Pretentii civile. Speta. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA NR.53/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Camelia Drăghin PREȘEDINTE: Camelia Drăghin
- - - - JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- - - - JUDECĂTOR 3: Sorina Romașcanu
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr.754/C/17.08.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nicio parte.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere că prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României a solicitat judecarea cauze și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursul civil de față;
Prin sentința civilă nr.754/17 august 2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă acțiunea având ca obiect litigiu de muncă formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, a obligat pârâta Curtea de Conturi B să plătească reclamantelor diferențele de drepturi salariale reprezentând 40% din indemnizația de încadrare brută lunară aferentă perioadei mai 2004 - iulie 2005 în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor B să aloce și să vireze în bugetul pârâtei Curtea de Conturi României sumele necesare plății diferențelor de drepturi salariale acordate reclamantelor prin prezenta acțiune.
Totodată, au fost respinse ca nefondate cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâta Curtea de Conturi a României și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor invocată de acesta din urmă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- din data de 26.04.2007, petentele și au chemat în judecată pe intimații Curtea de Conturi a României și Ministerul d e Finanțe Publice, pentru ca în contradictoriu cu aceștia și pe baza probelor administrate să se dispună: plata despăgubirilor constând în drepturi salariale și anume sporul de 40 % din indemnizația de încadrare brută lunară conform nr.OUG 24/2004 reactualizate cu indicele de inflație lunară pentru perioada mai 2004 - iulie 2005.
Petentele în acțiunea introductiva au arătat că: potrivit art. 2 din Legea 50/1996 așa după cum a fost modificat prin OG 83/2000 și art. 3 alin.1 din OUG 177/2002 magistrații au dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor la care aceștia funcționează și în raport de vechimea în magistratură.
Petentele au arătat că prin Legea 50/1996 împreună cu toate modificările ulterioare și completată cu Legea 29/2006 stabilesc egalitatea între funcțiile de procuror și judecător financiar cu cele de procuror și judecător.
Având în vedere că prin art. 11 din OUG 177/2002 s-a stabilit că pentru judecarea infracțiunilor de corupție din completele specializate primesc un spor, precum și procurorii ce participă la ședințele de judecată iar Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea 185, constatat existența unei discriminări directe între judecătorii și procurorii ce au beneficiat, petentele consideră că se impune admiterea cererii.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că, nu trebuie confundat cu Statul Român și cu bugetul de stat, rolul său constând în a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și ale proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice; că, ministrul finanțelor publice este ordonator principal de credite așa cum este și ministrul justiției, ministrul public sau președintele Curții de Conturi, astfel încât nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale cuvenite salariaților altor instituții și că, atribuțiile privind angajarea și salarizarea reclamanților revin Ministerului Public, raporturile de muncă existând între aceste părți procesuale.
Pe fondul cauzei, pârâtul, a arătat că, acordarea drepturilor salariale solicitate anumitor categorii de magistrați nu constituie temeiul în care de aceste sporuri să poată beneficia toți magistrații.
În temeiul dispozițiilor art.60-63 din proc.civ. pârâta Curtea de Conturi a României a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, solicitând ca, în cazul admiterii acțiunii reclamanților, acesta să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2006, care să includă alocarea sumelor pretinse. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că, sporul de 40% se acordă doar procurorilor din cadrul Parchetului Național Anticorupție și Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și judecătorilor de la înalta Curte de Casație și Justiție, textul de lege menționat excluzând de la plata acestui spor pe acei magistrați care efectuează urmărirea penală și pe cei care nu instrumentează cauze de corupție; că, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din nr.OG 137/2000, modificată și completată, întrucât acordarea acestui spor numai anumitor categorii de magistrați nu constituie o discriminare, având un scop legitim, respectiv combaterea corupției, metodele utilizate în realizarea acestui scop fiind adecvate și necesare și că, potrivit art.33 din Legea nr.50/1996 și Legii nr.303/2004, republicată, dispozițiile referitoare la sporul de vechime în muncă nu se aplică magistraților.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a constatat că este, nefondată și, în consecință, urmează a respins-o, pentru următoarele motive:
Potrivit art.1 din OUG22/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Totodată prin art.15 din HG83/2005, instanțele judecătorești sunt recunoscute ca instituții publice în sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat, sens în care stipulează și atr.118 din Legea 304/2004 privind reorganizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat. De asemenea, importante sunt atribuțiile conferite Ministerului Finanțelor Publice prin art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, în sensul coordonării acțiunilor care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar; și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În același sens, se înscriu și dispozițiile art.3 alin. 1 pct.2 din HG208/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit cărora, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are în principal ca atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul de lege a rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
În lumina acestor atribuții, nu pot fi invocate doar competențele ordonatorului principal de credite, respectiv, Ministerul Public, pentru a ignora răspunderea legală ce îi revine Ministerului Finanțelor Publice pretinzând astfel lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Prin decizia 516/2004 a Curții Constituționale a României s-a stabilit că urmare a aplicării dispozițiilor OUG117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi, procurorii financiari funcționează pe lângă Curtea de Conturi dar fac parte din Ministerul Public. Prin OUG 24/2004 s-a prevăzut că personalul din cadrul parchetului Național Anticorupție și judecătorii care compun completele specializate în judecarea infracțiunilor de corupție primesc pentru activitatea desfășurată un spor de 40 % a indemnizației de încadrare lunară brută.
La data de 22.07.2005, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea 185/2005 a constata existența unei discriminări directe potrivit art. 2 din OG 137/2000 și s-a recomandat ministerului Justiției inițierea unui act normativ în vederea eliminării situației de diferențiere salarială care este nejustificată.
Având în vedere considerentele reținute, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantelor este întemeiată, în sensul că în cauză s-a făcut dovada discriminării directe.
Ori, potrivit dispozițiilor art.21 din Legea privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare".
Urmare a admiterii cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâtului Ministerului Finanțelor Publice, instanța a apreciat că, în speță nu sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art.60-63.proc.civ. astfel încât a respins cererea intimatei Curtea de Conturi a României de chemare în garanție a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata Curtea de Conturi a României.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod greșit instanța a reținut existența unei discriminări directe, respectiv cea constatată prin Hotărârea nr.185/2005 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, întrucât hotărârea nu îi este opozabilă. Mai mult, susține recurenta, potrivit art.V din nr.OUG 24/2004 numai Ministerul Public și Parchetul Național Anticorupție intră sub incidența dispozițiilor legii speciale privind acordarea sporului de corupție, nu și Curtea de Conturi a României.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și 3041 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate de către recurentă și ținând seama și de dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat.
Prin Hotărârea nr.185 din 22 iulie 2005, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat existența unei discriminări directe în aplicarea dispozițiilor art.11 alin.1 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și a dispozițiilor art.28 alin.4 din nr.OUG43/2002 modificată prin nr.OUG24/2004, modificată și abrogată prin Legea nr.601/2001 și a propus Ministerului Justiției inițierea unui proiect de act normativ de modificare a acestor prevederi, în vederea eliminării diferenței de tratament salarial, care a creat o inegalitate evidentă între magistrații care participă la soluționarea cauzelor privind faptele de corupție și magistrații cu atribuții specifice îndeplinirii funcției de procurori sau judecători în toate celelalte cauze.
Această hotărâre însă nu este opozabilă recurentei, întrucât, aceasta nu a fost citată ca parte în acțiunea promovată de magistrații care s-au considerat discriminați și în mod greșit prima instanță a reținut ca dovedită fapta recurentei de discriminare a intimatelor.
Așa fiind, recursul se găsește a fi întemeiat și în baza art.304 pct.9 și art.312 Cod procedură civilă se va admite și se va modifica în tot sentința în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr.754/C/17.08.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele și și pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Modifică în tot sentința civilă recurată.
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - -
- - GREFIER
red.sent./
red. dec.rec./11.02.2008
tehnored./19.02.2008/3 ex.
Președinte:Camelia DrăghinJudecători:Camelia Drăghin, Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu
