Pretentii civile. Speta. Decizia 5196/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4020/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5196R
Ședința publică de la 28 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenții, și și, împotriva sentinței civile nr.286 din data de 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Giurgiu, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice și expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, având în vedere că recurenții au solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod pr. civ. Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 286 din data de 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost respinsă, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul justiției și Libertăților, și a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților, și și cererea intervenientei în nume propriu, împotriva pârâților Ministerul Justiție și Libertăților, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Giurgiu și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin care se solicitase plata drepturilor reprezentând sporul lunar de confidențialitate de 15%, începând cu luna septembrie 2004 și pentru viitor, actualizat la data plății efective, plata dobânzii legale, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății sumelor neîncasate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții și intervenienta sunt judecători la Tribunalul Giurgiu, motiv pentru care le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, care stabilesc drepturile și obligațiile magistraților, iar între aceste drepturi nu figurează acordarea sporului de confidențialitate, magistrații având, totodată, obligația de a respecta secretul profesional.
Statutul magistraților precum și drepturile de care aceștia beneficiază, formează obiectul unor reglementări speciale. Astfel, în mod constant, actele normative au stabilit că această categorie profesională beneficiază de drepturile și are îndatoririle prevăzute de acte normative având un asemenea caracter, însă cu un regim de salarizare distinct față de alte categorii de personal.
Conținutul concret diferit al atribuțiunilor de serviciu ale magistraților față de alte categorii profesionale precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, conduc la concluzia că nu poate fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte.
În atare condiții, instanța de fond a apreciat că în mod greșit reclamanții consideră că s-ar afla într-o situație comparabilă cu acea categorie profesională care beneficiază de sporul de confidențialitate, atât timp cât pe lângă obligațiile specifice funcției, salariații din sistemul autorității judecătorești se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare care le sunt acordate numai lor, nefiind aplicabile categoriilor de salariați precizate de reclamanți.
Din analiza dispozițiilor legale invocate de reclamanți, rezultă faptul că nu poate fi reținută "situație comparabilă" în raport cu categoriile profesionale cu care pretinde că s-ar afla într-o asemenea situație.
În consecință, legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, pe care le poate diferenția în funcție de personalul cărora li se acordă, iar tratamentul juridic diferențiat stabilit de legiuitor, în considerarea unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
Referitor la excepția calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, tribunalul a reținut că nu este întemeiată, deoarece, potrivit art.3 alin.1 lit.A pct.2 din HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta elaborează proiectul bugetului de stat, a legii bugetului și stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, iar potrivit art.22 din Lg.nr.388/2007 privind bugetul de stat pentru anul 2008, Ministerul Finanțelor Publice trebuie să acopere cheltuielile privind despăgubirile stabilite a fi datorate în nume propriu sau în reprezentarea interesului statului pe baza hotărârilor definitive ale instanțelor judecătorești din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat pe anul 2008.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și, prin întâmpinare, s-a reținut că nu este întemeiată, întrucât, conform art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii, iar în baza dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003 cererile în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
După cum reiese din rezoluția de primire, acțiunea a fost înregistrată la data de 12.10.2007, ceea ce atrage concluzia că a fost formulată în termenul imperativ de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, privind pretențiile începând cu luna septembrie 2004.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții, și și intervenienta în nume propriu.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și 304 ind.1 Cod pr. civ. s-a arătat că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât prin decizia nr.46 din 15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secții Unite, dosar nr.27/2008, s-a admis recursul în interesul legii stabilindu-se că: " Judecătorii, procurorii, magistrații asistenții și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar".
Au mai arătat recurenții că sunt foști sau actuali judecători în cadrul Tribunalului Giurgiu și au avut/au obligația de a păstra confidențialitatea lucrărilor care au acest caracter, obligație consacrată în mai multe acte normative ( Legea nr.303/2004, Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, etc), sporul de confidențialitate fiind primit, în mod discriminatoriu, de anumite categorii de magistrați, în speță magistrații militari.
În sensul jurisprudenței CEDO, diferențierea realizată între categorii -profesionale aflate în situații echivalente ( magistrați - magistrați militari), constituie o discriminare neacceptată și nu poate fi justificată, în mod rezonabil, prin scopurile pretins urmărite de legiuitor.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Justiției și a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că, în ședința din data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României, în temeiul art.146 lit. e din Constituție.
Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Intimatul-pârât a susținut că, față de cele reținute de instanța de control constituțional, rezultă cu claritate că Decizia 46/15.12.2008 a ICCJ, nu poate constitui temei pentru admiterea acțiunii de față, prin care se solicită în fapt modificarea și completarea unor acte normative.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenți și având în vedere dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.46/15.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.99 alin.1 lit.d din Legea nr.303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.16 alin.1,2 din Codul deontologic al magistraților și art.78 alin.1 din Legea nr.567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art.9 din Codul deontologic al acestora, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Potrivit dispozițiilor exprese ale art.329 alin.3 Cod procedură civilă, decizia sus menționată este obligatorie pentru instanțe, sub aspectul dezlegării date problemei de drept, astfel încât instanța de fond trebuia să-i dea eficiență.
Împrejurarea că, în ședința din data de 27 mai 2009, Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, nu este de natură a înlătura efectele obligatorii ale deciziei nr.46/15.12.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, neexistând niciun temei legal pentru înlăturarea acestora.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 Cod pr. civ. Curtea va admite recursul și va modifica, în parte, sentința atacată, în sensul că va admite, în parte, acțiunea și cererea de intervenție, și va obliga pârâții Ministerul Justiție și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, începând cu luna septembrie 2004 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective, iar în ceea ce o privește pe intervenienta, la plata aceluiași spor, începând cu luna septembrie 2004 și până la încetarea calității de magistrat, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective.
În mod evident, acordarea sporului de confidențialitate în continuare va fi condiționată de menținerea calității de magistrat, precum și de menținerea actualei reglementări.
Sub aspectul actualizării sporului, instanța reține că ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real suferit de reclamanți și de intervenientă, ca urmare a neacordării unor drepturi de natură salarială la termenele stabilite.
Or, devalorizarea monetară, survenită între data când sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară trebuia acordat și data de 01.10.2007, constituie parte a prejudiciului suferit și este datorată de pârâți, în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii și art.1084 din Codul civil, neputându-se însă pretinde și acordarea dobânzii legale, întrucât aceasta ar echivala cu o dublă dezdăunare pentru același prejudiciu.
Fiind vorba despre drepturi de natură salarială, pârâtul Tribunalul Giurgiu va fi obligat la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
De asemenea, având în vedere faptul că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor se interpune, prin atribuțiile care îi revin potrivit Legii nr.500/2002 privind finanțele publice, în circuitul sumelor datorate magistraților cu titlu de drepturi salariale, Curtea va dispune obligarea acestuia la alocarea sumelor necesare plății drepturilor de mai sus.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, privind soluționarea excepțiilor invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții, și și, împotriva sentinței civile nr.286 din data de 16.03.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Giurgiu, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Ministerul Finanțelor Publice și expert Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Modifică, în parte, sentința atacată în sensul că:
Admite, în parte, acțiunea și cererea de intervenție.
Obliga pârâții Ministerul Justiție și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15%, începând cu luna septembrie 2004 și în continuare, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective, iar în ceea ce o privește pe intervenienta, la plata aceluiași spor, începând cu luna septembrie 2004 și până la încetarea calității de magistrat, actualizat cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la momentul plății efective.
Obligă pârâtul Tribunalul Giurgiu la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății acestor sume.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
01.09.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
