile indicate prin adresa primăriei ca fiind proprietatea pârâților( 107-114), instanța de fond a considerat că rolul fiscal, respectiv bunurile care sunt declarate de pârâți ca fiind proprietatea lor, în evidențele primăriei și pentru care se percepe impozit, constituie singura evidență ce este opozabilă terților( cum este cazul reclamantei).Dacă pârâții au înstrăinat bunurile, dar nu au declarat aceste înstrăinări și organelor fiscale, nici nu au depus înscrisuri doveditoare în prezenta cauză, instanța nu poate ține seama de simplele afirmații.Aceasta cu atât mai mult cu cât codul fiscal prevede sancțiuni pentru declararea cu întârziere a înstrăinării/dobândirii unui drept de proprietate.Desigur că, în faza de executare, se va proceda la indisponibilizare potrivit legii civile, terțul proprietar având la dispoziție căi legale pentru apărarea dreptului său.
În ceea ce privește bunurile cu privire la care pârâții nu sunt unici proprietari, ci în indiviziune cu alte persoane, măsura sechestrului va afecta doar cota indiviză de proprietate a pârâților, ceilalți coproprietari având dreptul de a dispune liber de cota lor indiviză.
În cazul devălmășiei, dată fiind natura juridică a dreptului de proprietate și a măsurii sechestrului, bunul va fi indisponibilizat, existând căi legale pentru celălalt soț de a-și valorifica dreptul său.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâții, și considerând-o nelegală.
În motivarea recursului său pârâtul a susținut că în mod greșit instanța de fond a soluționat cererea de înființare a sechestrului asigurator cu încălcarea dispozițiilor legale.
A arătat recurentul că plecând de la condițiile de înființare a sechestrului-art.591 al.2 pr.civ. reclamanta era obligată ca odată cu cererea de sechestru să depună și o cauțiune de J din valoarea reclamată.
A susținut recurentul că depunerea cauțiunii ulterior, după acordarea unui termen aceasta fiind una din condițiile de admisibilitate a cererii de instituire sechestru asigurator este depunerea acestuia odată cu introducerea cererii s-a făcut cu încălcarea legii, instanța trebuind să respingă cererea ca inadmisibilă și nu să acorde termen.
A mai susținut recurentul că a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante, excepție care a fost respinsă cu o motivare mai mult decât simplistă în sensul că " nu prezintă relevanță din punct de vedere al salariatului dacă produsele a căror lipsă se invocă sunt proprietatea angajatorului sau sunt în gestiunea acestuia cu alt titlu" și că simplul fapt că a promovat acțiune, îi conferă intimatei reclamante calitatea de creditor și totodată calitatea procesuală activă pentru a solicita înființarea sechestrului asigurator.
Recurentul a solicitat instanței de recurs să aibă în vedere faptul că din acțiunea civilă rezultă date sumare pe baza cărora nu se poate identifica legitimitatea că reclamanta este aceea care are raporturi juridice de obligații a contractului individual de muncă cu el ca salariat și a obligațiilor asumate cu persoane juridice terțe.
Referitor la bunurile asupra cărora s-a dispus înființarea sechestrului asigurator recurentul pârât a arătat că intimata reclamantă nu a făcut nici măcar dovada unei prezumții asupra dreptului de proprietare, lucru care era în sarcina sa, prezentând instanței doar o listă cu bunuri mobile și imobile.
A arătat recurentul că la instanța de fond a menționat că cele două imobile nu sunt ale lui, unul fiind proprietatea părinților, iar celălalt nu a fost niciodată proprietatea sa.
A susținut recurentul că a cerut instanței de fond termen pentru a studia relațiile primite de la Direcția de taxe și impozite G, cererea i-a fost respinsă pe motiv de soluționare de urgență a cauzei.
Imobilul din G-, -.69 nu a fost niciodată proprietatea sa, și că din procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc rezultă că la acea adresă este proprietară o altă persoană pe care nu o cunoaște a arătat recurentul.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că rolul fiscal constituie singura evidență ce este opozabilă terților, instanța de fond trebuind să facă o adresă la Biroul de Carte Funciară G de unde se putea afla cine este sau nu proprietarul bunurilor indicate a mai arătat recurentul.
A solicitat admiterea recursului și modificarea încheierii din 21.03.2008 în sensul respingerii cererii de înființare a sechestrului asigurator.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9 pr.civ.
În motivarea recursului său pârâtul a susținut că instanța de fond nu i-a respectat dreptul la apărare conform art.24 al.1 din Constituție.
A arătat că acțiunea civilă a fost primită în ziua de 21.03.2008 și actele depuse nu au putut fi studiate și pregătită apărarea din moment ce actele i-au fost înmânate în ședință, instanța procedând la judecată.
A mai arătat că nu au fost respectate disp.art.593 al.2 pr.civ. în sensul că " în cazul bunurilor mobile, executorul judecătoresc, va aplica sechestrul asigurator numai asupra bunurilor urmăribile numai în măsura necesară realizării creanței".
Instanța de fond a arătat recurentul a dispus punerea în aplicare a măsurii instituirii sechestrului asupra unor bunuri inexistente astfel:
Autoturismul Renault seria motor C - nr.matricol 71333, conform contractului de vânzare-cumpărare acesta a fost vândut la data de 15.09.2001, numitului.
Autoturismul BMW seria motor - a fost vândut la 14.03.2007, conform contractului de vânzare-cumpărare numitului.
Autoturismul BMW seria motor - a fost vândut la data de 15.11.2007.
A mai susținut recurentul că executorul judecătoresc a pus în executare la data de 24.03.2008 o încheiere care a fost redactată la 28.03.2008.
A solicitat admiterea recursului și modificarea încheierii instanței de fond în sensul respingerii cererii formulate.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.7, 8 și 9 pr.civ. și art.3041pr.civ.
În motivarea recursului său a arătat că instanța de fond i-a încălcat dreptul la apărare întrucât a fost lipsit de posibilitatea de a depune acte din care să rezulte situația bunurilor pentru care s-a dispus înființarea sechestrului asigurator astfel:
Referitor la apartamentul situat în mazepa I, -afin.61 a arătat că a aparținut soților și însă este vândut din anul 2007 către având clauză de întreținere, seria gama 720 seria motor - a fost predată la data de 22.09.2005 către - B prin Protocol de predare-primire; autoturismul seria motor - a fost vândut în anul 2006 către, autoturismul Mercedes seria motor - a fost vândut la data de 5.02.2004.
A mai susținut recurentul pârât că instanța de fond nu i-a dat posibilitatea să se apere și să dovedească că bunurile sechestrate nu-i mai aparțin.
A susținut recurentul pârât că suma de 768.227 lei care se pretinde a fi lipsă nu este rezultatul unei inventarieri reale pe baza consumurilor tehnologice.
A mai arătat că sechestrul a fost înființat de executorul judecătoresc la 24.03.2008 deși încheierea a fost redactată la 28.03.2008.
A solicitat admiterea recursului modificarea încheierii referitor la înființarea sechestrului asigurator și anularea procesului verbal de sechestru.
În drept și-a întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041pr.civ.
Prin întâmpinările depuse reclamanta intimată a solicitat respingerea ca nefondate a recursurilor declarate.
A arătat că pârâții au îndeplinit funcția de gestionari în cadrul societății.
A mai arătat că măsura instituirii sechestrului asigurator s-a făcut pe bunurile indicate de organele fiscale, că recurenții erau obligați să comunice organelor fiscale toate operațiunile juridice legate de bunurile ce le aparțin în vederea efectuării mențiunilor ( radieri etc.).
Pe calea contestației la executare pot fi soluționate eventualele incidente legate de aceste bunuri.
Analizând încheierea pronunțată de instanța de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurenți, cât și de prevederile art.304 și art.3041pr.civ. curtea constată următoarele:
Referitor la recursul declarat de pârâtul acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Înființarea sechestrului asigurator se realizează pe bunurile proprietatea debitorului care pot fi supuse urmăririi.
Din actele depuse în recurs de către recurentul pârât rezultă că următoarele bunuri: autoturism Renault seria motor CO 47611 nr.matricol 71333, autoturism BMW seria motor - nr.matricol 71334 și autoturism BMW serie motor - nr.matricol - nu se mai aflau în proprietatea acestuia la data înființării sechestrului.
Astfel din contractul de vânzare- cumpărare din 15.09.2001 rezultă că autoturismul Renault serie motor CO 47611 a fost înstrăinat numitului.Acest autoturism a fost radiat din evidențele serviciului de circulație pe numele recurentului.
De asemenea din contractul de vânzare-cumpărare din 14.03.2007 rezultă că autoturismul BMW serie motor - a fost înstrăinat numitului el fiind radiat din circulație, fiind radiat și din evidențele fiscale conform comunicării Primăriei G iar referitor la autoturismul BMW serie motor - din actul de vânzare din 15.11.2007 rezultă că acesta a fost vândut lui la data de 15.11.2007 autoturismul fiind și radiat din evidențele fiscale conform confirmării comunicării Primăriei
Deci bunurile mobile pe care instanța de fond a dispus înființarea sechestrului asigurator la data înființării acestuia nu se mai aflau în proprietatea pârâtului.
Sub acest aspect hotărârea instanței de fond este netemeinică, urmare și faptului că pârâtul a depus dovezile în recurs.
Având în vedere cele menționate mai sus curtea apreciază că recursul declarat este fondat urmând a fi admis ca atare.
În aceste condiții nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs formulate de pârât.
În ceea ce privește recursurile declarate de pârâții și acestea sunt nefondate susținerile acestora neputând fi primite.
Cauțiunea a fost depusă în cuantum de 384.113, 76 lei reprezentând din valoarea reclamată conform recipisei de consemnare nr.-/1 din 14.03.2008.
Ea nu a fost depusă odată cu acțiunea civilă și cererea de înființare sechestru, dar acordarea termenului la data de 17.03.2008 și 21.03.2008 s-a făcut la cererea recurenților pârâți pentru lipsă de apărare, la data solicitării acordării acestor termene cauțiunea fiind depusă.
De altfel această excepție a inadmisibilității cererii este mai mult o apărare pe fondul cauzei care nu a fost invocată de părți la nici unul din termenele de judecată.
Nu pot fi primite nici susținerile că reclamanta nu ar fi proprietara bunurilor inventariate și constatate lipsă atâta timp cât acestea se aflau în patrimoniul ei, în gestiunea pârâților recurenți astfel că în mod corect instanța de fond a respins-o considerând-o fără relevanță în cauză.
Modul de efectuare al inventarierii bunurilor din gestiunea pârâților recurenți nu interesează în cauza de față care are ca obiect înființarea sechestrului asigurator.
Faptul că executorul judecătoresc a procedat la instituirea sechestrului asigurator la data de 24.03.2008, înainte de data redactării încheierii la 28.03.2008 nu are de asemenea nici o importanță asupra cauzei de față.
Dispozitivul încheierii din 21.03.2008 este cel care se execută, încheierea fiind definitivă.
Referitor la susținerea recurentului pârât că imobilul din G,-, -. 69 construcție plus teren nu ar fi proprietatea sa nu poate fi primită.
Declarațiile de impunere potrivit codului fiscal se fac de către titularul dreptului de proprietate.
Ori potrivit rolului fiscal( 108 dosar fond) nr.-- deschis la Primăria mun.G acest imobil apare pe numele recurentului pârât.
Recurentul atât la instanța de fond( s-au acordat 3 termene) cât și în recurs putea depune acte în susținerea afirmațiilor lui, inclusiv de la "Biroul de carte funciară" pentru a combate dovezile reclamantei, lucru pe care nu l-a făcut.
De asemenea recurentul pârât putea atât la instanța de fond cât și în recurs să depună acte prin care să combată dovezile de care s-a folosit reclamanta cu privire la coproprietatea bunurilor asupra cărora a solicitat instituire sechestru asigurator.
Așa cum am mai menționat rolul fiscal se deschide pe baza declarației proprietarului bunurilor, declarație la care se anexează și actele de proprietate, declarație pe baza căreia se stabilește și plătește impozitul pe clădiri și teren.
Orice contribuabil are obligația să depună declarația la organele fiscale-primării- asupra transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse impozitării.
Ori pârâtul nu a făcut nici o dovadă în acest sens atât pentru bunurile imobile -clădiri și teren cât și a bunurilor mobile de valoare-autoturisme - barcă - pentru imobil putând depune extras de carte funciară.
Nefăcând acest lucru nu și-a dovedit susținerea.
Având în vedere cele menționate mai sus, curtea urmează a considera că criticile formulate de cei doi pârâți și nu sunt întemeiate ele neîncadrându-se în disp.art.304 pr.civ.
În atare condiții urmează a admite recursul declarat de pârâtul conform disp.art.312 al.1, 2 și 3 pr.civ.
Urmează a modifica în parte încheierea de ședință din 21.03.2008 a Tribunalului Galați -dosar nr- în sensul că va respinge ca nefondată cererea de sechestru formulată de reclamantă împotriva pârâtului.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii de ședință din 21.03.2008.
Conform art.312 al.1 pr.civ.urmerază a fi respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâții și.
Conform art.274 pr.civ.urmează a obliga intimata- reclamantă - - G la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pârâtului - recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, împotriva încheierii de ședință din 21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte încheierea de ședință din 21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în sensul că:
Respinge ca nefondată cererea de sechestru asigurator formulată față de pârâtul.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință recurată.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții și.
Obligă pe intimata-reclamantă - - G, să plătească suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/2.07.2008
FOND: -
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Benone Fuică, Virginia Filipescu
