Pretentii civile. Speta. Decizia 5337/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4368/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5337R
Ședința publică din data de 5 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Sprînceană Camelia Mioara
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 3045 din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.6515/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații, (fostă, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect "drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Cutea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat de către recurent ca judecata să se desfășoare și în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3045/09.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință, a respins acțiunea față de acesta.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantele, (fostă ), împotriva pârâților Tribunalul București, Curtea de Apel București, și Ministerul Justiției.
A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința pretențiilor aferente perioadei 14.09.2004 - 21.10.2005 și, în consecință, a respins capătul de cerere menționat.
A obligat pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București și Ministerul Justiției la plata către reclamantele, și a drepturilor bănești reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății, pentru perioada 22.10.2005 la zi, precum și în continuare.
A obligat pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București și Ministerul Justiției la plata către reclamanta () a drepturilor bănești reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății, pentru perioada 22.10.2005 - 20.01.2009.
A obligat pârâții Tribunalul București, Curtea de Apel București și Ministerul Justiției să efectueze mențiunile corespunzătoare acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamantelor.
În considerente a reținut că otrivit p. art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Acest text de lege a fost însă abrogat prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
OG nr. 83/2000 este o ordonanță ordinară, emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
Potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, în redactarea anterioară revizuirii din 2003, "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", iar în baza art. 72 pct. 3 lit. h) și l) din aceeași lege fundamentala, prin lege organică se reglementează: h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele și protecția socială".
Or, salariul este un element esențial al raporturilor de muncă din instanțele judecătorești și trebuia reglementat numai prin lege organică.
În concret, nr.OG 83/2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență (Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătoreasca, Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, nr.OUG 24/2000 și Legea nr. 50/1996 privind salarizarea magistraților), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară - ordonanța - nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
În baza art. 41 alin. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege, iar în temeiul art. 53 din Constituția României (art. 49 la data abrogării, preluat întocmai după revizuire), "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Sporul de 50% din salariul de baza brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică" de care beneficiau magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 și 53 din Constituția României, precum și ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere chiar existenței dreptului. Prin urmare, acesta subzistă și în prezent.
La data stabilirii acestui drept în baza art. 47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații și personalul auxiliar de specialitate își desfășurau activitatea, condiții caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi. De altfel, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 și 241 pct. 1 lit. d) din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Situația este similară celei privind sporurile de vechime în muncă, unde Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul în interesul legii, stabilind că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000. art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
De altfel, Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat cu privire la existența dreptului pentru categoria de salariați din care fac parte și reclamantele, la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică, prin Decizia nr. 21 din 10.03. 2008, dată în recursul în interesul legii, ca urmare a recursului promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ce a format obiectul dosarului nr. 5/2008, stabilind că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a G nr. 83/2000, aprobata prin Legea nr. 334/2001".
Decizia sus-menționată este obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art. 329 alin 3 din Codul d e procedură civilă, astfel încât soluția de admitere se justifică și prin prisma acesteia.
În aceste condiții instanța a reținut că, în principiu, o cerere de natura celei deduse judecății este admisibilă, rămânând însă de determinat dacă reclamantele se înscriu în categoriile profesionale în beneficiul cărora sporul a fost instituit.
Astfel, din examinarea carnetelor de muncă aparținând reclamantelor, (fostă ), respectiv a adresei nr. 1260/C/17.03.2009 a Tribunalului București, instanța a reținut că toate reclamantele au avut, începând cu momentul de la care se solicită acordarea drepturilor salariale menționate mai sus, până în prezent, calitatea de grefier, cu excepția reclamantei (fostă ), al cărei contract de muncă a fost suspendat conform art. 51 alin.1 lit. a) din Codul muncii, în baza deciziei 25/16.01.2009 pentru îngrijirea copilului, până la data de 23.08.2010.
Din examinarea art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT, astfel că reclamantele se încadrează în categoria de personal invocată și în consecință pot beneficia de sporul de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, instituit în favoarea anumitor categorii de personal prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a reținut că aceasta este întemeiată, având în vedere că reclamantele nu se află în raporturi juridice de muncă cu această instituție.
Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă așa cum este el definit de art. 281 din Codul Muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul. Față de faptul că reclamantele au calitatea de personal auxiliar în cadrul Tribunalului București, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantelor formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cererea a fost însă admisă cu privire la ceilalți pârâți, însă cererea de obligare a acestora la plata drepturilor bănești pentru perioada 14.09.2004 - 21.10.2005 este prescrisă, având în vedere prevederile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii potrivit cărora, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului. Constatând că termenul de 3 ani prevăzut de lege este depășit, a respins ca prescrise pretențiile pentru această perioadă.
În consecință a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința pretențiilor aferente perioadei 14.09.2004 - 21.10.2005 și, în consecință, a respins capătul de cerere referitor la această perioadă.
Astfel, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele, și împotriva pârâților, pe care ia obligat la plata către acestea a drepturilor bănești reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar, în cuantum actualizat cu indicele de inflației până la data plății, pentru perioada 22.10.2005 la zi, precum și în continuare.
Soluția referitoare la actualizarea sumelor datorate cu rata inflației, de la data scadenței și până la plata efectivă, se justifica față de dispozițiile art. 1082 și 1084. civ. pârâții fiind în culpă pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamantelor, precum și pentru neinițierea unor masuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări, în speță neexistând o cauză străină exoneratoare de răspundere. Astfel, reclamantele au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit ce include și beneficiul de care au fost lipsite. de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de devalorizare monetară, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, respectiv coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul, banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.
În ceea ce o privește pe reclamanta (fostă ), instanța a admis acțiunea doar în parte și a obligat pârâții la plata către aceasta a drepturilor bănești reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar, în cuantum actualizat cu indicele de inflației până la data plătii, pentru perioada 22.10.2005 - 20.01.2009, dată la care contractul de muncă al acesteia a fost suspendat conform art. 51 alin. 1 lit. a) din Codul muncii, în baza deciziei 25/16.01.2009, pentru îngrijirea copilului, până la data de 23.08.2010. în mod evident aceasta nu a pierdut calitatea de grefier, însă pe durata concediului menționat mai sus nu mai beneficiază de drepturi salariale asupra cărora să se calculeze sporul de 50% în discuție, ci de o indemnizație de asigurat, pentru creșterea copilului, calculată conform Legii nr. 19/2000. Asupra drepturilor ulterioare datei de 23.08.2010, în măsura în care calitatea de grefier a reclamantei va subzista și la acel moment, aceasta va putea promova o nouă acțiune.
Cu privire la efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamantelor, s-au reținut următoarele: potrivit art. 1 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă, acest document este un act oficial prin care se dovedește, printre altele, și retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Față de faptul că drepturile de natură salarială ce se vor acorda prin prezenta acțiune conduc la modificarea retribuției tarifare a reclamantelor, și prin urmare, la modificarea unui element al raportului de muncă, respectiv salariul, instanța a obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare acestui drept în carnetul de muncă al reclamantei, în temeiul art. 6 din acest act normativ, potrivit căruia modificările intervenite în executarea contractului de muncă, după întocmirea carnetului de muncă, se înscriu în acesta în termen de 15 zile de la data producerii lor.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că hotărârea pronunțată este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Astfel, art.47 din Legea nr.50/1996 prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate. Acest text de lege a fost abrogat prin art.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Prin Decizia nr.21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000.
Având în vedere că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, OG nr.8/24.01.2007, pretențiile reclamanților sunt nefondate. Astfel, prin art. 30 din OG nr.8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. În consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
De asemenea, a arătat că instanța de fond s-a pronunțat în mod greșit asupra acordării pe viitor a sporului de stres având în vedere că acesta reprezintă un drept eventual care nu este născut și actual.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9, coroborat cu art. 312 din de procedură civilă, recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței în sensul celor arătate mai sus, iar pe fond, respingerea în parte a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Cercetând recursul declarat sub aspectul criticilor formulate, Curtea constată acesta este fondat.
Într-adevăr, începând cu 03.02.2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007), salarizarea personalului auxiliar din instanțe se realizează potrivit acestui act normativ, care nu reglementează în favoarea categoriei profesionale a grefierilor sporul solicitat, mai mult, prin art. 30 abrogă expres prevederile Legii nr. 50/1996, cu modificările și completările ulterioare.
Nu se poate reține nici că instanța supremă a avut în vedere, la pronunțarea deciziei în interesul legii, și dispozițiile OG nr. 8/2007, pentru a constata inaplicabilitatea acestora, toate referirile făcându-se la absența efectului abrogator al prevederilor OG nr. 83/2000, căreia i-a supraviețuit textul art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Mai mult, nu se poate argumenta nici valabilitatea acelorași considerente pentru înlăturarea de la aplicare a OG nr. 8/2007, întrucât raționamentul instanței supreme se întemeia pe neconstituționalitatea unui act normativ ieșit din vigoare și tocmai de aceea supus controlului de constituționalitate efectuat de către instanțele judecătorești obișnuite, în virtutea plenitudinii de jurisdicție, or, OG nr. 8/2007 este un act normativ în vigoare, susceptibil a fi verificat de Curtea Constituțională, până la abrogarea sau declararea neconstituționalității sale neputând fi înlăturat de la aplicare de instanța ordinară, ținută să aplice legea, iar nu s-o amendeze, s- scoată din vigoare sau s-o declare inaplicabilă, pe motiv de neconstituționalitate.
Rezultă așadar, pe baza celor expuse, inexistența pentru perioada ulterioară datei de 03.02.2007, a temeiului pretențiilor formulate, astfel că, în baza art. 312 alin. 3 rap. La 304 pct. 9. pr. Civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată, în sensul înlăturării obligației de plată a sporului de 50%, de stres și suprasolicitare neuropsihică, ulterior datei de 03.02.2007, menținând restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 3045 din 09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.6515/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimații, (fostă, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că înlătură obligația de plată a sporului de 50% de stres și suprasolicitare neuropsihică ulterior datei de 03.02.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.10. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 EX./06.10.2009
Jud. fond:
Președinte:Sprînceană Camelia MioaraJudecători:Sprînceană Camelia Mioara, Ilie Nadia Raluca