Pretentii civile. Speta. Decizia 472/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 472/R/ Dosar nr-
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ligia Vâlcu
JUDECĂTORI: Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi Maria Carmen
---
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 56 din 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa recurenților reclamanți, și și a intimaților pârâți Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor prin B, Curtea de APEL BRAȘOV și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura îndeplinită.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 56/2008 a Tribunalului Brașov, s-a respins acțiunea formulata și precizată de reclamantele, în contradictoriu cu pârâții:
1. Ministerul Justiției, Tribunalul Brașov, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL BRAȘOV, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă cuvenite și neacordate pentru perioada iunie 2004 și în continuare, indexate.
A fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de Tribunalul Brașov.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor invocată prin reprezentant.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin întâmpinare, deliberând asupra excepției, instanța apreciază că este neîntemeiată, urmând să o respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.
În consecință, va reține calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în cauza de față și va respinge excepția invocată.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea 142/1998,salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Rezultă, așadar că acordarea tichetelor de masă constituie o facultate pentru angajator și nu o obligație iar acordarea acestora se face în limitele prevederilor din bugetele de stat. În nici una din legile bugetului de stat personalul angajat în cadrul Ministerului d e Justiție nu este menționat ca fiind beneficiar al dreptului de a primi tichete de masă.
Totodată conform art.4 din HG 5/1999,angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților" iar art. 5 stipulează faptul că, pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Astfel, prin prisma dispozițiilor legale amintite, acțiunea reclamanților apare ca fiind neîntemeiată urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește cauza de discriminare pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile, acesta nu poate fi reținută întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art.2 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în speță nu poate fi reținut de către instanța de judecată cauza de discriminare întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.2 din Legea 324/2006.
Pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor legale amintite, Tribunalul va respinge acțiunea promovată ca fiind neîntemeiată.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului sunt invocate dispozițiile nr.OG 137/2000 care definesc discriminarea și decizia civilă nr. 506/2007 a Curții de Apel Oradea, din conținutul căreia rezultă că personalul auxiliar din alte instanțe au primit contravaloarea tichetelor de masă.
Se reiterează susținerile invocate și la judecata în fond, a cererii prin care se invocă un tratament discriminatoriu față de alți salariați din sectorul bugetar.
Analizând recursul formulat, instanța constată că nu este întemeiat.
Motivele de recurs se fundamentează pe o interpretare a noțiunii de egalitate de tratament, a tuturor salariaților din sectorul bugetar, consacrată de dispozițiile constituționale și a Declarației Universale a Drepturilor Omului.
Principiile egalității în fața legii și egalității de tratament, nu exclud, ci dimpotrivă, presupun un tratament juridic identic în situații egale, iar situațiile în mod obiectiv diferite justifică chiar și din punct de vedere constituțional tratament juridic diferit.
În speță, art. 1 Legea 142/1998 prevede acordarea tichetelor de masă dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative: existența unui contract individual de muncă și capacitatea angajatorului de a suporta costurile tichetelor de masă. În considerarea cadrului legal general privind acordarea tichetelor de masă nu se pot reține restrângeri de drepturi recunoscute în condițiile Codului Muncii și nici discriminări.
Deși condiționând existența acestui drept de posibilitățile financiare ale angajatorului se creează premisa unor situații juridice diferite care implică un tratament diferențiat între salariați, nu se creează o discriminare, deoarece acesta se impune ca principiu numai în cazul celor aflați în aceeași situație juridică.
Pe de altă parte, prevederile din tratatele internaționale invocate de recurenți interzic discriminările care au la bază considerente arbitrare, oferind posibilitatea legiuitorului național de a reglementa în mod diferențiat situațiile juridice diferite"( - decizia 102/11.03.2003).
În speță este vorba de o situație juridică diferită și nu de o aplicare discriminatorie a textului de lege, acesta izvorând din faptul că Legea 142/1998 condiționează acordarea tichetelor de masă în sistemul bugetar de alocarea de fonduri cu această destinație în bugetul de stat.
În ceea ce privește interpretarea art. 1 din legea 142/1998, instanța de fond a adoptat un raționament logic, corect, în sensul că a reținut că din analiza textului de lege invocat reiese cu claritate faptul că nu se stabilește în sarcina autorității publice o obligație, ci doar o posibilitate ce se poate realiza sau nu în funcție de dispozițiile Legii privind bugetul de stat.
Decizia nr. 506/2007 a Curții de Apel Oradea, invocată în recurs de reclamanți, nu impune în cauză unanimitate de tratament pentru că hotărârea judecătorească nu constituie izvor de drept.
În consecință, recursul va fi respins și sentința menținută în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr. 56/18.01.2008 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi Maria Carmen
- - - - ---
Grefier,
Red. - 5.05.08
Dact. -16.056.08
2 ex.
Președinte:Ligia VâlcuJudecători:Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi Maria Carmen
