Pretentii civile. Speta. Decizia 4885/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3274/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4885/
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.707 din data de 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37.891/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comercială Română SA - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: recurenta-pârâtă Comercială Română SA prin consilier juridic d-nul, cu delegație aflată la fila 44 dosar recurs, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, din oficiu, pune în discuția părții intimate prezente excepția nulității hotărârii judecătorești recurate pentru nesemnarea minutei aflate la fila 187 fond de către unul dintre asistenții judiciarii.
Intimata-pârâtă Comercială Română SA prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate din oficiu de către instanță.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității hotărârii judecătorești recurate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2005 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC Comercială Română SA, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 140.400 USD, la cursul BNR din ziua plății, reprezentând drepturi salariale restante pe ultimii 3 ani, precum și la plata dobânzii legale pentru suma datorată; obligarea pârâtei la plata sumei de 117.000 USD, reprezentând daune morale; obligarea pârâtei să închidă carnetul de muncă și să calculeze vechimea în muncă la închiderea carnetului.
În rejudecarea pricinii, Tribunalul Bucureștia pronunțat sentința civilă nr.707/28.01.2009 în dosar nr-, prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, a obligat pârâta SC Comercială Română SA să înscrie în carnetul de muncă al reclamantului datele cu privire la activitatea în cadrul pe perioada 14.03.1997-21.10.1999 și anume funcția, vechimea în funcție, vechimea în muncă și salariul rezultat din contractul individual de muncă, actele adiționale și carnetul de muncă, precum și data încetării raporturilor de muncă, 21.10.1999, prin disponibilizare; a respins celelalte pretenții, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată și mențiunilor din carnetul de muncă, reclamantul a îndeplinit funcția de director general în cadrul Băncii Române de Comerț, începând cu data de 01.03.1991, ulterior dobândind și calitatea de administrator și președinte la Consiliului de administrație al.
Prin Hotărârea nr.2 din 14.03.1997 a Adunării Generale a Acționarilor SC SA, s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția de administrator și președinte al Consiliului de administrație și din toate celelalte funcții deținute în. Hotărârea nr.2 din 14 martie 1997 adoptată de Adunarea Generală a Acționarilor Societății Comerciale Română de Comerț a fost anulată prin decizia nr.51/08.04.2002 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție. Consecința anulării hotărârii nr.2 o constituie înlăturarea efectelor acesteia care s-au produs între momentul emiterii și momentul anulării efective. Aceasta înseamnă că, retroactiv, reclamantul ajunge în situația în care s-ar fi aflat dacă actul de eliberare din funcție nu ar fi fost emis, adică redobândește funcția de director general, deținută în temeiul contractului de muncă.
La data de 21.10.1999, și-a încetat activitatea, ca efect al fuziunii cu Comercială Română, fiind absorbită de aceasta din urmă, aspect rezultat din actele emise de Oficiul Registrului Comerțului. Ca efect al repunerii în situația anterioară, reclamantul a îndeplinit funcția de director general în intervalul cuprins între data emiterii hotărârii Adunării Generale a Acționarilor, 14.03.1997, și data încetării activității, 21.10.1999. Însă, data încetării activității persoanei juridice nu constituia la momentul încetării activității cauză de încetare de drept a contractului individual de muncă, noțiune introdusă mai târziu în legislația muncii, prin Legea nr.53/2003.
S-a reținut că prin OG nr.63/1999 s-a dispus asupra modalității de preluare a salariaților, prevăzându-se că Comercială Română va prelua un număr de cel mult 500 de salariați, restul de personal urmând să fie disponibilizat până la data fuziunii. Prin OUG nr.126/1999 se nominalizează persoanele cu funcții de conducere care vor fi preluate de BCR, reclamantul neaflându-se printre acestea. În condițiile în care reclamantul nu a fost preluat conform OUG nr.126/1999 de BCR, nu se poate reține decât că face parte din personalul disponibilizat conform OG nr.63/1999, aceasta fiind modalitatea de încetare a raporturilor de muncă.
Potrivit art.1 din Decretul 92/1976, carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă, vechimea neîntreruptă în muncă, vechimea în aceeași unitate, vechimea în funcție, meserie, specialitate, retribuția tarifară și alte drepturi ce se includ în aceasta. Art. 4 alin. 3 din decret prevede că, la încetarea activității, carnetul de muncă se înmânează titularului cu toate completările la zi.
Față de faptul că BCR, ca societate absorbantă a, este ținută de obligațiile acesteia din urmă (art.250 din Legea nr. 31/1990), tribunalul a admis capătul de cerere de înscriere a datelor cu privire la activitatea în cadrul pe perioada 14.03.1997-21.10.1999.
Cu privire la cuantumul salariului, se vor avea în vedere mențiunile din carnetul de muncă al reclamantului, contractul de muncă și adiționalele la acesta, atâta vreme cât funcția de director general după martie 1997, data eliberării din funcție, nu s-a mai regăsit în nomenclatorul de funcții al și apoi al BCR, aspect rezultat din adresa nr.19572/6.11.2008 emisă de BCR.
Cum după data de 21.10.1999 raporturile de muncă cu societatea care a absorbit nu au continuat, cererea de plată a salariilor în intervalul de timp ulterior acestei date apare ca neîntemeiat, dreptul la salariu aparținând salariatului, calitate în care reclamantul nu a mai avut-o după fuziunea celor două societăți.
S-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor art.269 Codul Muncii pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a angajatorului pentru producerea unui prejudiciu moral. Instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a daunelor morale, întrucât nu s-a făcut dovada prejudiciului cu privire la imagine, prejudiciu care să-l îndreptățească pe acesta la reparația bănească solicitată. Din probele administrate nu rezultă măsura în care drepturile personal nepatrimoniale ale contestatorului au fost afectate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs la data de 31.03.2009 reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 13.05.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs se critică hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, în sensul art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, și s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii precizate.
La termenul de judecată din 30.06.2009, Curtea, din oficiu, în baza dreptului conferit de art.3041și art.306 al.2 Cod pr.civilă, de a pune în discuția părților orice chestiune de ordine publică vizând judecata, a invocat nulitatea sentinței recurate întrucât minuta acesteia nu este semnată de unul din asistenții judiciari care a făcut parte din compunerea completului de judecată.
Concret, din examinarea minutei întocmită în scris pe fila 187 în dosarul de fond rezultă că poartă semnătura președintelui de complet și a celui de-al doilea judecător, precum și semnătura unui asistent judiciar, însă lipsește semnătura celuilalt asistent judiciar din compunerea completului. Lipsa acestei semnături atrage sancțiunea nulității hotărârii, sancțiune prevăzută de art.258 al.1 Cod pr.civilă.
Curtea notează faptul că la soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale, completul de judecată se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari, aceștia din urmă participând la deliberări cu vot consultativ și semnând hotărârile pronunțate. Potrivit art.258 al.1 coroborat cu art.256 Cod pr.civilă, după sfârșitul dezbaterilor, judecătorii chibzuiesc în secret, iar președintele completului adună părerile judecătorilor urmând ca, după ce s-a întrunit majoritatea, să se întocmească de îndată dispozitivul hotărârii care se semnează, sub sancțiunea nulității, de către judecători și în care se va arăta, când este cazul, opinia separată a judecătorilor aflați în minoritate. Alineatul 3 al art.258 Cod pr.civilă impune interdicția ca după pronunțarea hotărârii nici un judecător să nu poată reveni asupra părerii sale.
Despre această obligativitate a întocmirii dispozitivului hotărârii vorbește și art.55 din Legea nr.304/2004 republicată, precum și art.105 din Hotărârea nr.387/2005 dată de Consiliul Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, menționându-se că rezultatul deliberării se consemnează într-o minută care va fi scrisă pe cererea de chemare în judecată, pe cererea de apel sau recurs ori pe ultima încheiere.
Din contextul prevederilor menționate mai sus, rezultă că minuta trebuie semnată de judecătorii și asistenții judiciari care au participat la dezbaterea în fond a litigiului de muncă, ei confirmând astfel existența hotărârii și autenticitatea ei, în caz contrar, operând sancțiunea nulității hotărârii.
În cauza de față, lipsa semnăturii unui asistent judiciar care a făcut parte din completul de judecată a acțiunii semnifică că hotărârea dată în primă instanță s-a luat fără participarea la deliberare a unui asistent. În consecință, nulitatea prevăzută expres de lege este deplin aplicabilă, în temeiul art.258 al.1 Cod pr.civilă, coroborat cu art.304 pct.5 Cod pr.civilă, vătămarea produsă părților fiind prezumată de lege în această situație.
Urmează, așadar, a se admite excepția de nulitate a hotărârii date în fond, iar pe cale de consecință, recursul va fi admis, va fi casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceluiași tribunal, instanță care va avea în vedere la reluarea dezbaterilor și susținerile părților din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității sentinței.
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.707 din data de 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- a Conflicte Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37891/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Comercială Română SA.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./09.09.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
