Pretentii civile. Speta. Decizia 4799/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 991/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4799R
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Nițu Petronela Iulia
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice, ta împotriva sentinței civile nr.114 din 20.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, (), (), G, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților, având ca obiect drepturi bănești - spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic a, ce depune delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, depune înscrisuri în combaterea excepției tardivității solicitând respingerea acesteia.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenții Ministerul Economiei și Finanțelor și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și respingerea recursurilor formulate de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și ta.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.114 din 20.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru perioada 6.04.2004-5.09.2004, și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, (), (), în contradictoriu cu pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru această perioadă, ca fiind prescrisă.
A fost admisă în parte acțiunea precizată și au fost obligați pârâții Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Justiției la plata către reclamanți a sporului de 50%, corespunzător perioadelor lucrate, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat în funcție de indemnizația de bază brută lunară, actualizat cu rata inflației de la data scadenței.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei Și Finanțelor să aloce sumele necesare plății.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 6.04.2004-5.09.2004, că acțiunea reclamanților a fost formulată la data de 6.09.2007 (fila 218 dosar nr- al Tribunalului Iași - Secția Civil, Litigii de Muncă, cerere disjunsă și prin care s-a format dosarul nr- al Tribunalului Iași - Secția Civil, Litigii de Muncă, fila renumerotată 3), astfel încât pretențiile aferente perioadei menționate sunt formulate cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani, de la data nașterii dreptului.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, prin decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie obligatorie potrivit dispozițiilor exprese ale art.329 alin3 Cod procedură civilă, s-a statuat că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
În considerente a reținut că prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să completeze și să modifice, iar nu să abroge Legea nr.50/1996, nici total, nici parțial, după cum nu a fost abilitat nici să modifice sau să completeze Legea nr.56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, magistraților-asistenți și celorlalte categorii de personal.
Cu toate acestea, prin art. IX alin.2 paragraful 1 din nr.OG83/2000 s-au abrogat dispozițiile art.231din Legea nr.56/1996, fiind depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României și fiind astfel încălcate dispozițiile. art.108 alin.3 cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
În același sens, s-a reținut că art.81 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.142/1997, prevedea că magistrații beneficiază și de sporuri pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, lege organică.
Nu se poate opune nici faptul că neconstituționalitatea abrogării dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 prin nr.OG83/2000, norme abrogate în prezent, poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate invocate în fața instanțelor judecătorești, întrucât Curtea Constituțională are în competență numai legile și ordonanțeleîn vigoare, iar verificarea constituționalității normelor abrogate revine, prin interpretarea "per a contrario" a art.147 alin.1 cu referire la art.126 alin.1 din Constituție, instanțelor judecătorești, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct.42 și în art. IX alin.2 din nr.OG83/2000 impune că instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, care nici în prezent nu și-au încetat aplicabilitatea, efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidând incontestabil în faptul că dreptul consacrat legislativ de art.47 din Legea nr.50/1996 se cuvine și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza textului de lege.
În consecință, prima instanță a constatat că, față de interpretarea obligatorie conținută în decizia pronunțată de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii, problema sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru categoria de personal din care fac parte și reclamanții, nu mai poate fi pusă în discuție, ea fiind tranșată cu efecte obligatorii pentru instanțe, în sensul existenței sporului pretins.
Sumele au fost actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective, în vedere asigurării reparării integrale a prejudiciului creat prin întârzierea în acordarea sumelor la nivelul sporurilor pretinse, în conformitate cu dispozițiile art.1088 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Finanțelor Publice și intervenienta în interes propriu ta.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașova invocat dispozițiile art.304 apct.9 Cod pr. civ. arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală, față de faptul că art.47 din Legea nr.50/1996 s-a aflat în vigoare până la data de 01.10.2000, când a fost în mod expres abrogat prin OG nr.83/2000.
S-a arătat că și în Decizia nr.21/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, se analizează doar problema eventualei abrogări a art.47 de către OG nr.83/2000, fără a se face referiri la OG nr.8/2007, prin hotărârea dată instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești, în condițiile în care actul normativ care prevedea acordarea acestui spor a fost abrogat.
Recurentul-pârât a criticat și dispoziția privind actualizarea drepturilor bănești solicitate cu rata inflației, arătând că Ministerul Public, ca instituție bugetară și în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege care nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
De asemenea, s-a susținut că actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare, spre a-l determina să-și execute obligația asumată, astfel încât aplicarea acestei măsuri este lipsită de cauză juridică.
Intervenienta ta a criticat atât sentința civilă nr.114 din 20.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, cât și încheierea de ședință din data de 20.10.2008, arătând că în mod netemeinic a fost respinsă cererea de intervenție formulată.
Sub acest aspect, recurenta-intervenientă a făcut referire la decizia nr.21/10.03.2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, susținând că prin alte hotărâri judecătorești, au fost admise cererile de intervenție formulate, ceea ce conduce la o situație discriminatorie, creată prin hotărârea atacată.
A fost invocat și faptul că modalitatea procedurală prin care se solicită acest sopor este mai puțin relevantă, mai ales că aceste drepturi salariale sunt prescriptibile.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant al Statului Român, la termenul de judecată din data de 29.05.2009, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității, cu privire la care reține următoarele:
Hotărârea atacată a fost comunicată Ministerului Economiei și Finanțelor la data de 27.11.2008, după cum rezultă din dovada aflată la fila 140 dosar fond, iar recursul formulat de acesta din urmă a fost înregistrat la data de 09.12.2009, după cum rezultă din viza aplicată pe cererea de recurs (fila 4), cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
În ceea ce privește adresa nr.148/25.06.2009, emisă de Oficiul Poștal nr.42 B, Curtea apreciază că acest înscris nu probează depunerea în termen a recursului la oficiul poștal, în condițiile în care se face referire la recomandata AR nr.-, prezentată la Oficiul Poștal B nr.42 la data de 08.12.2008, fără a se dovedi că recursul în discuție este actul depus la acea dată.
Drept consecință, Curtea urmează să respingă recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor, atât în nume propriu, cât și în calitate de reprezentant al Statului Român, ca tardiv.
Trecând la examinarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Curtea apreciază ca nefondată critica referitoare la faptul că art.47 din Legea nr.50/1996 s-a aflat în vigoare până la data de 01.10.2000, când a fost în mod expres abrogat prin OG nr.83/2000.
Sub acest aspect, în mod corect instanța de fond a ținut seama de cele statuate prin decizia nr.21/10.03.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie obligatorie potrivit dispozițiilor exprese ale art.329 alin3 Cod procedură civilă, în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar,și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
De asemenea, OG nr.8/2007, pe care recurentul o invocă, este lipsită de relevanță în cauză, întrucât, acest act normativ reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, în timp ce intimații - reclamanți au calitatea de magistrați.
Nu poate fi reținut nici motivul de recurs privitor la greșita actualizare drepturilor bănești solicitate, întrucât, otrivit p. art.161 alin.4 din Codul muncii, "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului", neputând fi primită ca împrejurare exoneratoare de răspundere apărarea recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Sub aspectul actualizării sporului, instanța reține că ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real suferit de reclamanți, ca urmare a neacordării unor drepturi de natură salarială la termenele stabilite.
Or, devalorizarea monetară, survenită între data când sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară trebuia acordat și data de 01.10.2007, constituie parte a prejudiciului suferit și este datorată de pârâți, în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii și art.1084 din Codul civil.
Acordarea actualizării potrivit indicelui de inflație nu apare ca un mijloc de constrângere a debitorului, spre a-l determina să-și execute obligația asumată, cum susține recurentul-pârât, ci reprezintă o dezdăunare a creditorului, în cauza de față a reclamanților-intimați.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-intervenientă ta, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de intervenție formulată de aceasta, ca inadmisibilă, având în vedere faptul că pretențiile acesteia sunt pretenții proprii, fără legătură cu cererea principală, drepturile pretinse având un caracter personal.
În aceste condiții, cererea de intevenție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art.49 Cod pr. civ. faptul că intervenienta a ales un mijloc procedural necorespunzător de valorificare a drepturilor sale neputând fi apreciat ca lipsit de relevanță, cum greșit consideră aceasta.
De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea recurentei privitoare la pretinsa discriminare creată prin faptul că alte cereri de intevenție, formulate în alte pricini, au fost admise, întrucât instanța de judecată nu este ținută de soluțiile pronunțate cu privire la acest aspect în alte cauze, fiind obligată a verifica dacă cererea de interrvenție formulată îndeplinește condițiile legale de admisibilitate.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și ta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurenții Ministerul Finanțelor Publice și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.114 din 20.10.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, (), (), G, Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Ministerul Justiției și Libertăților
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și ta împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
07.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Nițu Petronela Iulia
