Pretentii civile. Speta. Decizia 472/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 472/
Ședința publică de la 05 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, - 120,. 82, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 58/09.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimata " ", cu sediul în G,-, având ca obiect "CONTESTAȚIE DECIZIE SANCȚIONARE" împotriva deciziei numărul 1.0.2.7579/29.10.2008 emisă de societatea intimată.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurentul contestator avocat și pentru intimata " " consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și scutit de taxă judiciară de timbru; citată cu copia motivelor de recurs societatea intimată a depus întâmpinare, cu duplicat pentru comunicare, după care:
Apărătorul recurentului depune la dosar chitanța privind plata onorariului de avocat. Învederează instanței că a lecturat întâmpinarea depusă de societatea intimată constatând că au fost invocate excepțiile privind nemotivarea în drept a recursului, nulitatea cererii de recurs și a exercitări abuzive a drepturilor procesuale.
Curtea, față de excepțiile invocate de intimată prin întâmpinare, acordă cuvântul reprezentantului în susținerea excepțiilor invocate.
Reprezentantul intimatei susține că motivele de recurs nu respectă dispozițiile art. 303 alin. 1 Cod procedură civilă și simpla enumerare a faptelor fără să fie invocat temeiul de drept este ineficientă. Nu sunt îndeplinite prevederile art. 304 Cod procedură civilă privind nelegalitatea hotărârii instanței de fond deoarece sunt urmărite doar aspecte de netemeinicie, în acest caz recursul fiind nul. Apreciază că drepturile procesuale ale contestatorului sunt solicitate în mod abuziv privind solicitarea intimatei la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei fiind pe deplin întrunite dispozițiile art. 723 alin. 2 Cod procedură civilă.
Apărătorul recurentului solicită respingerea excepțiilor ca fiind nefondate. Cu privire la prima excepție precizează că imediat sub motivele de recurs a indicat temei de drept nulitatea hotărârii prevăzută de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă privind încălcarea prevederilor art. 268 alin. 2 din Codul muncii. De asemenea, față de textul citat recursul este declarat și motivat înlăuntrul termenului de recurs. Cu privire la daunele morale societatea nu poate invoca dreptul contestatorului de a-și exercita drepturile, aspectul că angajatorul și-a recunoscut propria culpă în emiterea deciziei nu poate induce ideea exercitării abuzive procesuale din partea angajatului.
Curtea, unește excepțiile invocate cu fondul cauzei și, constată cauza în stare de judecată nemaifiind alte cereri, excepții sau înscrisuri de atașat și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul recurentuluiapreciază nelegală hotărârea pronunțată de instanța de fond, cu încălcarea prevederilor art. 268 alin. 2 Codul muncii. Astfel, susține că deși instanța de judecată a fost chemată pentru a verifica condițiile de valabilitate a deciziei emise, a abdicat de la rolul său și a dat eficiență unui act care nu are relevanță, înscris depus de societate.
La data de 29.10.2008 societatea emite decizia de sancționare a cărei nulitate s-a solicitat prin acțiune și ulterior, în plin proces, la data de 05.12.2008 emite o nouă decizie în ceea ce-l privește pe contestator în sensul că anulează decizia contestată. Instanța de judecată a fost învestită cu analiza condițiilor de valabilitate a primei decizii, actul ulterior emis de societate nu era supus analizei instanței.
În aceste condiții, susține că instanța de judecată putea constata nulitatea parțială sau totală a deciziei contestată iar societatea avea posibilitatea doar să revoce actul nu să-l îndrepte invocându-și propria culpă. Trebuie privite în ansamblu efectele juridice ale deciziei contestate și în raport de susținerile societății că s-a exercitat abuziv dreptul procesual de către contestator se pune întrebarea dacă angajatului care atacă un act în justiție i se poate constata culpă procesuală pentru că angajatorul nu și-a îndeplinit corect obligațiile ce-i revin și tot el să fie sancționat.
La întrebarea instanței adresată apărătorului recurentului dacă apreciază că față de susținerile anterioare angajatorul are interdicție de a emite un alt act care să îndrepte actul greșit, apărătorul recurentului susține că nerespectarea prevederilor Codului muncii sub care se află prezentul proces răstoarnă culpa procesuală a părților pe calea unui circuit civil, or în cauza dedusă judecății nu sunt incidente prevederile Codului civil.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs privind acordarea daunelor morale, apărătorul recurentului apreciază că societatea le datorează motivat de faptul că și cea mai ușoară culpă antrenează răspunderea contractuală a cuiva. Mai mult, atât timp cât se conturează vina trebuie să existe și dreptul la despăgubire. Cu atât mai mult se impune acordarea acestora cu cât actul încheiat de societate a fost nul. Spre exemplificare aduce la cunoștință instanței că societatea nu i-a permis angajatului său să vină la proces și îl presează să își dea demisia. în cadrul societății din anul 1975 iar în prezent toți șefii lui îl presează pe motivul că a dat societatea angajatoare în judecată. trebuie să suporte acest stres împreună cu suferința fizică care i-a pricinuit-o accidentul. Acest stres poate fi confirmat doar în baza acordării legale a daunelor morale.
Pentru motivele expuse solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii instanței de fond cu admiterea contestației formulate.
Reprezentantul intimateisolicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele descrise în întâmpinare cu precizarea că nici o legislație, nici cea în vigoare și nici cea anterioară, nu prevedea vreun tex de lege care să nu-i permită angajatorului să nu revină asupra deciziei emise. Apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ nici condițiile privind plata daunelor morale referitoare la existența prejudiciului, a faptei cu caracter ilicit sau a vinovăției societății și, pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat cu toate capetele de cerere.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 58/09.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost respins ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 1.0.2.7579/29.10.2008 emisă de intimata Naval G
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind daunele morale.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei Naval G G la plata cheltuielilor de judecată ca nefondat.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 7630/121/26.11.2008 pe rolul Tribunalului Galațis -a contestat decizia nr. 1.0.2.7579/29.10.2008 emisă de SC Naval G -SA, prin care s-a aplicat salariatului sancțiunea avertismentului.
A arătat contestatorul că în luna iulie 2008 suferit un accident de muncă, iar ulterior a fost spitalizat de mai multe ori, având certificate de concediu medical ce acoperă integral perioada absenței de la locul de muncă. În consecință, în mod nejustificat a fost sancționat.
Totodată a invocat și nulitatea deciziei întrucât nu conține mențiunea prevăzută de art. 268 alin. 2 lit. a Codul muncii, solicitând de asemenea și daune morale în cuantum de 10.000 lei.
A depus în susținerea acțiunii înscrisuri, acte medicale, copie de pe decizia contestată.
Prin întâmpinarea depusă de către societatea angajatoare, s-a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, întrucât decizia contestată a fost anulată prin Decizia nr. 1.0.2.206/05.12.2008, decizie depusă în copia le fila 30 dosarul instanței.
La termenul de judecată din 09.01.2008, contestatorul, prin apărător, a solicitat să se constate că societatea a recurs la anularea deciziei de sancționare după intentarea acțiunii, motiv pentru care a apreciat că se află în prezența unei revocări. A solicitat respingerea excepției ca fiind rămasă fără obiect și admiterea contestației.
Totodată, a insistat în obligarea societății la plata daunelor morale, prejudiciul moral ce i-a fost produs fiind însemnat.
Analizând actele și lucrările dosarului, s-a constatat că prin decizia nr. 1.0.2.7579 din 29.10.2008, contestatorul a fost sancționat cu avertisment, pentru nerespectarea disp. art. 13 din
Împotriva acestei decizii, în termen legal, s-a formulat la 26.11.2008 contestație, primul termen fiind fixat pentru data de 15.12.2008.
Societatea intimată a revenit asupra deciziei, dispunând anularea acesteia, prin decizia nr. 1.0.2.206/05.12.2008.
Întrucât la acel moment, decizia contestată nu mai era în ființă, fiind anulată încă din 05.12.2008, tribunalul a respins contestația, ca fiind rămasă fără obiect.
Apărările contestatorului nu au fost primite, instanța fiind în imposibilitate să exercite controlul asupra unor alte acte ulterioare, ce exced limitelor învestirii.
Contestatorul avea la dispoziție, în cazul în care dorea să se constate nelegalitatea anulării, sau o eventuală revocare, o altă acțiune îndreptată împotriva deciziei ulterioare emisă de către intimată, decizie din 05.12.2008.
Or, în prezenta cauză, instanța a fost învestită numai cu soluționarea deciziei de sancționare din 29.10.2008.
În privința daunelor morale, tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii societății intimate.
Având în vedere natura sancțiunii aplicate, respectiv avertismentul, împrejurarea că societatea pârâtă a revenit asupra deciziei, după o constatare prealabilă a erorii, dar și împrejurarea că nu s-a dovedit existența vreunui prejudiciu cauzat salariatului, tribunalul a respins acest capăt de cerere, ca fiind nefondat.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs contestatorul criticând-o pe motiv că instanța de fond a dat relevanță juridică actului de anulare, respectiv decizia nr. 1.0.2.7579/29.10.2008, emisă de intimată în timpul procesului pro causa, pentru a anihila consecințele unui proces pierdut.
C mult, societatea putea revoca actul inițial nicidecum nu-l putea anula printr-un act ulterior invocându-și propria culpă.
Revocarea putea opera până la intrarea actului în circuitul civil și doar până la promovarea acțiunii în judecată, considerând că instanța trebuia să continue analiza legalitatea deciziei astfel cum a fost învestită de către contestator.
A mai invocat ca motiv de recurs modalitatea de soluționare a daunelor morale considerând respingerea acestui capăt de cerere ca nelegală.
Recunoașterea de către societate a faptului că decizia nu a fost emisă în condiții de valabilitate și legalitate cât și situația contestatorului care a fost nevoit să promoveze acțiunea atrăgându-și adversitatea la locul de muncă, starea de stres provocată constituie argument pentru acordarea daunelor morale.
A mai invocat practica judiciară, acordarea daunelor morale fiind apreciate de instanțele de judecată pe baza forței probante a prezumțiilor.
A solicitat admiterea recursului și în rejudecare admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinare, intimata Naval G a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de contestator.
A invocat excepția nemotivării în drept a recursului, aspectele invocate de contestator vizând netemeinicia pe fond și nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, fapt ce atrage nulitatea recursului.
A mai invocat excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale motivat de faptul că dreptul la valorificarea acțiunii nu a fost exercitat cu bună credință, în sensul că se urmărește obținerea unor foloase necuvenite prin solicitarea daunelor morale.
Pe fondul cauzei, a arătat că instanța de fond în mod corect a reținut că decizia contestată nu mai era în ființă fiind anulată iar instanța a fost în imposibilitate să exercite controlul asupra unor acte ulterioare, ce exced limitelor învestirii.
Atât anularea cât și revocarea sunt cauze de ineficacitate a actului juridic civil iar acordarea daunelor morale presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile, ceea ce instanța în mod corect a apreciat că nu s-a dovedit, durerea sufletească fiind incompatibilă cu un echivalent bănesc.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 - 118 Cod procedură civilă.
Examinând recursul astfel declarat, pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Excepțiile privind nelegalitatea recursului urmare a nemotivării în drept a acestuia și a exercitării abuzive drepturilor procesuale sunt nefondate.
În cauză devin aplicabile dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă conform cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat de motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Pe baza caracterului devolutiv al căii de atac, instanța de recurs judecă însăși cauza, atât sub aspectul legalității cât și sub aspectul temeiniciei, nelimitându-se să judece exclusiv pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
Drept urmare, excepțiile astfel invocate privind nulitatea recursului ca efect al nemotivării acestuia, prin trimiterea făcută de intimata Naval G la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă nu pot fi primite.
În ceea ce privește modalitatea de exercitare a drepturilor procesuale de către recurentul-contestator aceasta nu este apreciată de instanță ca fiind abuzivă, întrucât vizează exercitarea unei căi de atac de către partea nemulțumită de hotărârea primei instanțe.
O altă interpretare ar afecta principiul dublului grad de jurisdicție, conducând neimplicit la îngrădirea dreptului recurentului-contestator la un proces echitabil în acceptarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe fondul cauzei, se constată că primul motiv de recurs se constituie într-o critică adresată de către recurentul-contestator asupra hotărârii prin care s-a dispus anularea deciziei nr. 1.0.2.7579/29.10.2008 ce face obiectul contestației de față.
Aspectele invocate referitoare la modalitatea aleasă de intimată, privind anularea ori revocarea deciziei emisă anterior, privesc exclusiv noua decizie pentru a cărei examinare instanța nu a fost învestită.
Este important de arătat faptul că obiectul contestației îl reprezintă decizia 1.0.2.7579/29.10.2008 emisă de intimată și care a încetat să-și producă efectele ca urmare a emiterii unei noi decizii cu nr. 1.0.2.206/5.12.2008 de către intimata Naval G
Ca atare, în mod corect a reținut prima instanță că decizia contestată nu mai este în ființă, respingând contestația formulată împotriva deciziei nr. 1.0.2.7579/29.10.2008 ca fiind rămasă fără obiect.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, curtea îl găsește întemeiat pentru următoarele considerente:
În cauză, contestatorul a solicitat să se constate nulitatea deciziei emise și obligarea intimatei la plata de daune morale în cuantum de 10.000 lei.
Și-a motivat pretențiile invocând faptul că a fost nevoit să conteste decizia emisă în mod nelegal în instanță, situația invocată fiind de natură să-i afecteze imaginea la locul de muncă și relațiile de lucru.
Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. 1 Codul muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material saumoral,din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În speță, se reține că intimata Naval G, a emis decizia de sancționare după care a revenit asupra acesteia, emițând o altă decizie de anulare.
Recurentul-contestator a parcurs procedura contestării primei decizii fiind nevoit să se adreseze instanțelor judecătorești, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Ținând seama de cele de mai sus și pentru o justă reparație a situației generată recurentului-contestator din culpa angajatorului, curtea apreciază cererea de acordare a daunelor morale ca fiind în parte fondată, urmând a fi obligată intimata la plata sumei de 500 lei cu acest titlu.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 58/09.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Va fi modificată în parte sentința civilă nr. 58/09.01.2009 a Tribunalului Galați în sensul că:
Va fi obligată intimata " " G să plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlu de daune morale.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE excepțiile invocate de intimata " " G ca nefondate.
ADMITE recursul declarat de contestatorul, domiciliat în G,-, - 120,. 82, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 58/09.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Modifică în parte sentința civilă nr. 58/09.01.2009 a Tribunalului Galați în sensul că:
OBLIGĂ pe intimata " ", cu sediul în G,-, să plătească contestatorului suma de 500 lei cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
,
cf. art. 261 al. 2. cf. art. 261 al. 2.
VICEPREȘEDINTE VICEPREȘEDINTE: Marioara Coinacel
- -
Grefier,
-
: - -/04.06.2009
: 2 ex.//09.07.2009
Fond: /
Asistenți judiciari: /-
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
