Pretentii civile. Speta. Decizia 493/2008. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 493

Ședința publică de la 22 August 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea

JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu

JUDECĂTOR 3: Carmen Bancu

Grefier - -

Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de SC SRL împotriva deciziei civile nr. 164 din 25 03 2008 Curții de APEL IAȘI, ds-, intimat fiind, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru contestatoare și intimatul asistat de avocat.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar copia încheierii din 21 VIII 2008 pronunțată în cameră de consiliu prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de contestatoare împotriva doamnelor judecător și - -.

Avocat, pentru contestatoare precizează că în cauză s-a formulat cerere de strămutare a prezentului dosar, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr- cu termen de judecată la 28 XI 2008, depunand în acest sens certificat eliberat de ICCJ. Solicită acordarea unui nou termen pentru a se soluționa cererea de strămutare.

Deasemeni solicită admiterea probei cu înscrisuri constand în rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași din 14 mai 2008 prin care s-a dispus neanceperea urmăririi penale în caza avînd ca obiect accidentul de muncă suferit de intimat;- soluția pronunțată de Parchetul de pe lîngă Tribunalul Iași la plîngerea formulată de intimat împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale precum și stadiul judecății plangerii intimatului depusă la Tribunalul Iași împotriva rezoluției din 14 mai 2008.

Avocat, avînd cuvîntul pentru intimat, precizează că în ce privește cererea de strămutare, prin certificatul depus nu s-a suspendat judecata prezentei cauze pînă la soluționarea cererii de strămutare iar în ce privește cererea de probe, consideră că probele solicitate nu au relevanță în această fază procesuală, nu sunt incidente în prezenta cauză.

Avocat precizează că intelege sa invoce o excepție dirimantă si anume autoritatea hotărîrii penale. Intimatul a solicitat plata daunelor morale de 100.000 de Euro. Tribunalul a soluționat cauza sub aspectul vinovăției societății, s-a constatat că nu există vinovăție. Ori hotărîrea din recurs a stabilit o culpă a societății. vreme o instanță penală a hotărît că cu privire la fapte și vinovați, consideră că este autoritate de lucru judecat iar instanța civilă ar trebui să țină seama de acest lucru. În rezoluția penală pronunțată se vizează parte din dispozițiile art.37 al.1 și 3 din. 319/2006.

Curtea, în ce privește cererea de amanare a judecării contestației în anulare pînă la soluționarea cererii de strămutare, avînd în vedere și dispozițiile art. 40 al.5 Cpc, respinge cererea avînd în vedere că prin cererea de strămutare nu s-a solicitat si suspendarea judecării prezentei cauze.

Totodata, Curtea respinge cererea de probe avand în vedere cadrul procesual al contestatiei în anulare, instanța verificand strict eventuala greșeala materială strecurată în decizie. Nu se poarta o nouă judecată pe baza unor probe noi ca în calea de atac a revizuirii.

Nemaifiind cereri de formulat instanța acordă cuvantul părților în contestația în anulare.

Avocat susține contestația în anulare precizand că instanța de recurs nu a respectat Decizia obligatorie nr. XL 40 din 7 mai 2007 ICCJ pronuntata în cadrul recursului în interesul legii, decizie obligatorie pentru instanțe. La data producerii accidentului nici Codul Muncii, contractul colectiv de muncă și nici cel individul nu prevedeau clauze în sensul acordării daunelor morale. Instanța de recurs a încălcat principul neretroactivității aplicand norma legală din Codul Muncii, modificată ulterior producerii accidentului. De asemeni, instanța de recurs a dispus obligarea societății la plata sumei în Euro deși pe teritoriul României plățile se efectuează numai în monedă națională. În consecință solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.

Avocat, pentru intimat, solicită respingerea contestației în anulare pentru motivele arătate în întampinare. Contestatoarea își întemeiază contestația pe dispozițiile art.318 al.1 teza I Cpc. Din motivarea contestației se observă faptul că nu se face nici o critică asupra aspectelor menționate de textul de lege. Motivele acesteia vizează soluția din recurs, lucru inadmisibil pe calea unei contestații în anulare.

Instanța de recurs a dispus în mod corect obligarea societății la plata sumei sau a echivalentului în lei.

Nu se poate reține o aplicare retroactivă a art.269 al.1 din Codul Muncii, acesta nu este singurul text de lege care conferă salariatului dreptul la demnitate în muncă și la daune morale.

S-a dovedit existența prejudiciului și prin urmare instanța de recurs s-a pronunțat în mod corect.

Solicită respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei contestate, cu cheltuieli de judecată.

Instanța rămîne în pronunțare.

CURTEA DE APEL

Asupra contestației în anulare de față;

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.308/05.05.2008 contestatoarea SC " " SRL Ias olicitat, în contradictor cu intimatul anularea deciziei civile nr.164/25.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, respingerea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile 1304/13.07.2007 a Tribunalului Iași și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului în contradictoriu cu SC " " SRL

Temeiul juridic indicat de contestatoare este dispoziția cuprinsă în art.318(1) teza 1 Cod procedură civilă.

În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a invocat că în mod eronat instanța a obligat-o la plata sumei de 15.000 Euro cu titlu de daune morale deși pe teritoriul României plățile se efectuează în monedă națională iar eventuala devalorizare poate fi acoperită în cursul executării silite.

A mai susținut contestatoarea că instanța de recurs nu a respectat Decizia obligatorie nr.40/7.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia daunele morale pot fi acordate doar în cazul prevederii lor în contractul colectiv sau individual de muncă. Ori, la data producerii accidentului, nici Codul Muncii nici contractele de muncă nu cuprindeau dispoziții în acest sens.

A mai arătat contestatoarea că instanța de recurs a încălcat principiul neretroactivității, aplicând dispozițiile art.269 al.1 Codul Muncii modificat prin Legea 237/2007 unei situații ivite anterior.

Intimatul a formulat întâmpinare, susținând că cererea este inadmisibilă în raport de dispozițiile art.318(1) teza 1 Cod procedură civilă, motivele invocate de contestatoare fiind de fapt critici ale deciziei pronunțate în recurs.

A mai arătat intimatul că dispozițiile art.269(1) Codul Muncii nu au fost singurele texte de lege reținute de C în motivarea soluției de acordare a daunelor morale, din probele administrate în cauză rezultând fără echivoc producerea unui astfel de prejudiciu.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate de contestatoare și dispozițiile legale incidente, respectiv art.318(1) teza 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază prezenta cerere ca fiind nefondată.

Astfel, conform dispozițiilor art.318(1) teza 1 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu această cale extraordinară de atac de retractare și în situația în care "dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".

În sensul textului de lege, greșeala materială se referă la o eroare evidentă de ordin procedural, formal, ivită din confundarea unor date materiale, eroare ce a condus la pronunțarea unei soluții eronate.

Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare trebuie să fie greșeli de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a unor dispoziții legale.

Ori, contestatoarea a invocat în petitul prezentei cereri, la punctele 1-3 eventuale greșeli de interpretare a dispozițiilor legale, respectiv dispozițiile art.269(1) Codul Muncii și Decizia 40/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție iar la pct.4, greseli de apreciere a probelor. Acestea, chiar dacă ar exista în decizia atacată, sunt greșeli de fond iar examinarea lor ar presupune posibilitatea recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil.

În consecință, Curtea va respinge contestația în anulare constatând că motivele de fapt invocate nu sunt circumscrise dispozițiilor legale ce constituie temeiul juridic al prezentei cereri.

În baza dispozițiilor art.274(1) Cod procedură civilă, contestatoarea va fi obligată la plata către intimat a cheltuielilor de judecată (onorariu avocat conform chitanțelor eliberate de Cabinet av. ).

Pentru aceste motive,

În numele legii,

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimatul, împotriva deciziei civile nr.164 din 25.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.

Obligă contestatoarea să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22.08.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Grefier,

Red.

Tehnored.

04.IX.2008.-

Președinte:Smaranda Pipernea
Judecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Carmen Bancu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 493/2008. Curtea de Apel Iasi