Pretentii civile. Speta. Decizia 4718/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2858/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4718/
Ședința publică de la 24.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Valentina Sandu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenții-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIREȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1594/19.03.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă - și intimații-pârâți TRIBUNALUL TELEORMAN și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1594/19.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
A obligat pârâții Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Teleorman și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15% în perioada 07.12.2005-04.09.2006 și 01.05.2007 la zi, actualizat cu indicele de inflație de la data plății efective și în viitor, până la încetarea raporturilor de muncă.
A obligat pârâtul Tribunalul Teleorman să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin art.3 din Legea nr.444/2006 pentru aprobarea OG nr.19/2006 s-a acordat personalului militar și funcționarilor publici cu statut special, din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională un spor de confidențialitate de 15%, în legătură cu informațiile clasificate.
Instituirea sporului de confidențialitate în favoarea categoriei de salariați anterior menționați, conduce la aplicarea unui tratament diferențiat, care rezidă într-o inegalitate în ceea ce privește drepturile salariale, creându-se, astfel, o discriminare.
Măsura nu este obiectiv justificată, încălcându-se flagrant dispozițiile art.4 și 16 din Constituția României, art.6 din Codul muncii, prevederi care consacră principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și a discriminării, precum și, o serie întreagă de norme comunitare în materia raporturilor de muncă și drepturilor salariale.
Astfel, deplin aplicabile în speță sunt și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor a Drepturilor Omului, care reglementează interzicerea discriminării, Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciind că, diferența de tratament devine discriminare, în sensul art.14 din Convenție, atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
De asemenea, prin acordarea sporului de confidențialitate doar anumitor categorii de personal au fost ignorate prevederile art.26 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice potrivit cărora: toate persoanele sunt egale în fața legii și sunt îndreptățite fără nici o discriminare la protecție egală, din partea legii.
Totodată, Curtea Constituțională a României prin Decizia nr.1 din 8 februarie 1994 a stabilit că un tratament diferențiat nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și autorităților publice.
Față de considerentele expuse, s-a apreciat că, atâta timp cât, reclamanta are obligația de a păstra confidențialitatea datelor cu un astfel de caracter, exceptarea acesteia de la plata sporului de confidențialitate este evident discriminatorie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Ministerul Justiției și Libertăților.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T critică sentința arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice și susține această excepție arătând faptul că între acest minister și reclamanți nu există raporturi juridice.
Ministerul Justiției critică sentința arătând că dispozițiile art. 1 și 21 alin. 1 din OG nr. 137/2000, pe care se întemeiază soluția instanței au fost declarate neconstituționale, astfel că sentința este nelegală.
Recurentul Ministerul Justiției consideră soluția ca fiind și netemeinică, pentru că cererea reclamantei-intimată și motivarea instanței sunt întemeiate pe dispozițiile art. 1 și 21 alin.1 din nr.OG 137/2000, respectiv art. 27 alin.1 din actuala numerotare, în forma republicată a actului normativ. Recurentul solicită instanța de judecată să constate că aceste texte de lege au fost declarate neconstituționale.
Astfel cum rezultă din Decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale pronunțată la 3 iulie 2008, publicată in Monitorul Oficial nr. 57/16.07.2008 art. 1 din OG nr. 137/2000 nu instituie privilegii sau discriminării între cetățeni nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetățeni aflați în situații identice.
Totodată, Curtea Constituțională constată că unele dispoziții ale OG 137/2000, și anume prevederile art. 1, art. 2 al. 3 și art. 27 alin.1, lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative implicabile în cauzele deduse judecății.
Magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr. 303/2004, cu drepturi si îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin act normativ special speciala, respectiv OUG nr. 27/2006. Situația magistraților nu poate fi considerată comparabilă în nici un fel personalului
militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare naționala, ordine publică și siguranță națională al căror statut este reglementat de Legea nr. 360/2002, având în vedere că:
- statutul acestora, drepturile și îndatoririle sunt diferite;
- instituțiile din care fac parte organele autorității judecătorești nu fac parte din categoria instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ele constituind o categorie distinctă de autorități publice;
- categoriile de informații pentru care se acordă sporul de confidențialitate la care se referă OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională si anume informațiile clasificate este diferit cele la care se refera Hotărârea nr. 328/2005 a pentru aprobarea Codului deontologic al judecătorilor și procurorilor și anume lucrări (informații) confidențiale. Informațiile clasificate au un regim special reglementat de Legea nr. 182/2002 și sunt definite ca informațiile, datele, documentele de interes pentru securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță consecințelor care s-ar produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie protejate.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar și a dispozițiilor art. 3041pr. civ. Curtea reține următoarele:
Curtea constată că problema acordării sporului solicitat prin acțiune și implicit, a temeiniciei pretențiilor acestora, a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr.46 din data de 15 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr.27/2008 a decis că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Întrucât, potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 teza a 2-a din Codul d e procedură civilă: dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, Curtea are în vedere caracterul obligatoriu al dezlegării problemei de drept analizată în speță, referitoare la sporul de confidențialitate de 15% solicitat de recurenții-reclamanți și apreciază că pretențiile acestora, referitoare la acordarea acestui spor, sunt întemeiate.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul declarat de Ministerul Justiției va fi respins ca nefondat.
Cât privește criticile formulate prin recursul Ministerului Finanțelor Publice, Curtea reține că între reclamanții și Ministerului Finanțelor Publice nu există raporturi juridice de muncă.
Astfel, dată fiind natura salarială pretențiilor deduse judecății, acest minister nu poate fi subiect pasiv al acțiunii formulate.
În baza art. 304 pct. 9 pr. civ. recursul Ministerului Finanțelor Publice va fi admis, iar sentința va fi modificată în parte, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respingerii în consecință a acțiunii formulată împotriva acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIREȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1594/19.03.2008 pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă - și intimații-pârâți TRIBUNALUL TELEORMAN și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în calitate de expert.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Justiției.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-17.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Valentina Sandu
