Pretentii civile. Speta. Decizia 500/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 500
Ședința publică de la 29 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligiavâlcu
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Anca Pârvulescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 75 din 24 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul civil mr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 23 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 29 aprilie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 75/2008, Curtea de APEL BRAȘOVa admis excepția prescripției materiale a acțiunii pentru pretențiile aferente perioadei 10.06.2002-20.08.2005.
A respins acțiunea reclamanților, și, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Pachetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, ca prescrisă pentru pretențiile aferente perioadei 10.06.2002-20.08.2005 și ca nefondate pentru restul pretențiilor.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 166 și art. 283 Codul muncii, termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale coincide cu termenul general de prescripție de 3 ani și curge "de la data când drepturile respective erau datorate". Cu privire la cauzele de întrerupere, suspendare și încetare a cursului prescripției sunt aplicabile dispozițiile de drept comun, astfel cum acestea sunt reglementate prin D/167/1958 privitor la prescripția extinctivă. În acest sens, art.295 Codul muncii prevede că dispozițiile codului se întregesc, în măsura în care nu sunt incompatibile și cu dispozițiile legislației civile.
În speță, dreptul la acțiunea în restituirea drepturilor salariale solicitate prin acțiune începe să curgă de la data de în care reclamanții au cunoscut sau trebuiau să cunoască prejudiciul invocat. Reclamanții nu pot pretinde că au fost în imposibilitatea de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării magistraților și nici nu au invocat o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției.
De asemenea, pentru a se întrerupe cursul prescripției potrivit art. 166 al. 2 Codul muncii, este necesară "o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale", ori, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a făcut vreo dovadă în acest sens.
Prin urmare, pretențiile din acțiune pot fi admise numai pentru o perioadă de 3 ani, durata termenului de prescripție - anterioară momentului introducerii acțiunii. Acțiunea supusă judecății a fost înregistrată la instanța de fond la data de 20.08.2008 astfel încât pretențiile cuprinse între 11.06.2002-20.08.2005 au fost respinse ca prescrise.
Pe fond, pretențiile reclamanților sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanții nu au beneficiat și nu beneficiază nici în prezent de drepturile salariale solicitate, neexistând un act normativ care să prevadă acordarea sporului de confidențialitate categoriei magistraților.
Este adevărat că acest spor a fost recunoscut prin lege unor categorii de funcționari publici, dar aceste dispoziții legale nu pot fi extinse și la categoria magistraților câtă vreme acest lucru nu este prevăzut expres în actul normativ respectiv (Legea 444/2006).
Nu poate fi reținută nici discriminarea față de funcționarii publici care beneficiază de acest spor deoarece cele două categorii de subiecte nu se află în situații comparabile, respectiv prestează activități diferite și beneficiază de legi de salarizare diferite.
De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art.2 alin.2 din OG nr.137/2000 întrucât nu este îndeplinită condiția situației comparabile, iar fără această premisă obligatorie nu se poate pune problema nici a criteriului de discriminare.
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia dispozițiile legale invocate sunt discriminatorii întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Constituția României cât și de art.23 din Declarația Universală a Dreptului Omului.
Cu privire la acest aspect curtea reține că instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legătură cu constatarea faptului că o lege este aplicată în mod discriminatoriu subiecților de drept cărora li se adresează, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicării ei altor subiecți de drept.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. Doar Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și încalcă acest principiu, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta este în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respective norme, în caz contrar actul de justiție căzând în derizoriu.
Aceeași idee se desprinde și din deciziile Curții Constituționale nr.818 și 819/2000, decizii prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și alin.11 precum și dispozițiile art.27 din OG nr.137/2000 privind combaterea discriminării dispozițiilor ce stau la baza pretențiilor din acțiune sunt neconstituționale.
Astfel, Curtea Constituțională a reținut că, deși actul normativ criticat în ansamblul său nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, totuși, s-a constatat că unele dispoziții ale acestei ordonanțe, și anume prevederile art.1 art.2 alin.3 și art.27 lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional în virtutea căruia instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederi legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Pe cale de consecință, dispozițiile art.2 și 27 din OG nr.137/2000 au fost declarate neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul că instanțele de judecată au posibilitatea de a reține încălcarea principiului egalității prin acte normative în vigoare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, și, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale.
Prin motivele de recurs se arată că în mod evident legiuitorul a intenționat să acorde sporul de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute în Legea 444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordinii Publice și Siguranței Naționale. Chiar OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede, în art.30 alin.3, acordarea acestui spor personalului CNCD. Ori, deși personalul administrativ din cadrul parchetelor dețin certificate ORNIS și gestionează informații clasificate nu beneficiază de sporul de confidențialitate prevăzut pentru toate celelalte categorii de persoane.
Recursul este fondat în parte.
Reclamanții nu au beneficiat și nu beneficiază nici în prezent de drepturile salariale solicitate, deși Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în ședința din 15 decembrie 2008, admis recursul în interesul legii, stabilind că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
Prin urmare, în conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate, este obligatorie pentru instanțe, ținând cont că soluția ÎCCJ este obligatorie, se va aprecia că, pretențiile reclamanților au fost greșit respinse, astfel că recursul declarat de aceștia va fi admis în parte și vor fi obligați pârâții la plata sporului de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 20 august 2005 și pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală calculate până la data plății efective.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă se va admite în parte recursul.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanții, și, împotriva sentinței civile nr. 75/2008 a Curți de APEL BRAȘOV, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, MFP prin DGFP B și în consecință:
Obligă pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ICCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, să plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15 %, calculat la indemnizația brută lunară, începând cu data de 20 august 2005 și pe viitor, actualizat cu dobânda legal și indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
Obligă pârâtul MFP prin DGFP B să aloce fondurile necesare plății acestor drepturi bănești.
modul de soluționare a excepției prescripției materiale.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red. LV - 30.04.09
Dact. GG - 4.05.09
2 ex.
Președinte:LigiavâlcuJudecători:Ligiavâlcu, Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu
