Pretentii civile. Speta. Decizia 5/2008. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 5/

Ședința publică din 07 Ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marioara Coinacel

JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin

JUDECĂTOR 3: Valentina Gabriela

GREFIER -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,- - 24, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1433 din 27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată intimat CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul că, este primul termen de judecată fixat în recurs; recursul este motivat; recurenta - pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă; prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu s-au admis cererile de abținere formulate în prezenta cauză de către d-nii judecători, și.

Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA

Asupra recursului formulat și înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. 6284/121/3.12.2007.

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată sub nr. 6284/121/14.09.2007 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI plata de către parata a drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă pe perioada 14.09.2004- 31.07.2005, sume calculate cu dobânda legală conform OG 9/2000.

Motivându-și în fapt cererea, a arătat că a fost procuror financiar, funcție pentru care a fost salarizată potrivit art.56 alin.1 din Legea nr.50/1996 pana la ieșirea la pensie in anul 2005.

A mai susținut că inițial, prin art. 31 din Legea nr-50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din autoritățile judecătorești și ulterior prin art. 33 alin. 1 și 2 din aceeași lege republicată, s-a prevăzut acordarea unui spor de vechime în muncă de până la 25% în funcție de numărul de ani lucrați pentru personalul auxiliar de specialitate cat și pentru magistrați (judecători, procurori) și personalul asimilat acestora.

Se precizează că prin nr OG-83/2000 s-a modificat art. 31 din Legea nr-50/1996 republicată, introducându-se alin. 3 care a prevăzut faptul că acordarea sporului de vechime în muncă, prevăzut la alin. 1 și 2 nu se aplică magistraților.

Reclamanta a arătat că pentru personalul auxiliar de specialitate, acordarea sporului de vechime în muncă s-a menținut concomitent cu acordarea sporului de fidelitate prevăzut de art. 5 din Legea nr-50/1996 republicată.

Învederează reclamanta că neacordarea sporului de vechime în muncă pentru magistrați este contrară legii și pe lângă acest fapt este o măsură discriminatorie în raport cu o altă categorie profesională-personalul auxiliar de specialitate care desfășoară activitate în cadrul aceluiași sistem-autoritatea judecătorească.

Se menționează că prin neacordarea acestui spor de vechime în muncă, magistraților li s-a restrâns exercițiul dreptului prevăzut anterior de lege, acesta menținându-se numai pentru o categorie profesional-personalul auxiliar de specialitate.

Prin aceasta, se precizează, că s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr-12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată și de România, potrivit căreia, existența unui drept prevăzut de lege, trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare, nici o autoritate publică neavând dreptul să creeze o discriminare.

De asemenea, se arată că art. 4 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 și ratificată de România prevede dreptul la o salarizare echilibrată, iar în vederea exercitării acestui drept, părțile asigurându-se să recunoască dreptul lucrătorilor la o salarizare egală pentru muncă de valoare egală.

Mai menționează că Legea nr-92/1992 republicată privind organizarea judecătorească, prevedea acordarea sporului de vechime în muncă, pentru întreaga activitate desfășurată, respectiv pentru numărul de ani lucrați, față de sporul de stabilitate care era acordat pentru vechimea în magistratură (art. 44, 98 din Lege).

ulterioare - nr OUG-177/2002 și G nr-27/2006 nu au prevăzut acordarea acestui spor de vechime în muncă, justificarea neacordării acestuia, făcându-se pe faptul că acesta s-ar fi introdus în indemnizația brută lunară de încadrare, aceasta fiind unica formă de remunerare lunară a activității de magistrat, justificare care nu este reală dar este și contrară legii.

Apreciază reclamanta că indemnizația brută lunară are în vedere de fapt fidelitatea față de funcția de magistrat și nu vechimea totală în muncă, și nici măcar vechimea în magistratură, astfel cum este prevăzută de art. 86 din Legea nr-303/2004 republicată, și atât nr OUG-77/2002, dar mai ales nr OUG-27/2006 care trimite la art. 86 din Legea nr-303/2006 republicată, are în vedere două feluri de vechime în magistratură.

În acest sens, consideră că s-a creat și o altă discriminare chiar în cadrul corpului magistraților, respectiv între cei cu vechime prevăzută de art. 5 din Legea nr-50/1996 republicată, art. 4 din NR OUG-177/2002 și art. 3 din nr OUG-27/2006 în raport cu cei prevăzuți de art. 3 din G nr-177/2002, raportat la art. 44 din Legea nr-92/1992, astfel cum a fost modificată prin nr OUG-179/1999 la art. 85 din Legea nr-303/2004, republicată și art. 86 din Legea nr-303/2004 republicată, la care trimite art. 3 din nr OUG-27/2006.

În susținerea acțiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Parata CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii pentru autoritate de lucru judecat deoarece reclamanta a avut aceiași calitate si pretenții aferente perioadei arătate iar prin sentința civilă nr.542/2007 dosar - a fost admisa aceasta excepție.

Prin sentința civilă nr. 1433/27.09.2007 Tribunalul Galația respins excepția autorității de lucru judecat.

A admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Consiliul Național pentru combaterea discriminării.

A fost obligată pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamantului sporul de vechime în muncă pe perioada 14.09.2004 - 31.07.2005 și dobânda legală până la data plății.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta a fost procuror financiar funcție pentru care a fost salarizata potrivit art.56 alin.1 din Legea nr.50/1996 pana la ieșirea la pensie in anul 2005.

Instanța reține că sporul de vechime a fost prevăzut de disp. art. 33 din Legea nr-50/1996, atât pentru magistrați, cât și pentru personalul auxiliar de specialitate.

ulterioare, respectiv dispozițiile nr.OUG 177/2002 și cele cuprinse în G nr. 27/2006 nu au mai prevăzut acordarea acestui spor de vechime în muncă pentru magistrați, ci numai pentru personalul auxiliar de specialitate.

Tribunalul apreciază că această dispoziție este contrară legii, este o măsură discriminatorie în sensul OG 137/2000, întrucât nu există nici un temei de natură a justifica tratamentul diferențiat în ceea ce privește vechimea în muncă pentru personalul aceleiași instituții( magistrați și personalul auxiliar de specialitate).

Astfel s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr-12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată și de România, potrivit căreia existența unui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare, nici o autoritate publică neavând dreptul să creeze o discriminare.

Conform art. 4 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 și ratificată de România se prevede dreptul la o salarizare echilibrată, iar în vederea exercitării acestui drept, părțile asigurându-se să recunoască dreptul lucrătorilor la o salarizare egală pentru muncă de valoare egală.

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, se constată că aceasta este nefondată, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile expres prevăzute de art. 1201.civ. Astfel, se constată că nu există o identitate de cauză între cele două litigii, prezenta acțiune fiind întemeiată pe disp. art. 21 al.1 din OG nr.137/2000, privind discriminarea.

Pentru considerentele invocate, tribunalul apreciază caracterul întemeiat al acțiunii pe care o va admite și va admite acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României B și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării Va obligă pârâta Curtea de Conturi a României să plătească reclamantei sporul de vechime în muncă pe perioada 14.09.2004-31.07.2005, și dobânda legală până la data plății.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României,considerând că în mod greșit s-a admis acțiunea reclamantei.

Astfel, a susținut că începând cu data de 1.11.2000, data aplicării OUG nr.89/2000, data aplicării OUG nr. 83/2000, nu a mai avut temei de drept pentru plata sporului de vechime pentru judecătorii și procurorii financiari salariați în baza legii nr.50/1996.

Începând cu data de 1.01.2003, magistrații și personalul asimilat sunt salariați în temeiul OUG nr. 177/2002 în care nu există referire la sporul de vechime.

Al doilea motiv de recurs constă în faptul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat.

În concluzie a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă pentru autoritate de lucru judecat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Analizând hotărârea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept în baza disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefundat pentru următoarele considerente.

Suntem de acord cu soluția adoptată de prima instanță în sensul că OUG nr. 177/2002 prin care nu a mai prevăzut acordarea acestui spor de vechime în muncă pentru magistrați ci numai pentru personalul auxiliar de specialitate este contrar legii, este o măsură discriminatorie în sensul OG nr. 137/2000 întrucât nu există nici un temei de natură a justifica tratamentul diferențiat în ceea ce privește vechimea în muncă pentru personalul aceleiași instituții (magistrați și personalul auxiliar de specialitate).

Astfel s-a încălcat art. 1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificată și de România, potrivit căreia existența unui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurat fără nici o discriminare, nici o autoritate publică neavând dreptul să creeze o discriminare.

De altfel, prin Legea nr. 45 din 6 martie 2007, s-a aprobat OUG nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, cu modificări și completări, fiind introdus art. 4 indice 1 prin care se prevede acordarea sporului de vechime în muncă.

Prin intrarea în vigoare a acestei legi, implicit, s-a recunoscut existența unei discriminări care nu poate fi înlăturată decât prin acordarea drepturilor către reclamantă.

Măsura eliminării sporului de vechime în muncă defavorizează în mod neechivoc categoria profesională a magistraților, fiind restrâns dreptul la egalitatea în activitatea economică și în materie de angajare și profesie, cu atât mai mult cu cât vechimea în muncă este definită ca fiind timpul efectiv lucrat în program normal de lucru, iar din acest punct de vedere, atât magistrații cât și personalul auxiliar se află în aceiași situație.

De altfel, cel mai important argument în infirmarea motivelor de recurs este faptul că, la data formulării recursului și, implicit, la data pronunțării prezentei decizii s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii la data de 7 mai 2007 prin decizia nr. XXXVII fiind statuat faptul că magistrații, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de procuror financiar, judecător financiar sau controlor financiar, beneficiau de sporul de vechime în muncă, în interpretarea dată prevederilor art. 33 al. 1 din Legea nr.50/1996 în raport cu prevederile art. 32 din OG nr.83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 al.1 din OUG nr.160/2000.

Această decizie are valoare de dezlegare a unei probleme de drept, potrivit disp. art. 329 alin.3 Cod procedură civilă și vine în sprijinul soluției adoptate, în sensul că acțiunea reclamantei este întemeiată pentru considerentele expuse mai sus și, în acest context, motivul de recurs invocat este neîntemeiat.

Apreciem ca neîntemeiat și al doilea motiv de recurs referitor la respingerea excepției autorității de lucru judecat iar soluția primei instanțe este legală și temeinică față de următoarele considerente:

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a invocat excepția puterii de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 542/2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. -.

Pentru a exista putere de lucru judecat potrivit art. 1201 cod civil trebuie să existe triplă identitate de părți, de obiect, de cauză.

Excepția se reține doar în situația în care s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă asupra fondului cauzei.

Prin urmare, nu se poate reține autoritate de lucru judecat deoarece prin sentința civilă nr. 542/2007 a Tribunalului Galați rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 602/R/2007 a Curții de APEL GALAȚI, instanța nu a rezolvat fondul cauzei, aceasta s-a pronunțat doar pe excepție.

Pentru aceste considerente și văzând disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,- - 24, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1433/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 07 Ianuarie 2008.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

: /16.01.2008

: DC/2 ex/22.01.2007

Fond: /

Asistenți judiciari:/C-tin

Președinte:Marioara Coinacel
Judecători:Marioara Coinacel, Simona Bacsin, Valentina Gabriela

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Pretentii civile. Speta. Decizia 5/2008. Curtea de Apel Galati