Pretentii civile. Speta. Decizia 498/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.498/CM
Ședința publică de la 10 Iunie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții - pârâți:MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-,STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN, cu sediul în T,- bis, județul T, împotriva sentinței civile nr.524/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, I, I, (FOSTA ), (fosta )- toți cu domiciliul ales în C-, jud. C și intimații - pârâți:CURTEA DE APEL CONSTANȚA- cu sediul în Constanta-,TRIBUNALUL CONSTANȚA- cu sediul în C-, având ca obiect drepturi bănești SPOR 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul pârâtului Ministerul Justiției a fost declarat și motivat în termen; Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat recurs la data de 29.04.2008, sentința tribunalului fiindu-i comunicată la data de 15.04.2008.
Instanța, din oficiu invocă excepția tardivității declarării recursului de către recurentul - pârât Ministerul Economiei și Finanțelor.
Având în vedere că recurentul - pârât Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat judecata cauzei și în lipsă, prev. de art. 242 al.2 pr.civ. instanța constată dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare atât asupra excepției invocate din oficiu cât și cu privire la recursurile declarate.
INSTANȚA
Curtea cu privire la recursul civil de față;
Ministerul Economiei și Finanțelor a declarat recurs la 29.04.2008 împotriva sentinței civile 524 pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 05.03.2007.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs la 24 aprilie și Ministerul Justiției.
În fapt, prin cererea adresată Tribunalului Constanța reclamanții, (FOSTA ), (fosta ) au chemat în judecată MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, TRIBUNALUL CONSTANȚA și STATUL prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând obligarea în solidar a pârâților, la plata către reclamanți a sporului de stres și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la îndemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna octombrie 2004 și până în prezent, actualizat la zi, în raport de indicele de inflație, precum și acordarea lunară a acestui spor și în continuare, în condițiile prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
În motivare, reclamanții au arătat că potrivit prevederilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 - act normativ cu caracter organic privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și republicată, cu completările ulterioare, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Ulterior, prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, printre altele, a fost abrogat și art. 47 din Legea nr. 50/1996; actul normativ amintit are însă un inferior legii organice, fapt ce contravine flagrant dispozițiilor art. 73 punctul 1 lit. e din Constituție și art. 4 din Legea nr. 24/2000, referitoare la ierarhia actelor normative.
Au arătat reclamanții că, prin manifestarea de voință a puterii executive - exprimată printr-un act juridic inferior unei legi organice - s-a creat imposibilitatea de a concretiza un drept stipulat prin manifestarea voinței puterii legislative.
Astfel, au apreciat reclamanții că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și, pe cale de consecință, el trebuie acordat în continuare.
S-a precizat că, la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea nr. 50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință, care rezultă din condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, acestea fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În apărare, a formulat întâmpinare Ministerul Justiției, prin care a arătat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea: "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul brut lunar".
A arătat pârâtul că textul de lege mai sus menționat a fost abrogat prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 425 din 1.09.2000 și intrată în vigoare la 1.10.2000.
De asemenea, s-a precizat că dispozițiile G nr. 177/2000 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, invocate de reclamanți, nu au incidență în cauză, atât timp cât art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogată expres și total încă din anul 2000, prin nr.OG 83/2000.
La data de 26.10.2007, reclamanții au formulat cerere completatoare privind motivele în fapt și în drept ale acțiunii lor.
Au arătat reclamanții că, potrivit art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale; nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional și este dincolo de orice îndoială că sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică constituie un drept de natură salarială, de creanță, reprezentând un bun în înțelesul textului citat.
S-a mai arătat că, prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, în condițiile în care lipsirea de proprietate se putea realiza doar pentru cauză de utilitate publică. Au învederat reclamanții că, atât timp cât există un conflict între dispozițiile art. 1 punctul 42 din nr.OG 83/2000 - în virtutea cărora s-a abrogat sporul amintit - și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, trebuie valorificat dreptul internațional cu incidență în speță.
Având în vedere că în cauză au fost formulate de către toți judecătorii Tribunalului Constanța cereri de abținere, dosarul a fost trimis pentru soluționarea acestor cereri la Curtea de APEL CONSTANȚA.
La Curtea de APEL CONSTANȚA, s-a format dosarul nr-.
Prin Încheierea nr. 6/CM, pronunțată în Camera de Consiliu la data de 15 ianuarie 2008, Curtea de APEL CONSTANȚAa admis cererile de abținere, înaintând dosarul spre soluționare la Tribunalul Tulcea.
Prin sentința civilă nr.524/05 martie 2008 Tribunalul Tulceaa dispus admiterea cererii formulată de reclamanți.
Au fost obligate pârâtele Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA și TRIBUNALUL CONSTANȚA să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de 50% prevăzut de art. 47 din legea nr.50/1996 calculat la salariul brut lunar pentru perioada 18 octombrie 2004 și până în prezent, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să pună la dispoziția pârâtelor sumele necesare plății.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea sporului în continuare.
Pentru a soluționa astfel, instanța a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 mai sus expuse, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii 125/2000 privind abilitarea guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art.108 salin.3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Ori, prin art.1 pct.1 din Legea 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar în ceea ce privește modificarea și completarea Legii 50/1996, însă cu toate acestea prin OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996.
S-au încălcat astfel dispozițiile art. 56 - 62 din Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă, potrivit cu care modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Se reține că, potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică, solicitat de reclamanți, este un drept de creanță este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO.
Prin abrogarea art. 47 din Legea 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, privare care se putea face doar pentru o cauză de utilitate publică, iar din cuprinsul OG83/2000 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de proprietatea lor asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Se reține astfel existența unui conflict între art. 1 pct. 42 din OG83/2000 care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1997 și art. 1 din Protocolul Adițional 1 la CEDO, urmând a da prioritate acestui din urmă text legal.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 500/2004, Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le dispune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În același timp, potrivit art. 15 din HG93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Având în vedere că instanța nu poate aprecia cu certitudine în ceea ce privește menținerea raporturilor de muncă între reclamanți și pârâți și pentru viitor, cum de altfel nu se poate pronunța în raport de reglementările legale ce vor apărea în materie, pentru viitor, urmează a respinge capătul de cerere privind acordarea sporului în continuare.
1.Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțeloreste tardiv și va fi respins ca atare având în vedere următoarele considerente:
Art. 8 din Legea 168/1999 privind conflictele de muncă dispune: Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Art. 103(1) din Codul d e procedură civilă dispune: " Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea".
Art. 102.pr.civ. dispune: " Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel".
Art. 101(1) pr.civ. dispune " Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început nici ziua când s-a sfârșit termenul".
În cauză, în urma verificării dovezii de comunicare a sentinței civile (fila 48 dosar Tribunal) rezultă că hotărârea a fost comunicată recurentei la data de 15 aprilie 2008, fiind predată funcționarului de la Serviciul de Registratură, numita, cu nr. de parafă RT -.
Făcând calculul termenului după algoritmul oferit de textele de lege mai sus indicate, rezultă că ultima zi de declarare a recursului era data de 28 aprilie 2008 și cum acesta a fost depus la data de 29 aprilie 2008, rezultă că acesta este tardiv declarat, urmând a fi respins în consecință.
2. Recursul declarat de Ministerul Justiției;
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Instanța și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât prin interpretarea dată prin care s-a constatat că nu poate produce efecte abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 intervenită prin efectul nr.OG83/2000 nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dacă cu aplicarea greșită a legii.
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin OG nr.83/2000.
Astfel se poate observa că art.I pct.42 din actul normativ menționat prevede că "Articolul 47 se abrogă".
Instanța de fond, în mod greșit a reținut că emiterea nr.OG83/2000 a fost realizată cu încălcarea Constituției și că abrogarea art-47 din Legea nr.50/1996 nu și- produs efectele întrucât modificarea realizată este permisă în raport cu dispozițiile art.115 din Constituția revizuită.
Legea nr.50/1996, nu face parte din categoria legilor organice, cum greșit a reținut instanța de fond, deoarece nu reglementează domeniile rezervate legilor organice și a fost votată în conformitate cu dispozițiile art.76 din Constituția revizuită.
Recursul nu este fondat și va fi respins având în vedere următoarele considerente de fapt și drept;
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr.425 din 1.09.2000, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.370 din 9 iulie 2001.
OG nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul în baza art.1 lit. Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată.
La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii nr.OG83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unor sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu acte distincte.
Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996 nici total și nici parțial.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct.42 din nr.OG83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art. IX alin.(2) paragraful 1 din nr.OG83/2000 prin care a fost abrogat art.23/1 din Legea nr.56/1996, modificată și completată, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin disp. art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.23/1 din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Cât privește noțiunea de discriminare, avem în vedere practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului care a reținut în mod constant că există discriminare atât timp cât diferența de tratament aplicat unor subiecte de drept aflate în situații analoage nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă(Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Decizia din 26.09.2002, Duchez contra Franței, Decizia din 6.12.2007, Beian contra României, &59).
Curtea are în vedere și dispozițiile art.329(3) cod procedură civilă teza a doua, care dispune "Dezlegarea dată problemelor de drept judecate (prin recursul în interesul legii ) este obligatorie pentru instanțe.
Prin Decizia nr.21/2008 din 10 martie 2008 s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Pe cale de consecință, Curtea găsind criticile neîntemeiate, va respinge acest recurs ca nefondat iar recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentulSTATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN, cu sediul în T,- bis, județul T, împotriva sentinței civile nr.524/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, I, I, (FOSTA ), (fosta )- toți cu domiciliul ales în C-, jud. C și intimații - pârâți:CURTEA DE APEL CONSTANȚA- cu sediul în Constanta-,TRIBUNALUL CONSTANȚA- cu sediul în C-.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.524/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți:, I, I, (FOSTA ), (fosta )- toți cu domiciliul ales în C-, jud. C și intimații - pârâți:CURTEA DE APEL CONSTANȚA- cu sediul în Constanta-,TRIBUNALUL CONSTANȚA- cu sediul în C-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.06.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Pt.jud.- aflată în
Conf.art. 261 al.2 pr.civ. semnează
Președinte instanță:
Judecător,
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Red.dec.-jud.-/09.07.2008
- gref. -
10.07.2008/2 ex.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol, Jelena Zalman
