Pretentii civile. Speta. Decizia 471/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 471/
Ședința publică din 21 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul și de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR -PRIN DGFP B, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV în contradictoriu cu intimații reclamanți, și și cu Combaterea Discriminării, având ca obiect: "drepturi bănești" împotriva sentinței civile nr. 939/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 14 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scirse a amânat pronunțarea la 21.04.2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr. 939/2008 a Tribunalului Brașovs -a respins excepția prescripției invocată de pârâtul Tribunalul Brașov. S-a respins excepția necompetenței materiale, invocate de pârâtul Tribunalul Brașov prin întâmpinare. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, -, și în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință: au fost obligați pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească fiecărei reclamant diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara după cum urmează: - în perioada 1.04.2007-1.08.2007, - -începând cu data de 1.04.2007, - - în perioada 1.03.2006-31.03.2007 și începând cu data de 1.07.2007 și - în perioada 1.04.2007-1.01.2008, sume reactualizate conform indicelui de inflație la data plății și cu aplicarea dobânzii legale prevăzute de OG 9/2000. A fost obligat paratul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior. S-au respins restul pretențiilor reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/ 1996 (republicată) " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art.1 pct 42 din OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001 magistraților, s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996.
În data de 10 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul legii nr.21/10.03.2008 prin care a stabilit că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
În raport cu această situație, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii 50/1996 nu a încetat să existe, putând să fie pretins chiar după apariția legii de abrogare.
Având în vedere cele reținute de Înalta Curte în decizia menționată și raportat la dispozițiile art. 329 alin 3 din Codul d e procedură civilă conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, rezultă temeinicia pretențiilor reclamanților, urmând ca instanța să dispună în consecință.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite în acțiunea reclamanților, sens în care va obliga pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească acesteia diferențele de drepturi de natura salariala, echivalente cu sporul de 50% din indemnizația de încadrare bruta lunara după cum urmează: - în perioada 1.04.2007-1.08.2007, - - începând cu data de 1.04.2007, - în perioada 1.03.2006-31.03.2007 și începând cu data de 1.07.2007 și - în perioada 1.04.2007-1.01.2008.
Întrucât reclamantul începând cu data de 1.08.2007 a fost delegat la Penitenciarul Codlea, instanța a respins pretențiile ulterioare acestei date apreciind că, din moment ce nu mai desfășoară atribuțiile unui judecător nu mai poate beneficia de sporul de suprasolicitare neuropsihică.
Cât privește actualizarea creanței, instanța a constatat că potrivit prevederilor art.1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
A obligat pârâta Curtea de Apel Brașov să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant cu privire la plata acestui spor.
În conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Față de considerentele de fapt și de drept dezvoltate mai sus, instanța a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, reactualizate, menționate mai sus.
Cu privire la petitul doi din acțiune, respectiv plata sporului de confidențialitate în procent de 15% instanța reține că în conformitate cu dispozițiile legale invocate de reclamanți- art.3 din Legea 444/2006, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor de până la 15 % din salariul de bază".
Aplicarea acestor prevederi legale a fost extinsă, prin dispozițiile art.15 din OG 6/2007 și la alte categorii de funcționari publici, respectiv cei care funcționează în aparatul de lucru al Guvernului, în cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului și Consiliul Legislativ.
Prevederile legale amintite sunt foarte clare și nu comportă nici o dificultate de interpretare stabilind în mod expres și limitativ categoriile de funcționari publici care sunt beneficiari ai sporului de confidențialitate și autoritățile care sunt obligate să acorde acest spor, magistrații nefiind beneficiari ai acestor prevederi legale.
Pe cale de consecință, rezultă, fără echivoc, faptul că reclamanții nu pot beneficia de sporul de confidențialitate, neexistând nici o prevedere legală în acest sens.
Ceea ce solicită,de fapt, reclamanții este ca instanța să le acorde sporul de confidențialitate în considerarea faptului că desfășoară activității ce presupun păstrarea secretului profesional. Acest fapt nu este posibil însă întrucât instanța investită cu un litigiu nu poate decât să interpreteze legea și să o aplice și nicidecum să adauge la lege. Acordarea sporurilor solicitate este de competența exclusivă a puterii legislative.
Instanța de judecată poate însă să acorde despăgubiri în cazul în care ar constată existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu între magistrați și celelalte categorii profesionale la care se face referire prin acțiune.
În speța de față instanța a apreciat că nu suntem în prezența unei discriminări în sensul prevederilor OUG 137/2000 care să justifice acordarea de despăgubiri. În acest sens, s-a pronunțat și Combaterea Discriminării, care a stabilit prin Hotărârea nr.232/29.08.2007 că neacordarea sporului de confidențialitate magistraților, deși aceștia au obligația păstrării secretului profesional, nu reprezintă un tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art.2 din OUG 137/2000. Deși această hotărâre nu este obligatorie pentru instanță, instanța va reține ca fiind întemeiate considerentele avute în vedere la pronunțarea soluției.
Astfel, potrivit practicii CEDO diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă. Curtea a apreciat în jurisprudența sa, că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicate.
Tribunalul a mai reținut că raportat la dispozițiile art.16 din Constituția României potrivit cărora,cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări" Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate. Astfel, s-a arătat că principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în aceiași situație, în baza unora din criteriile enumerate de art.2 din OG 137/2000 respectiv - rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege.
Față de cele mai sus expuse se reține de către instanță faptul că situațiile deosebite în care se găsesc diferitele categorii de salariați determină soluții diferite din partea legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora, fără ca prin această soluție să se încalce principiul egalității.
Astfel atât magistrații cât și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de o lege specială de salarizare, cu sporuri specifice complexității și riscurilor funcției pe care o îndeplinesc.
Pentru considerentele expuse acest petit va fi respins.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâții Curtea de Apel Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, ribunalul B și Ministerul Justiției.
În esență, în motivarea recursului, reclamantul arată că beneficiază de dreptul la spor și pentru perioada cât a fost delegat la Penitenciarul Codlea, calitatea sa de judecător nefiind întreruptă, iar activitatea desfășurată este una de judecător.
Pârâta Curtea de Apel Brașov critică hotărârea pe considerentul că legea de salarizare a magistraților nu cuprinde dispoziții referitoare la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin reprezentant legal Direcția Generală a Finanțelor Publice B, sentința este criticată pentru faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, față de atribuțiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.
Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaților altor ordonatori de credite.
În ceea ce privește fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanțare a resurselor bugetare și a repartizării acestora pe destinații este înscrisă în legea bugetului, și potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta. Apreciază că aplicarea dobânzii legale și actualizarea cu indicele de inflație pentru sumele constând în spor de 50% nu se justifică.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Tribunalul Brașov, sentința este criticată pentru acordarea drepturilor pentru o perioadă prescrisă, a încălcării normelor de competență materială în cazul reclamantei. În ceea ce privește fondul cauzei, sentința este criticată pentru faptul că acțiunea a fost admisă în lipsa unui temei legal și făcută prin înfrângerea voinței legiuitorului, întrucât textul de lege care a consacrat sporul de 50 % a fost abrogat expres.
Ministerul Justiției critică sentința pentru faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare. Prin abrogarea acestui spor nu s-a ajuns la diminuarea salariului ci dimpotrivă s-a dorit crearea unui sistem de salarizare diferit, bazat pe principii noi. Se critică pe greșita acordare a dobânzii legale, prevederile art. 1088. civ. fiind inaplicabile.
Recursul reclamantului este fondat.
Reclamantul are funcția de judecător la Judecătoria Brașov. În perioada august 2007 și începând cu 01.01.2008 - 31.12.2008, reclamantul a îndeplinit funcția de judecător delegat la Penitenciarul Codlea, unde și-a desfășurat activitatea conform Legii nr. 275/2006. Din ansamblul reglementării rezultă că activitatea de judecătorului delegat se circumscrie celei de judecată, concluzie sprijinită de prevederile art. 25, art. 38 și art. 74, soluționarea plângerilor realizându-se printr-o hotărâre judecătorească. Oricum calitatea de judecător nu a încetat prin delegare, fiind schimbat doar locul de desfășurare a activității.
În atare situație, sunt aplicabile prevederile art. 57 alin. 9 din Legea nr. 303/2004, conform cărora pe perioada delegării judecătorii și procurorii beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția în care sunt delegați. Or, reclamantul a fost delegat în funcția de judecător și beneficiază de sporul în discuție și pe perioada delegării, precum și în viitor având în vedere că funcționează în aceeași calitate la instanța amintită.
Prin prisma acestor considerente, curtea reține că recursul reclamantului este fondat, sens în care va modifica sentința, admițând acțiunea și pentru perioada delegării precum și în viitor, conform dispozitivului prezentei decizii.
Recursurile pârâților nu sunt fondate.
Cu privire la recursul declarat de Curtea de Apel Brașov, în raport de Decizia nr. 21/2008 dată de ICCJ în recurs în interesul legii și prevederile art. 329 alin. 3. proc. civ.
Recursul Tribunalului Brașov privind prescripția dreptului material la acțiune va fi respins întrucât perioada pentru care s-au solicitat drepturile excede celei menționate în calea de atac, iar lipsa domiciliului din circumscripția instanței nu atrage necompetența materială, ci pe cea teritorială care nu a fost invocată.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
În ceea ce privește restul criticilor din toate recursurile, care vizează fondul cauzei, instanța apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretențiile reclamanților sunt întemeiat, iar prima instanță în mod corecta a admis acțiunea.
Potrivit dispozițiilor deciziei nr. 21, pronunțată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.
În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, se va aprecia, că în mod corect pretențiile reclamanților au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecință să fie respinse.
Criticile recurenților Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor cu privire la acordarea simultană atât a actualizărilor cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu despăgubirile.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
În ceea ce privește critica referitoare la data de la care curge dobânda, instanța constată că în materia obligațiilor extracontractuale cum este cazul în speță părțile neavând un contract de muncă încheiat, punerea în întârziere realizată prin cererea de chemare în judecată nu este imperativă astfel că această dobândă curge de drept.
Prin urmare, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile declarate de pârâții Curtea de Apel Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, ribunalul B și Ministerul Justiției și va admite recursul declarat de reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâții Curtea de Apel Brașov, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 939/2008 a Tribunalului Brașov.
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov și Ministerul Justiției să plătească recurentului diferențele de drepturi de natură salarială, echivalente cu sporul de 50 % din indemnizația de încadrare brută și pentru perioada 01.08.2007 - 31.08.2007, 01.09.2007 - 31.12.2007 și din 01 ianuarie 2008 în viitor.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare plății drepturilor stabilite prin prezenta decizie.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/19.05.2009
Dact. /22.05.2009
Jud. fond: -
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
