Pretentii civile. Speta. Decizia 515/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 515
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de G împotriva sentinței civile nr. 366 din 0304 2008 Tribunalului Vaslui, intimată fiind B, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurent, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată.
Apărătoarea recurentului precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Art. 78 al.2 din Codul Muncii, prevede că instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere. Unitatea a înțeles să facă reintegrarea acestuia pe un alt post și cu un alt salariu.
Nici nu se precizează perioada pentru care trebuie acordate drepturile salariale. Mai mult, a avut un salariu de încadrare de 943 lei și a fost reintegrat cu un salariu de 600 lei.
Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată și să se aprecieze cu privire la daunele morale solicitate. Depune concluzii scrise.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr.3438/89/17.10.2007, contestatorul Gac hemat în judecată pe intimata " " Bârlad solicitând instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra în cauză, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.396/2007 emisă de către intimată, reintegrarea pe postul deținut anterior, plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul arată că a fost salariatul intimatei pe postul de strungar, iar pe data de 01.10.2007 i-a fost desfăcut contractul de muncă, în temeiul disp.art.65 din Codul Muncii.
Contestatorul consideră că această decizie este nelegală întrucât intimata, în temeiul disp.art.129 alin.2 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, era obligată să comunice în scris organizației sindicale, Inspectoratului Teritorial d e Muncă și Agenției Teritoriale pentru Ocuparea Forței de Muncă Bârlad numărul posturilor ce urmau să fie reduse, natura acestora și cauzele concrete care au dus la luarea acestei măsuri.
Se mai arată că, în cadrul Sindicatului Liber Bârlad, avea calitatea de vicelider nucleu 210 și conform legii nr.54/2003, intimata avea obligația să îi mențină locul de muncă pe perioada deținerii funcției în cadrul sindicatului și chiar 3 ani după încetarea mandatului.
Contestatorul a invocat și nerespectarea de către intimată a prevederilor Acordului social încheiat între sindicat și cumpărătorul pachetului majoritar de acțiuni la."", prin care cumpărătorul și-a asumat răspunderea de a respecta contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate și de a păstra timp de cinci ani numărul de locuri de muncă corespunzătoare salariaților existenți la data semnării contractului de vânzare-cumpărare.
În dovedire, contestatorul a depus la dosar înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, întrucât au fost respectate dispozițiile legale privind desfacerea contractului individual de muncă prevăzute de Codul Muncii și contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
Intimata a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de concediere.
La ultimul termen de judecată, contestatorul a solicitat și obligarea intimatei la plata daunelor morale.
Prin sentința civilă nr.366/03.04.2008, Tribunalul Vasluia admis în parte contestația formulată de contestatorul G, a anulat decizia nr.396/01.10.2007 emisă de către intimată, a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și a obligat societatea angajatoare să-i plătească acestuia drepturile salariale de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă, precum și suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin aceeași hotărâre, s-a respins cererea contestatorului privind acordarea de daune morale.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit Statutului Sindicatului Liber, organul de conducere al sindicatului este compus din: adunarea generală, consiliul sindical, biroul operativ, biroul executiv și președinte.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără echivoc că, la data emiterii deciziei de concediere, contestatorul avea calitatea de membru al Consiliului Sindicatului Liber, intimata încălcând dispozițiile legale în materie privind protecția sindicală.
Astfel, art.10 alin.1din Legea nr.54/2003 prevede că în timpul mandatului și în termen de doi ani de la încetarea mandatului, reprezentanților aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale nu li se poate modifica sau desface contractul individual de muncă pentru motive neimputabile lor, pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul scris al organului colectiv de conducere ales al organizației sindicale.
Dispozițiile art.185 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate prevede că reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatului beneficiază de protecție conform legii. Tot la același alineat este prevăzută și obligația angajatorului de a garanta menținerea locului de muncă corespunzător pregătirii lor profesionale pe perioada deținerii funcției în cadrul sindicatului și trei ani după expirarea mandatului, neputând denunța contractul de muncă decât cu aprobarea organului de conducere al sindicatului dacă abaterea este gravă și nu este în legătură cu activitatea sindicală.
În consecință s-a reținut că încetarea contractului individuale de muncă al contestatorului s-a făcut cu nerespectarea acestor dispoziții legale, impunându-se anularea deciziei contestate și repunerea părților în situația anterioară, în temeiul disp.art.78 din Codul Muncii.
În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a societății la plata de daune morale, s-a reținut că se impune respingerea acestei cereri ca fiind formulată cu mult peste termenul prevăzut de disp.art.132 Cod.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs contestatorul G, considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât, deși a formulat în condiții legale cererea de obligare a societății angajatoare la plata de daune morale, în mod greșit aceasta a fost respinsă de către prima instanță.
De asemenea, contestatorul arată că în mod greșit au fost stabilite în mod concret daunele datorate cu titlu de drepturi salariale, deși a arătat prin cererile formulate care este baza de calcula acestora.
Recurentul depune la dosar înscrisuri în susținerea recursului formulat.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând recursul formulat de contestatorul G, prin prisma disp.art.3041cod.proc.civ. se reține că acesta este fondat doar în ceea ce privește motivul de recurs privind stabilirea greșită a despăgubirilor ce i se cuvin acestuia în urma anulării deciziei de concediere, pentru următoarele considerente:
În mod eronat prima instanță a obligat societatea intimată doar la plata drepturilor salariale ce i se cuvin contestatorului de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă, prejudiciul material suferit de către recurent prin concedierea nelegală nefiind astfel acoperit integral.
Astfel, potrivit disp.art.78 alin.1 din Codul Muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pe postul pe care îl ocupa anterior concedierii.
În ceea ce privește stabilirea unei sume concrete cu titlu de drepturi salariale de care recurentul a fost lipsit prin concediere, se reține că, potrivit disp.art.78 din Codul Muncii, despăgubirile cuvenite acestuia nu pot fi stabilite decât generic, întrucât acestea se acordă de către instanță până la data reintegrării efective, urmând a fi stabilite efectiv, în cazul neexecutării obligației de bunăvoie de către angajator, în faza executării silite a procesului, în temeiul disp.art.3711Cod.proc.civ.
În ceea ce privește cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata de daune morale se reține că într-adevăr această cerere fost formulată de către recurent cu mult după prima zi de înfățișare, ceea ce nu putea însă atrage respingerea acestei cereri pe fond.
Prin probele administrate în cauză, recurentul nu a reușit însă să dovedească că ar fi suferit un prejudiciu moral prin faptele angajatorului, pentru a fi îndreptățit la plata unor asemenea despăgubiri.
Pentru aceste considerente, urmează să se admită, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc. civ. recursul formulat de contestatorul G, să se modifice în parte sentința pronunțată de către prima instanță, în sensul de a se dispune obligarea intimatei la plata către recurent a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pe postul pe care îl ocupa anterior concedierii, începând cu data de 02.10.2007 și până la reintegrarea efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civ, intimata, aflată în culpă procesuală, va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de contestatorul G împotriva sentinței civile nr.366/03.04.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere nr.396/01.10.2007 și obligă intimata "" Bârlad să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pe postul pe care îl ocupa anterior concedierii, începând cu data de 02.10.2007 și până la reintegrarea efectivă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./Tehnored.:;
2 ex.- 06.10.2008;
Jud.fond:- Tribunalul Vaslui:;
.
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Nelida Cristina Moruzi, Cristina
