Pretentii civile. Speta. Decizia 5363/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- spor de 50%
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5363
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței nr.803 din 8 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimații reclamanți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de soluționare, s-a trecut la judecată, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lisă, conform dispozițiilor art.242 Civ.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr.803 din 8 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, a fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței.
A fost admisă acțiunea astfel cum a fost precizată în parte, formulată de reclamantele, împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și cererea de chemare în garanție.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare pe perioada 26.04.2008 - 30.11.2008, după cum urmează: suma de 17.757 lei pentru reclamanta -, suma de 20.438 lei pentru reclamanta, suma de 17.345 lei pentru reclamanta și suma de 18.870 lei pentru reclamanta, sume nete actualizate, la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantelor același spor pentru perioada 1.12.2008 - 1.03.2009, sume ce vor fi actualizate la data plății efective, precum și în continuare, pe durata raporturilor de muncă.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost obligat chematul în garanție să aloce și să vireze sumele de bani necesare achitării drepturilor respective și pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
S-a luat act că reclamantele nu solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că reclamantele, - și procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți au chemat în judecată în calitate de pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în calitate de ordonator principal de credite, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în calitate de ordonator secundar de credite și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți în calitate de ordonator terțiar de credite, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați pârâții, la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, pe perioada 01.09.2000 la zi actualizate cu indicele de inflație de la data plății, urmând ca sumele să fie calculate printr-o expertiză de specialitate, iar pentru reclamanta plata să se facă începând cu data de 01.08.2005, urmând ca acest spor care să fie acordat și pentru viitor.
De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă precum și alocarea fondurilor necesare plății sumelor datorate.
În motivarea acțiunii au arătat că, în ședința din 10 martie 2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General prin Decizia nr. 21, iar în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din lega 50/1996, a arătat că, "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, aprobată prin Legea 334/2001".
Potrivit art.47 din Legea 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești," pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate " beneficiau de "un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Au arătat că acest text de lege a fost abrogat prin art.1 pct.42 din OG 83/2000, pentru modificarea și completarea Legii 50/1996, ordonanța fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.114 din Constituția României, ce reglementează domeniile ce nu pot face obiectul legilor organice, încălcându-se principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii 24/2004, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară - ordonanța -nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
Sporul de 50 % din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de care beneficiau magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României, precum și ale art.1 din Protocolul I la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților prin aceeași hotărâre să se dispună obligativitatea acestui minister la adoptarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2008, care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
În susținerea acestei cereri, pârâtul a invocat prevederile HG 736/2003, privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, unde se prevede că, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, iar potrivit art.19 din Legea 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum ți ale legilor privind aprobarea contului general de execuție. mai arătat că, potrivit art. 3 din Ordonanța de Guvern nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii..Pârâtul prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă și invocă excepția necompetenței materiale.
La termenul din data de 16.05.2008, reclamantele depun la dosar o precizare de acțiune prin care solicită obligarea pârâților la plata acestui spor și în continuare, respectiv începând cu data de 26.04.2008, cât și pe viitor.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Maf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivată de inexistența raporturilor juridice dintre reclamante și acest minister.
Pe fond, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, câtă vreme există o reglementare legală ce stabilește cu certitudine procedura executării unor titluri executorii emise în sarcina instituțiilor publice - OG nr.22/2002, cât și netemeinică având în vedere abrogarea expresă a prevederilor art.47 din Legea 50/1996, prin art.1 pct.42 din OG 83/2000.
Tribunalul Mehedinți, având în vedere dispozițiile art. II din OUG 75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și trimiterea acesteia spre soluționare Curții de APEL CRAIOVA.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
La termenul din data de 02.10.2008, pârâtul Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție depune la dosar Note de Ședință prin care invederează instanței de fond că la data de 16 iulie 2008 intrat în vigoare Decizia nr. 821 din 3 iulie a Curții Constituționale, decizie prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate invocată de Ministerul Justiției și s-a constatat că dispozițiile art.2 alin.1 și.11, precum și dispozițiile art.27 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 sunt neconstituționale.
La termenul din data de 13.11.2008 se numește expert pentru efectuarea raportului de expertiză, expert contabil.
Curtea de APEL CRAIOVA, prin încheierea din 29 ianuarie 2009, dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei instanțe și trimiterea acesteia spre soluționare Tribunalului Mehedinți, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, având în vedere că, prin Decizia nr. 104/20.01.2009 a Curții Constituționale a României s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. I și II din OUG 75/2008, referitor la competența de soluționare de către instanțele judecătorești a litigiilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit OUG 27/2006.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
La termenul din data de 08.05.2009, pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți depune la dosar adresa nr. 1726/II/3/30.04.2009 prin care menționează că reclamantelor nu li s-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pe viitor așa cum rezultă din decizia nr. 2555/25.04.2008 a C și că la data de 03.03.2009 a fost emis Ordinul nr. 526 al Procurorului general, prin care s-a dispus acordarea acestui spor începând cu data de 01.03.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamantele, - și au chemat în judecată în calitate de pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în calitate de ordonator principal de credite, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA în calitate de ordonator secundar de credite și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți în calitate de ordonator terțiar de credite, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligați la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, începând cu data de 26.04.2008.
Au mai solicitat obligarea în viitor a pârâților la acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică, precum și obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate.
Referitor la excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC, instanța o constată neîntemeiată, urmând aor espinge întrucât în speța dedusă judecății, reclamantele au contestat neacordarea de drepturi bănești și nu modul de stabilire a acestora prevăzut de art 36 alin 1 din OUG27/2006, iar competența de soluționare a acestei cauze aparține secției de litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Mehedinți, conform art. 284 alin 2 din Codul Muncii, și nu Curții de Apel București.
Referitor la cererea de chemare în judecată a pârâtului Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui organ central al administrației de stat, întrucât nu există raporturi juridice între reclamante și această instituție, iar potrivit OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare și să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea sumelor necesare efectuării plăților ce rezultă din titlurile executorii.
Pe fond, instanța constată că acțiunea formulată de reclamante este întemeiată și urmează a fi admisă astfel cum a fost precizată.
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.I pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.59/1996.
Insă, OG nr.83/2000, reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu putea fi reglementat decât prin lege organică, astfel că, au fost încălcate dispozițiile art.114 din Constituția României, în vigoare la aceea dată.
Conform art.114 al.1 din Constituția României, în forma anterioară republicării acesteia, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, art. 72 al.3 precizând expres care sunt domeniile ce pot fi reglementate prin lege organică, printre acestea fiind cuprinse și cele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, al Ministerului Public și a Curții de Conturi (lit.h) și la regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele și protecția socială (lit.i).
In domeniul raporturilor de muncă, se cuprinde și salariul, ca un element esențial al acestora, astfel că problema salarizării personalului din organele autorității judecătorești, printre care și judecătorii, trebuia reglementată numai prin lege organică, nu printr-o lege ordinară, așa cum s-a procedat, în dezacord cu prevederile constituționale menționate mai sus.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 au fost abrogate mai multe legi organice și ordonanțe de urgență, prin încălcarea principiului ierarhiei actelor juridice prev. de art.4 din Legea nr.24/2000.
Ordonanța de urgență este un act normativ de nivel inferior legilor organice, astfel că, abrogarea, sau după caz, modificarea și completarea printr-un asemenea act a unei legi organice, este în vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, așa cum s-a arătat mai sus, iar necesitatea respectării principiului, protecției încrederii în stat, implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare, de același nivel, sau de nivel superior și cer eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal, să se bucure de ele.
Conform art. 41 al.2 din Constituție, "salariații au dreptul la măsuri de protecție socială", iar acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, concediu de odihnă plătit precum și alte situații specifice stabilite prin lege".
Art.53 din Constituție prevede că, "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav". "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesar într-o societate democratică. Măsura trebuia să fie proporțională cu situația care a determinat-o, fără să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere dreptului sau a libertății".
Prevederile OG nr.83/2000, încalcă și dispozițiile Constituției menționate mai sus, ca și ale art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece măsura adoptată prin ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere însăși existenței dreptului.
La data stabilirii acestui drept, în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică, existente în aceeași formă și astăzi.
In același sens, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit.d din Codul Muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
In Uniunea Europeană, stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională, care afectează peste 28% din angajații
Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea și sănătatea lucrătorilor, iar Directiva Cadru 89/391 prevede reglementări fundamentale în domeniul securității și sănătății în muncă, care afirmă cu claritate obligația angajatorilor de a asigura securitatea și sănătatea la locurile de muncă, inclusiv cu referire la efectele stresului în muncă.
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
În acest sens, s-a pronunțat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr.21/10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008, care a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicate, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitarea neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe în dezlegarea dată problemelor de drept judecate, potrivit art.329 al.3 din Codul d e procedură civilă.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, de către expertul contabil, au fost recalculate drepturile salariale prin includerea în cuantumul drepturilor salariale, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, pentru perioada 26.04.2008 - 30.11.2008.
De asemenea, răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă și din prevederile art.3 din /2005 și ale art.3 din HG 386/2007.
Potrivit dispozițiilor nr.82/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Potrivit HG 736/2003, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat.
Astfel, rolul Ministerul Economiei și Finanțelor este de a răspunde de aprobarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
De asemenea, instanța a luat act că reclamantele nu solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs: Ministerul Economie și Finanțelor Publice, în calitate de chemat în garanție, Parchetul de pe lângă, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, criticând sentința ca fiind nelegală sub aspectul motivului de recurs prevăzute de art. 304 alin. 1 pct.3, 7, 9 și art. 3041.civ Cod Penal, hotărârea judecătorească cuprinzând o motivare străină de natura pricinii.
Între acest recurent și reclamanți neexistând raporturi juridice, fiind astfel exclusă achitarea sporurilor către magistrați, recurentul nefiind ținut de o astfel de obligație, prin OG 22/2002 ca lege specială, fiind puse în executare titlurile inclusiv din partea Ministerului Finanțelor Publice.
S-a arătat că cererea de chemare în garanție a fost greșit admisă întrucât nu are drept atribuții să asigure sau să vireze sumele de bani stabilite prin hotărârea judecătorească.
Mai mult decât atât, prin OUG37/2008 -art.25 -este prevăzut faptul că, ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii și ale instituțiilor din subordine, subdiviziuni bugetare de la care să fie puse în plată sentințele judecătorești.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, prin recursul declarat invocă excepția necompetenței materiale a primei instanțe raportat la dispoz. art.36 din OG27/2006, competența aparținând instanței de contencios Administrativ și Fiscal- Curtea de Apel București.
Astfel, în raport de obiectul acțiunii și calitatea reclamanților, obiectul pricinii nu poartă asupra unei cereri privind soluționarea unui conflict de muncă, ci asupra acordării unor drepturi salariale potrivit unui act normativ, derogator de la dreptul comun.
Învederează de asemenea, că soluția s-a dat cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, deoarece reclamanții urmăresc instituirea unor norme juridice și aplicarea unor dispoziții prevăzute în alte acte normative.
Curtea Constituțională a constatat ca fiind neconstituționale dispoz. art.2, al.1 și 11 și ale art.27 din OG137/2000.
Acordarea acestor drepturi echivalează cu adăugiri ale instanței de judecată la Legea specială de salarizare a procurorilor, altfel, spus instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele existente.
O altă critică vizează faptul că, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Învederează astfel, că reclamanții nu au urmat o procedură prealabilă încălcând dispoz. art.283, nefiind dovedită starea conflictuală și nici producerea unui prejudiciu, fiind depășit termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, respectiv data adoptării legii 50/1996.
Față de legea specială de salarizare a procurorilor înțelege să invoce excepția tardivității cererii de chemare în judecată.
Precizează, că hotărârea este lipsită de temei legal încălcând principiul neretroactivității legii civile, motivarea instanței de fond fiind bazată pe un act normativ abrogat ce nu mai produce efecte juridice.
De asemenea, nici plata drepturilor salariale actualizate cu rata inflației nu are susținere legală de acordare și în mod greșit a fost obligat la operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, deoarece sporurile acordate de instanță nu sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare.
În fine, prin acțiunea înregistrată, reclamanții tind la obținerea unei hotărâri judecătorești ce poartă asupra unei obligații de a face, ceea ce presupune îndeplinirea unor condiții ale răspunderii contractuale: fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu; fapta ilicită; legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția.
În drept își întemeiază recursul pe dispoz. art.304 pct.3, 4, 8 și 9.pr.civilă, 3041.
Parchetul d e pe lângă ÎCCJ critică sentința în ceea ce privește întocmirea și confirmarea de către instanța de fond a raportului de expertiză, acesta nefiindu- opozabil ca urmare a neconvocării la realizarea acestuia.
De asemenea, în raport de practica neunitară a instanțelor judecătorești cu privire la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, în temeiul art. 329 al.1 civilă a formulat recurs în interesul legii, iar ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin Decizia 21 /10.03.2008 a admis acest recurs reținând că în interpretarea și aplicarea unitară a dispoz. art.47 din Legea 50/1996, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG83/2000.
În aceste condiții, efectele aplicării dispoz. art.329 din pr.civilă încetează după data de 03.02.2007, dată după care acțiunea reclamanților trebuie respinsă.
Raționamentul reclamanților este corect numai până la data de 03.02.2007 când a intrat în vigoare OG 8/2007, prin care se abrogă în mod explicit Legea 50/1996, deci și art.47.
În concluzie decizia ÎCCJ trebuie interpretată în sensul, că acest spor se cuvine reclamanților și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, dar numai până la abrogarea Legii 50/1996 prin OG 8/2007.
De asemenea, instanța a acordat în mod nelegal aceste drepturi bănești și pe viitor -deși, începând cu data de1 martie 2009, acest spor se acordă - și actualizate cu rata inflației, deoarece recurentul nu poate să înscrie în bugetul propriu nici plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială astfel cum rezultă din Legea 500/2002 privind Finanțele publice dar și Legea de stat- nr. 18 din 27 feb. 2009.
Angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Este criticată sentința și cu privire la obligarea recurentului de a face mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă, deoarece din dispozițiile Decr. 92/1976 rezultă, că singura categorie de drepturi bănești ce se poate înscrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9.civ. cu aplic. 3041.civ.Cod Penal
Curtea, analizând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs invocată dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, constată că recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare.
Referitor la recursul declarat în cauză de Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea constată că acesta este tardiv în raport cu data comunicării către această instituție a sentinței instanței de fond.
Potrivit art. 80 din 168/1999, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Potrivit art. 103 Codul d e procedura civila, neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui alt act de procedura in termenul legal atrage decăderea, afara de cazul când partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Așa cum rezulta din dispozițiile mai sus menționate, termenul de recurs este un termen imperativ, legal si absolut, astfel incat nerespectarea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii recursului ca tardiv introdus.
Sentința civila nr.803 din 8 mai 2009 fost comunicata recurentei la data de 01. 06. 2009, așa cum rezulta din dovada de primire si procesul verbal de predare, cu recomandata nr.13557.
Recursul a fost declarat si înregistrat pe rolul instanței la data de 19 o6 2009, deci peste termenul imperativ prevăzut de lege.
Pentru toate aceste motive, recursul va fi respins ca tardiv, Curtea neanalizând motivele care vizează fondul recursului, întrucât excepția tardivității recursului este o excepție de procedură, absolută și peremptorie care face inutilă cercetarea fondului cauzei, conform disp. art.137 Cod pr. civ.
Calitatea procesuală pasivă a recurentului este reținută în cauză pentru rațiuni ce țin nu de faptul că, evident și incontestabil, reclamantele nu sunt salariate ale acestui minister ci, întrucât, în conformitate cu art. 19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul de Stat, al legii bugetare anuale, și raportul asupra proiectului bugetului de stat proiectul legii de rectificare bugetară.
Pe de altă parte, art. 131 alin.1 din legea 304/2004 privind organizarea judiciară statuează finanțarea instanțelor și parchetelor de la bugetul de stat iar alocarea sumelor necesare se poate realiza inclusiv prin procedeul rectificărilor bugetare conform art. 19 din Legea 500/2002, având ca destinație acoperirea pasivului financiar înregistrat după deschiderea exercițiului bugetar al anului în curs.
Așadar, față de cererea de alocare a fondurilor necesare ce urmează a fi plătite reclamantelor conferă Ministerului Finanțelor Publice calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la celelalte două recursuri declarate, Curtea urmează a le analiza în mod unitar, datorită criticilor comune pe care le conțin, critici care, chiar dacă sunt prezentate "in extenso" ca reprezentând mai multe motive de recurs, în realitate, reprezintă argumente ale acelorași motive de recurs ce vor fi analizate în cele ce urmează.
Referitor la competența materială de soluționare a cauzei, dispozițiile OUG nr. 75/2008 au stabilit în cuprinsul art. I și II competența materială specială a curților de apel și a Înaltei Curți pentru soluționarea cererilor, având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției. Ca urmare a declarării ca neconstituționale a textelor legale amintite prin Decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 3. proc. civ, competența materială de soluționare a recursurilor în materia drepturilor salariale aparținând curții de apel.
Faptul că, în cauză, se solicită acordarea sporului de risc și suprasolicitare restant - pornind de la premisa supraviețuirii normei legale ce consacră dreptul analizat, pentru perioada incidentă în cauză, după cum s-a arătat anterior - iar nu modul de stabilire a drepturilor salariale, califică drept competentă, în baza regulilor procesuale de drept comun - art.3 pct.3 civ.- Curtea de APEL CRAIOVA.
Acest raționament se impune și ca urmare a faptului că, în discuție în cauza de față, sunt sume de bani pretinse de reclamante în temeiul unei încadrări necontestate, dar nerespectate de ordonatorii de credit, obiectul cauzei avându-și izvorul în raportul de muncă al reclamantelor - procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți.
Referitor la fondul cauzei, recursurile sunt, de asemenea, neîntemeiate. In acest sens,criticile formulate nu se pot reține ca fiind întemeiate, atâta timp cât, potrivit art. 108 al. 3 din Constituție, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Însă prin art. 1 din Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și nu cu privire la abrogarea unor dispoziții.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000, rezultă că s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr. 50/1996, deși, așa cum rezultă din dispozițiile art. 56 - 62 ale Legii nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Astfel, legiuitorul a dispus expres cazurile când se pot modifica sau abroga textele de lege, în cuprinsul legii de abilitate.
În aceste condiții, în mod corect instanța a reținut că fost nelegală abrogarea realizată prin OG nr.83/2000.
Decizia nr. 21/10.03.2008, ICCJ a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000, vizând interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea 50/1996.
Referitor la subzistența dispozițiilor art.47 din 50/1996 - în lumina dezlegărilor de drept ale deciziei pronunțate în recursul în interesul legii, nr. 21/2008 a, se rețin următoarele considerente:
- dezlegarea de drept conținută de recursul în interesul legii nu cuprinde un termen limită, de stingere a dreptului la sporul de risc și suprasolicitare;
- referitor la actele normative emise ulterior lui OG83/2000 privind salarizarea personalului instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, acte normative emise la un interval mare de timp de aproximativ 5 ani, urmează a fi făcute următoarele precizări:
a) prin G 177/2002 intrată în vigoare la 1 ian. 2003, prin art. 50 sunt abrogate dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului instanțelor judecătorești din Legea 50/1996, conținute de în capitolul I secțiunea Ial egii.
b) prin OG8/2007 intrată în vigoare la 3 feb. 2007 prin art. 30 lit. a) este abrogată legea 50/1996 cu modificările și completările ulterioare în forma existentă la acea dată.
- Decizia 21/2008 a Je ste pronunțată ulterior emiterii celor două acte normative G 177/2002 și OG8/2007, împrejurare din care rezultă că acestea au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei.
Din prezentarea modului cum s-au succedat în timp actele normative în discuție, rezultă indubitabil că, acestcaracter inoperant al abrogării dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996 referitoare la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%,prin OG83/2000, statuat de decizia - obligatorie conform art. 329 alin. 3.civ. -se menține și ulterior actelor normative de abrogare legii 50/1996, deci și ulterior datei de 3 feb. 2007.
Raționamentul se impune pornind de la ipoteza juridică potrivit căreia cele două acte normative nu puteau abroga dispoziții considerate, la data emiterii lor - 1 ian. 2003, respectiv 3 feb.2007 - ca fiind deja abrogate prin OG83/2000.
Ipoteza contrarie ar conduce la concluzia că, transpunerea în practică, aplicarea pentru viitor - a dispozițiilor deciziei 21/2008 a este paralizată prin dispozițiile unui act normativ existent chiar la data pronunțării acestei decizii, împrejurare care lipsește de substanță recursul în interesul legii precum și rațiunea pentru care, însuși legiuitorul a considerat că personalului din justiție i se cuvine sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică - identificarea și evaluarea condițiilor în care această categorie de personal își desfășoară activitatea, condiții caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cu alte cuvinte, dacă prin recursul în interesul legii s-a considerat a fi inoperantă abrogarea explicită a art. 47 din legea 50/1996, cu atât mai mult nu poate fi primită susținerea potrivit căreia la 3 feb. 2007 dispozițiile art. 47 din legea 50/1996 privind sporul de 50% au fost abrogate prin dispozițiile OG8/2007, dispoziții care fac trimitere la dispozițiile acestei legi dar care nu pot fi aceleași, privind sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, întrucât, practic, acest spor nu exista la 3 feb. 2007.
În aceste condiții, este neîntemeiată și critica privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, drepturile salariale acordate fiind prevăzute de lege, astfel că instanța nu s-a substituit în atribuțiile care revin altei puteri în stat.
In același timp, nu pot fi primite susținerile recurentului MINISTERUL PUBLIC, că decizia in interesul legii, invocată, a fost interpretată în mod greșit, sporul respectiv fiind cuvenit reclamantelor doar până la data de 01 februarie 2007, data intrării în vigoare a OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007, câtă vreme considerentele deciziei arătate conturează cu claritate ideea că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% se cuvine și pentru viitor, până la data la care dreptul respectiv va fi inclus în salariu.
Deși obligația de plată a acestui spor îi revine prin efectul Legii nr. 50/1996- după cum s-a reținut în decizia pronunțată în recursul în interesul legii, ordonatorul de credit a acordat începând cu data de 1 martie 2009, personalului care deține hotărâri judecătorești executorii prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare" a sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, prevăzut de lege. Prin adresa nr. 1726/II/ 3/ 30. 04. 2009. emisă de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți din care rezultă că reclamantelor nu li s-a acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pe viitor, așa cum rezultă din decizia nr. 2555/25.04.2008 a Curții de APEL CRAIOVA și că la data de 3 03. 2009 fost emis Ordinul nr. 526al Procurorului General, prin care s-a dispus acordarea acestui spor începând cu data de 01. 03. 2009.
Aceasta exprimă poziția procesuală a ordonatorului principal de credite de a nu achita dreptul cuvenit.
Ca atare, se constată că pârâtul și-a exprimat punctul de vedere privitor la executarea pe viitor a obligației legale ce îi revine, astfel încât acordarea în continuare, în măsura derulării acelorași raporturi de muncă, este justificată.
În discuție nu este deci o "suplimentare" a dreptului cuvenit în mod legal reclamantului, care să poată fi calificată drept ingerință în atribuțiile puterii legiuitoare ci, exigibilitatea sumelor solicitate ca urmare constatării dreptului legal al reclamantului la sporul de 50%, evitarea altor procese viitoare, dar și protecția dreptului cuvenit reclamantului în raport cu fenomenul inflaționist, de natură să afecteze semnificativ suma concretă ce urmează a fi calculată reclamantului, ca echivalent al dreptului său.
La toate acestea se adaugă atitudinea procesuală constantă, de neaplicare a dispozițiilor legale privind sporul de 50% - atât anterior promovării prezentei cereri formulate, după pronunțarea Deciziei nr. 21/2008 a Plenului Înaltei Curți de Casație și Justiție cât și ulterior - dar și de intenția vădit manifestă a ordonatorilor principali de credite de a lua in considerare, ca fiind datorate, doar sumele pentru care personalul din justiție a obținut hotărâri judecătorești ce conțin sintagma "pentru viitor" sau "în continuare".
Această poziție s-a concretizat în declanșarea unor noi procese prin care se tinde la obținerea unei astfel de mențiuni deși, în mod evident, dreptul analizat își produce efectele până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestuia.
Dispozițiile legale invocate de recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC din legea 500/2002 a finanțelor publice, nu sunt de natură să conducă la adoptarea unei alte soluții de către instanța de judecată întrucât, plata efectivă a sporului de 50% se realizează în baza unor titluri executorii - hotărâri judecătorești irevocabile cu putere de lege față de orice persoană sau autoritate din stat, iar alocarea sumelor necesare se poate realiza inclusiv prin procedeul rectificărilor bugetare conform art. 19 din Legea 500/2002, având ca destinație acoperirea pasivului financiar înregistrat după deschiderea exercițiului bugetar al anului în curs.
Cu privire la dispoziția operării sporului de 50% în carnetul de muncă al reclamantului, Curtea constată că soluția instanței de fond este, de asemenea corectă, aceste mențiuni impunându-se a se realiza chiar în temeiul dispozițiilor art. 11 din Decretul 92/1976 prin efectul repunerii în situația anterioară - și sub acest aspect - ca urmare a recursului în interesul legii - a dispozițiilor art. 47 din legea 50/1996, anterior ele fiind menționate în carnetele de muncă ale persoanelor îndreptățite la acordarea acestui spor tocmai datorită calculării sale la indemnizația brută lunară cuvenită salariatului.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 teza II Curtea va respinge recursurile declarate în cauză, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a dispozițiilor sentinței instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice -prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE împotriva sentinței nr.803 din 8 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimatele reclamanți, -,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. / 5 nov. 2009
/ și
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Carmen Tomescu, Manuela Preda
