Pretentii civile. Speta. Decizia 49/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 49/ Dosar nr-
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. 1497/M din data de 30 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 18 ianuarie 2010, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 ianuarie 2010.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1497/30.10.2009, Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 5989 lei, reprezentând contravaloarea a 8 salarii medii nete realizate pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare.
A obligat pârâtă la plata acestei sume actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală începând cu data când acestea trebuiau acordate și până la data plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin decizia nr. 387/28.04.2009, emisă de societatea pârâtă s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, la data de 27.05.2009, conform art. 65 - 67 din Codul muncii, după efectuarea preavizului de concediere de 20 zile lucrătoare în perioada 28.04. - 26.05.2009 inclusiv (conform art. 73 alin. 1 din Codul muncii și art. 86 alin. 4 din CCM-2007/2008).
Analizând acordul social - anexă la contractul de vânzare-cumpărare al pachetului de acțiuni deținut de B la B, încheiat între și Sindicatul Independent -Forța, la data de 13.12.2004 și autentificat sub nr.3717/13.12.2004 de, instanța a constatat că la litera "E - condiții privind disponibilizarea", se prevede expres că: " încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați, din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului, astfel: salariații/salariatul disponibilizați/disponibilizat ca urmare a restructurării sau reorganizării societății beneficiază, o singură dată, de 8 (opt) salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare".
Acest acord își produce efecte față de societatea pârâtă, deoarece a fost încheiat cu acționarul majoritar, anterior cumpărării pachetului de acțiuni, acest acord social nefiind desființat de către părțile contractante, nu a fost anulat în justiție.
Potrivit ultimului alineat din cuprinsul acordului, acesta "reprezintă act adițional la Contractul colectiv de muncă".
Dispozițiile art. 51 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2006-2007 prevăd în mod expres că: "In caz de restructurare de personal se vor respecta prevederile Acordului încheiat între sindicate și patronat".
Decizia nr. 387/28.04.2009 menționează că, ținând seama de restructurarea/reorganizarea activităților și retehnologizarea utilajelor și echipamentelor de lucru la. B, conducerea societății a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, postul acesteia fiind desființat.
În acest sens, in speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 67 din Codul muncii care prevăd:,salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații, în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
În drept, potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Pârâta a invocat faptul că la acordul social a fost încheiat un addendum care modifică acordul social, în sensul că,încetarea contractului de muncă datorată disponibilizării colective se face cu măsuri de protecție socială, constând în plata a 8 salarii medii nete realizate de persoana disponibilizată pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare".
Or, această modificare a acordului social nu poate fi luată în considerare întrucât aceasta ar reprezenta o modificare a contractului colectiv de muncă, care trebuia înregistrată la Direcția de Muncă pentru a-și produce efectele. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică organului competent ( în speță, direcției teritoriale a Ministerului Muncii ) și devin aplicabile la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților. În cuprinsul addendumului invocat nu este prevăzută o dată de intrare în vigoare a dispozițiilor modificatoare a contractului colectiv de muncă și nici nu s-a făcut dovada înregistrării sale la organul competent. În consecință, instanța nu poate lua în considerare această apărare.
La stabilirea cuantumului salariilor compensatorii datorate de pârâtă instanța are în vedere statele de plată pe lunile februarie, martie și aprilie 2009, din care rezultă că reclamantul a obținut următoarele salarii în ultimele trei luni anterioare disponibilizării: 698 lei, 754 lei și 794 lei (media acestora fiind de 748,66 lei). Cuantumul celor 8 salarii este de 5989 lei, suma solicitată prin precizarea de acțiune.
Ca urmare, instanța a admis acest petit și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5989 lei, reprezentând contravaloarea a 8 salarii medii nete realizate pe ultimele trei luni înainte de disponibilizare.
Cât privește actualizarea sumei arătate mai sus, instanța a constată că potrivit prevederilor art. 1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta SC SA, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii introductive.
În dezvoltarea criticilor căii de atac se învederează că sentința a fost dată cu greșita aplicare a legii, în condițiile în care disponibilizarea reclamantei a avut un caracter individual iar nu colectiv, care să atragă incidența Acordului Social invocat. Pe de altă parte, se arată de către societatea recurentă că instanța a stabilit în mod eronat cuantumul sumei datorate, fără a lua în considerare impozitele datorate de reclamantă din totalul venitului net.
Potrivit opiniei majoritare recursul pârâtei este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost angajata societății recurente până la data de 27.05.2009, când contractul individual de muncă al acesteia încetând în baza deciziei de concediere nr. 387/28.04.2009. În cuprinsul acestei decizii este menționat temeiul desfacerii contractului de muncă ca fiind " art. 65 -67 din Codul muncii ". Potrivit art. 67 Codul Muncii " salariații concediați pe motive care nu țin de persoana lor beneficiază de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil".
Potrivit art. 51 al. 3 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2006 -2007, în caz de restructurare de personal " se vor respecta prevederile acordului social între sindicate și patronat".
În cauză au fost depuse două acorduri sociale.Primul acord social a fost încheiat la data de 13.12.2004 și constituie anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la SC SA Potrivit pct. E din acest acord, încetarea contractului de muncă al salariatului sau a unui grup de salariați din motive neimputabile se va face cu măsuri de protecție socială din partea patronatului constând în 8 salarii medii nete realizate pe ultimele 3 luni înainte de disponibilizare.
Apărarea recurentei potrivit căreia acordul social din 13.12.2004 nu mai produce efecte din momentul încheierii noului contract colectiv de muncă pe anii 2006 -2007 nu poate fi reținută din mai multe considerente:
În primul rând, potrivit art. F pct. 2 din acest acord se prevede în mod expres că dispozițiile acestuia se aplică " pe o perioadă de minim 5 ani" de la data privatizării " fiind îmbunătățit cu acordul părților semnatare și cu posibilitatea prelungirii pe noi termene". În acest sens, acordul social încheiat ulterior la data de 07.03.2006 constituie o îmbunătățire a primului acord a cărui valabilitate expres stabilită în cuprinsul acestuia nu a expirat nici în prezent. Acesta este și motivul pentru care noul acord nu cuprinde decât câteva clauze care constituie o îmbunătățire a celor stabilite anterior tocmai pentru a nu se aduce atingere drepturilor câștigate anterior.
Într-adevăr, conform teoriei drepturilor câștigate care se aplică în mod deosebit la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, din moment ce s-a câștigat un drept salarial printr-o negociere colectivă, de la acest drept nu se poate deroga la negocierile următoare, dreptul respectiv rămânând câștigat.
Prin urmare, în mod corect a interpretat instanța actele juridice ce stau la baza pretențiilor reclamantei, în sensul că ambele acorduri sociale arătate mai sus sunt în vigoare și produc efecte făcând parte din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2006 - 2007.
Motivul potrivit căruia instanța nu a procedat la deducerea din suma recunoscută reclamantei a reținerilor din venitul net avut în vedere la stabilirea sumei finale, nu poate fi luat în considerare în condițiile în care societatea recurentă nu a făcut dovada acestor rețineri.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul pârâtei va fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 1497/30.10.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei - suma de 350 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.01.2010.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Opinie separată,
În sensul admiterii recursului declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr. 1497/30.10.2009 a Tribunalului Brașov, modificării în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta -.
Președinte,
- - Grefier,
OPINIE SEPARATĂ
În prezenta opinie, recursul SC SA împotriva sentinței civile nr.1212/2009 a Tribunalului Brașov, se impunea a fi admis și sentința modificată în parte în sensul admiterii numai în parte a acțiunii, în ceea ce privește plata primei de vacanță pentru anul 2008 și a primei de pe anul 2007 pentru următoarele considerente:
Prima instanță a obligat pârâta la plata către reclamantă a opt salarii medii nete, cu titlu de despăgubiri, ca urmare a încetării contractului de muncă în forma concedierii colective. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut faptul că în cauză își produce efecte acordul social încheiat la data de 13.12.2004, care reprezintă anexă la contractul de vânzare cumpărare al pachetului majoritar de acțiuni deținut de AVAS B la SC SA.
Prima instanță în mod greșit a dat eficiență înscrisului ACORD SOCIAL, datat în 13.12.2004, fără a observa că în partea finală a acestuia s-a făcut mențiunea că reprezintă act adițional la Contractul Colectiv de muncă.
Cum valabilitatea contractului colectiv de muncă este de un an, iar desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei a intervenit în cursul lunii martie 2009, incident în cauză este contractul colectiv de muncă din cursul anii 2008-2009, care își produce pe deplin efectele între părțile contractante.
Chiar dacă în apărare reclamanta ar considera că sunt aplicabile disp. art. 51 al 3 din contractul colectiv de muncă pe anul 2006, conform cărora în caz de restructurare de personal se vor respecta prevederile acordului social încheiat între sindicat și patronat, este evident că se face trimitere la acordul social din data de 2.03.2006, și nu la cel din 13.12.2004, a cărui valabilitate a încetat odată cu contractul colectiv de muncă din anul 2004.
Conform acestui din urmă acord social, societatea se obligă la plata salariilor compensatorii, numai în situația concedierilor colective, iar reclamanta a fost concediată în mod individual, nefăcând dovada concedierii colective.
Nu poate fi primită nici apărarea reclamantei, potrivit cu care concedierea este în realitate una colectivă, și angajatorul este de rea credință procedând astfel, pentru că reaua credință se dovedește și nu se prezumă, iar în cauză nu s-a dovedit acest lucru.
PREȘEDINTE,
- -
Red./28.01.2010
Red.op.sep. /28.01.2010
Tehnoredact./28.01.2010/ 4 ex.
Jud fond,
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
