Pretentii civile. Speta. Decizia 51/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 51
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiul de muncă privind recursul declarat de INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI I împotriva sentinței civile nr. 1904 din 20.11.2009 a Tribunalului Iași, intimați fiind: ). și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-au depus întâmpinări.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr- la data de 15.07.2009, reclamanta () a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Instituția Prefectului Județului I solicitând obligarea acestora la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, actualizat cu indicele de inflație, începând cu data de 03.03.2008 și până la data de 30.06.2009 de către Instituția Prefectului Județului I iar începând cu data de 01.07.2009 și pentru viitor de către Ministerul Justiției și Libertăților. S-a mai solicitat modificarea ordinului de încadrare pentru reclamanta,personal asimilat procurorilor și judecătorilor, în sensul completării acestuia cu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, înscrierea sporului în carnetul de muncă precum și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar a fost reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996.Conform art. 87 din Legea 303/2004"Pe durata îndeplinirii funcției, personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției și Libertăților *), Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii, Institutul Național de, Institutul Național de Expertize Criminalistice și din Institutul Național al Magistraturii este asimilat judecătorilor și procurorilor în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, inclusiv susținerea examenului de admitere, evaluarea activității profesionale, susținerea examenului de capacitate și de promovare, dispozițiile prezentei legi aplicându-se în mod corespunzător".
Mai susține reclamanta faptul că prin Decizia nr.21 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 10.03.2008 s-a constatat îndreptățirea sa la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, atât pentru perioada solicitată, cât și pentru viitor. S-a conferit sporului de 50%, prin decizia dată, un caracter permanent și general.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 604/29.02.2008 s-a dispus detașarea reclamantei la Instituția Prefectului Județului I, motiv pentru care drepturile sale se cuvin a fi achitate de instituția la care s-a dispus detașarea, conform art. 47 Codul Muncii. În final s-a mai solicitat și plata dobânzii legale calculate pentru drepturile salariale solicitate, de la data introducerii acțiunii până la zi.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 47 și 58 din Legea 50/1996, Decizia 21/2008 a, art. 43 din Legea 92/1992, art. 12 din OUG 177/2002 și art. 1 din OUG 27/2006. Instituția Prefectului Județului Iad epus întâmpinare prin care a invocat o serie de excepții: lipsa competenței materiale, lipsa calității procesuale pasive.Pe fond s-a solicitat respingerea cererii.
În motivare s-a arătat ca pe perioada detașării la pârâtă reclamanta a avut funcția publică de execuție de consilier, a fost numită să exercite atribuțiile funcției publice printr-un act administrativ, motiv pentru care instanța sesizată nu este competentă a soluționa cauza. Cererea principală privește plata sporului de la Instituția Prefectului, motiv pentru care în privința celorlalte cereri sunt aplicabile dispozițiile art. 17.pr.civ.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive, emitentul actului de numire este Prefectul Județului I (Ordinul Prefectului nr. 221/04.03.2008).
Pe fondul cauzei se arată faptul că reclamanta a solicitat un spor în temeiul unei legi abrogate și care se acordă numai unor anumite categorii de personal, respectiv magistrați în exercitarea profesiei lor ce implică condiții deosebite; pentru aceste motive reclamanta nu poate beneficia de acest spor pe perioada detașării, cu atât mai mult cu cât nu a îndeplinit muncă juridică (nu a fost detașată pe funcția de consilier juridic, ci de consilier).
Bugetul anual este alocat pârâtei de către ordonatorul secundar de credite, respectiv Ministerul Administrației și Internelor. Ori, în bugetul alocat, nu au fost prevăzute sume cu această destinație.
La data de 07.10.2009 instanța de fond a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
La 2.11.2009 reclamanta a depus, prin intermediul registraturii, cererea de renunțare la judecată în ceea ce privește capătul de cerere privind modificarea ordinului de încadrare pentru reclamanta - personal asimilat procurorilor și judecătorilor, în sensul completării acestuia cu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, conform art. 137 Cod procedură civilă, instanța a constatat următoarele:
Cât privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași - Secția Civilă, invocată de pârât, instanța a respins-o pentru următoarele motive: reclamanta () (personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor) a fost detașată, prin Ordinul nr.604/C emis de Ministrul interimar al Justiției la 29.02.2008, la Instituția Prefectului Județului I începând cu data de 3 martie 2008 pe o perioadă de 3 ani (fila 27 dosar). Conform art. 57 al.9 Lg. 303/2004: "Pe perioada delegarii judecătorii si procurorii beneficiază de toate drepturile prevăzute de lege pentru funcția in care sunt delegați. Când salariul si celelalte drepturi bănești prevăzute pentru funcția in care este delegat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta își păstrează indemnizația de încadrare lunară si celelalte drepturi bănești."
Atâta timp cât legiuitorul a prevăzut expres faptul că persoana detașată își păstrează calitatea de magistrat - art. 58 al.3 Lg. 303/204:" (3) In perioada detașării, judecătorii si procurorii își păstrează calitatea de judecător sau procuror si beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul detașat. Când salariul si celelalte drepturi bănești prevăzute pentru funcția in care este detașat judecătorul sau procurorul sunt inferioare, acesta își păstrează indemnizația de încadrare lunară si celelalte drepturi bănești." - este evident faptul că sunt aplicabile, în ceea ce privește competența de soluționare a cererii, dispozițiile prevăzute pentru magistrați.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Instituția Prefectului Județului I, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele motive: conform art. 47 Codul Muncii:"(1) Drepturile cuvenite salariatului detașat se acorda de angajatorul la care s-a dispus detașarea.(2) Pe durata detașării salariatul beneficiază de drepturile care ii sunt mai favorabile, fie de drepturile de la angajatorul care a dispus detașarea, fie de drepturile de la angajatorul la care este detașat."
În aceste condiții, pe perioada detașării la Instituția Prefectului Județului I, instanța de fond a reținut faptul că reclamanta poate solicita plata drepturilor de la angajatorul la care s-a dispus detașarea.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei,prima instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, spor prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția - potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante; este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În speță reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care prevăd că: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar". Este adevărat că prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres, însă procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin. 3 din Constituție "ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta. Or, prin art. 1 oct. Q1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești republicate". Cu toate acestea prin nr.OG 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispozițiile ale Legii nr. 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată,modificarea, completarea și abrogareaconstituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții le acesteia. Este de remarcat în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres pentru aceasta în cuprinsul legii de abilitare. Astfel, conf. art. 1 pct. Q3 din Legea nr. 125/2000, "guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art. 2 alin. 3 pct. B lit. d din Decretul nr. 247/1997
În consecință, întrucât abrogarea realizată prin nr.OG 83/2000 este nelegală și, în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, instanța a constatat că pretențiile reclamanților sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 pentru perioada 01.02.2007 - 06.05.2009.
Mai mult, prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001. Prin considerentele acestei decizii s-a reținut că "au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice". De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că "dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea" și că " efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la cere se referă textele de lege".
Or, potrivit dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În consecință,tribunalul a constatat că este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară.
În ceea ce privește perioada și pârâții obligați la plata acestui spor instanța reține următoarele: reclamanta () (personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor) a fost detașată prin Ordinul nr.604/C emis de Ministrul interimar al Justiției la 29.02.2008 la Instituția Prefectului Județului I începând cu data de 3 martie 2008 pe o perioadă de 3 ani (fila 27 dosar).Prin Ordinul 375 emis la 24.06.2009 de către Prefectul Județului I s-a dispus încetarea detașării în cadrul instituției respective începând cu data de 01.07.2009. Conform carnetului de muncă, de la acest moment reclamanta și-a reluat activitatea de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerul Justiției și Libertăților. Astfel, pentru perioada 03.03.2008 -30.06.2009 instanța a obligat pârâtul Instituția Prefectului Județului I să achite reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, iar pentru perioada 01.07.2009 - 11.11.2009 a obligat pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților să achite reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar actualizat cu indicele de inflație la data plății efective. În ceea ce privește acest moment, respectiv 11.11.2009, instanța a avut în vedere Legea. 330/2009. Conform art. 47:" Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 2010, cu excepția dispozițiilor art. 49-52 și ale art. 4 alin. (1) din anexa nr. VI, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea "Conform art. 4 al.1 din anexa VI la Legea-cadru 330/2009: "1) Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, potrivit Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioarebeneficiază de următoarele sporuri: a) pentru risc și suprasolicitare neuropsihică - 25% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară; b) de confidențialitate - 5% din salariul de bază, respectiv indemnizația de încadrare brută lunară. (2)Dispozițiile alin. (1) intră în vigoare la 3 zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, sporurile aplicându-se în procentele prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), până la data de 31 decembrie 2009."Având în vedere faptul că Legea cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009
privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice s-a publicat în Monitorul Oficial la data de 09.11.2009, reiese faptul că dispozițiile privind plata sporului de 50% pentru anul 2009 intră în vigoare la 12.11.2009. În consecință instanța a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 12.11.2009, moment din care sunt aplicabile noile dispoziții prevăzute de legea privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice.
În privința capătului de cerere privind modificarea ordinului de încadrare pentru reclamanta - personal asimilat procurorilor și judecătorilor, în sensul completării acestuia cu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, instanța a facut aplicarea dispozițiilor art.246 pr.civ." Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă." Instanța a verificat dacă renunțarea reprezintă manifestarea reclamantei de voință expresă, clară și neechivocă.
Cât privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere privind înscrierea mențiunilor în carnetul de muncă, instanța a declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii având în vedere următoarele: conform Decretului nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de munca, art. 8, competentă în soluționarea acestui capăt de cerere este Judecătoria Iași. În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.17 pr.civ. întrucât legiuitorul a prevăzut prin lege specială competența de soluționare a acestor cereri. În aceste condiții prorogarea de competență nu poate avea loc, motiv pentru care instanța a disjuns - în baza art. 165 .pr.civ. - și a declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
În ceea ce priveștedobânda legalăsolicitată de reclamantă, instanța a respins acest capăt de cerere în condițiile în care pentru acoperirea aceluiași prejudiciu cauzat prin întârzierea plății nu se poate acorda atât actualizarea sumelor solicitate cu indicele de inflație la data plății efective cât și dobânda legală la aceste sume.
Față de dispozițiile art. 274.pr.civ. și de faptul că nu s-a făcut nici o dovadă în privința cheltuielilor de judecată efectuate în acest dosar, s-a respins cererea privind acordarea acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Instituția Prefectului Județului I, considerând-o nelegala si netemeinica.
A invocat recurentul faptul ca in mod greșit tribunalul a admis acțiunea si l-a obligat să achite reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective pentru perioada 03.03.2008-30.06.2009 in condițiile in care pe perioada detașării reclamanta intimata a avut funcția publică de execuție de consilier, a fost numită să exercite atribuțiile funcției publice printr-un act administrativ, motiv pentru care instanța de fond competentă material in a soluționa cauza era cea de contencios administrativ.
A mai susținut recurentul ca pe perioada detașării reclamanta intimata a beneficiat de toate drepturile prevăzute de legea speciala pentru funcția publica, respectiv indemnizație lunara de hrana, premii lunare de 10%, spor condiții vatamatoare, premiul anual, ore suplimentare, ridicând aceste sume aferente funcției publice fara a aduce la cunoștința faptul ca ar primi o plata nedatorata.
A mai arătat Instituția Prefectului Județului I ca este doar ordonator terțiar de credite iar in bugetul alocat de către ordonatorul secundar, Ministerul Internelor si Reformei Administrative, nu se regăsesc înscrise articole bugetare care sa includă sporul solicitat de reclamanta intimata.
In drept s-au invocat disp.art.304 pct.8 si 9.pr.civ.
Alăturat cererii de recurs s-au depus înscrisuri.
Intimata () nu a depus întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de motivele invocate, prioritar cu referire la cele ce vizează criticile de soluționare greșita a excepției de ordine publica a necompetentei materiale a Tribunalului Iași - Secția civila si de litigii de munca, precum si de dispozițiile legale incidente, Curtea constata ca recursul declarat de Instituția Prefectului Județului I este fondat.
Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 604/29.02.2008(fila 27 dosar fond)s-a dispus detașarea reclamantei la Instituția Prefectului Județului I pe o perioada de 3 ani, iar prin Ordinul Prefectului Județului I nr.221/04.03.2008 (fila 28 dosar fond) s-a dispus ca funcția pe care se efectuează aceasta detașare sa fie cea publica de execuție de consilier clasa I, grad profesional superior treapta 1, având in vedere vacantarea temporara a postului respectiv din cadrul Compartimentului Supraveghere si Coordonare a de Control al Direcției Integrare Europeana.
Este deci fara echivoc faptul ca reclamanta intimata a exercitat in perioada 03.03.-- 30.06.2009, perioada pentru care s-a solicitat prin acțiunea introductiva acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, funcția publica de consilier in cadrul Instituției Prefectului Județului I, fiind numita in aceasta funcție printr-un act administrativ. Mai mult, in exercitarea atribuțiilor de serviciu aceasta nu a efectuat munca juridica, fiindu-i aplicabile, in raport de calitatea avuta pe perioada detașării,dispozițiile Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
De altfel, chiar instanța de fond a invocat din oficiu la termenul de judecata din 07.10.2009( fila 41 dosar fond) excepția necompetentei sale materiale in soluționarea fondului cauzei raportat la calitatea de funcționar public deținuta de reclamanta pe perioada detașării, pentru ca ulterior, prin sentința pronunțata, sa respingă aceasta excepție.
Curtea constata ca in mod greșit si cu incalcarea competentei altei instanțe, tribunalul a considerat ca pe perioada detașării reclamanta a făcut parte din categoria personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, fiindu-i aplicabile dispozițiile art.57 al.9 si art. 58 al.3 din Legea 303/2004.
Atât timp cat, pe de o parte, salarizarea trebuie raportata la calitatea de funcționar public a acesteia in perioada 03.03.2008-30.06.2009 iar pe de alta parte, așa cum a susținut paratul Instituția Prefectului Județului I iar reclamanta nu a contestat, pe perioada detașării aceasta nu a prestat munca juridica nefiind posibila deci asimilarea cu calitatea de magistrat, sunt incidente in cauza dispozițiile art.304 pct.3 pr.civ.
Ca atare, Curtea, conform art.312(3) si (6) pr.civ. va dispune casarea hotărârii si trimiterea dosarului spre competenta soluționare Tribunalului Iași - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Instituția Prefectului Județului I împotriva sentinței civile nr. 1904 din 20.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza spre competentă soluționare la ribunalul Iași - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22.01.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
29.01.2010 - 2ex.-
Tribunalul Iași:
.
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea
