Pretentii civile. Speta. Decizia 5384/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5384
Ședința publică de la 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Marian
Grefier
*************
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la 05 octombrie 2009 privind judecarea recursului declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 1163/26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI M, intimata reclamantă, intimații intervenienți, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 05 octombrie 2009 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1163 din 26 mai 2008, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, și CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI
A fost obligată pârâta Curtea de Conturi să plătească reclamantei prima de concediu aferentă anilor 2003 și 2004 actualizată în raport de inflație la data plății.
S- admis în parte cererea de intervenție formulată de, și -.
A fost obligată pârâta Curtea de Conturi să plătească intervenienților prima de concediu aferentă anului 2003, actualizată în raport de inflație la data plății.
S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienții, și.
S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de procuror financiar în cadrul Camerei de Conturi M și a solicitat prima de concediul aferentă perioadei 2001,2003,2004 și 2005 și intervenienții, - și (au deținut funcțiile de judecători financiari ai Colegiului Jurisdicțional M) - au solicitat prima CO aferentă perioadei 2001 și 2003 și respectiv 2001, 2002 și 2003, - (grefieri în cadrul Camerei de Conturi M) au solicitat acordarea acestei prime pentru anii 2001,2002 și 2003, precum și intervenienta - grefier până la data de 1 septembrie 2005 al Camerei de conturi M - în cadrul compartimentului Procurori și a solicitat prima de concediul aferentă perioadei 2001,2003,2004 și 2005.
Prin ar.41 ind.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată prin OG nr.83/2000 s-a prevăzut că magistrații și celelalte categorii de personal, au dreptul pe perioada concediului de odihnă la oprimă egală cu indemnizația brută sau după caz indemnizația de încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
bugetare pe perioada 2001-2006 nu au permis acordarea acestor prime, prevederile bugetare mai sus menționate fiind suspendate prin legii bugetare anuale.
Această situație a determinat valorificarea acestui drept prin intermediul instanței judecătorești
Pentru a preîntâmpina cheltuieli bugetare suplimentare, prin OUG 146/2007, s-a reglementat modalitatea de plată primelor cu ocazia plecării în concediul de odihnă, pe baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legi bugetare anuale.
Potrivit art. 1 alin 2 din OUG 146/2007 se prevede că intră în categoria persoanelor căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței, printre alții și personalul auxiliar din cadrul J, omițându-se a se referi și la categoria magistraților. Astfel, se creează o gravă discriminare între cele două categorii profesionale, salarizate în baza aceleiași legi, în vigoare pentru perioada în litigiu, cum este definită prin art. 2 din OG 137/2000.
Pentru a se înlătura această discriminare, conform art. 27 din OG, 137/2000, reclamanta este îndreptățită să primească despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit
Aceste despăgubiri constau în acordarea primei de vacanță pe perioada 2001-2006, actualizată cu indicele de inflație, conform art. 5 din OUG 146/2007.
Mai mult, prin OUG nr. 27/2006 dreptul la acordarea primelor de concediu a fost prevăzut în continuare pentru magistrați.
Instanța a constatat că pârâta Camera de Conturi a jud. M nu are calitate procesuală, în cauză, fiind o structură a Curții de Conturi a României, astfel că numai Curtea de Conturi a României are calitate de pârâtă, fiind unitatea cu personalitate juridică
S-a mai reținut că, din adresa nr. 3911/23.05.2008 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României, rezultă că la data de 4 iulie 2005 reclamanta și intervenienții și au formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei, care a făcut obiectul dosarului 4538/2005, prin care au solicitat acordarea primei de CO aferente perioadei cât au fost salariații Curții de Conturi, dar prin sentința civilă nr. 1170/31.10.10.2005 pronunțată în cadrul Tribunalului Mehedinți, a fost respinsă acțiunea, iar împotriva acestei sentinței s-a formulat recurs la Curtea de APEL CRAIOVA, care prin decizia nr. 928/14.04.2006 au fost obligate pârâtele la plata primelor de CO pentru anul 2002.
Prin decizia 1405/15.2006 pronunțată în cadrul Curți de APEL CRAIOVA,de asemenea a fost obligată pârâta la acordarea primei de CO și pentru intervenienta pentru anul 2002.
Pârâta Curtea de Conturi a României, în baza prevederilor OUG 146/2007, mai sus enunțate, pentru aprobarea plății primelor de Co suspendate în perioada 2001-2006 achitat la data de 29.04.2008( file 75) primele de Co, pentru reclamanta - aferentă anilor 2001 și 2002, iar pentru intervenienții - - aferentă anilor 2001 și 2002, - aferentă anilor 2001 și 2002, - 201și 2002, și - aferente perioadei 2001, 2002 și 2003 și pentru -aferentă perioadei 201, 2002, 2003, 2004 și 2005.
Având în vedere cele mai sus menționate instanța urmează să admită, în parte, acțiunea și în acest sens va obliga pârâta la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând prima de CO aferentă anilor 2003 și 2004, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
De asemenea s-a admis în parte și cererea de intervenție formulată de, și - și a obligat pârâta la plata primelor de CO aferentă anului 2003, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Instanța a respins cererile de intervenție formulate de intervenientele și .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, criticând sentința în temeiul art.304/1 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Instanța a interpretat greșit prevederile art.41/1 din Legea nr.50/1996, ale nr.OUG33/2001 și nr.OUG177/2002, în condițiile în care până la intrarea în vigoare a nr.OUG177/2002 la 01.01.2003, când s-a prevăzut expres că se abrogă și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit Legii nr.50/1996, plata primelor de concediu era suspendată până la 31.12.2002 prin prelungirea termenelor prevăzute la art. III din nr.OG33/2001 în baza art.12 alin.4 din Legea nr.743/2001 a bugetului de stat pe anul 2002.
Art.3 alin.2 din nr.OUG33/2001 suspendă până la01.01.2002 aplicarea prevederilor art.41 indice 1 alin.1 care cuprinde dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă și prin apariția nr.OUG177/2002 se prevede expres la art.50 alin.2 că toate dispozițiile Legii nr.50/1996 referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, se abrogă pe data intrării în vigoare a acesteia, adică la 01.01.2003.
Cu privire la neconstituționalitatea textelor invocate Curtea Constituțională a reținut prin numeroase decizii nr.12/18.01.2005, nr.38/25.01.2005, nr.118/24.02.2005, nr.129/01.03.2005 și nr.174/24.03.2005 că beneficiul unor drepturi suplimentare cum este prima de concediu,nu constituie un drept constituțional fundamental și art.53 din Constituție nu sunt incidente în privința reglementării lor.
În acest sens este de înțeles faptul că legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice, să înceteze acordarea lor sau să stabilească perioada în care le acordă, adică să le suspende.
Tot Curtea Constituțională a statuat că dreptul la concediul de odihnă plătit, ca măsură de protecție socială garantată de Constituție, deci un drept fundamental, n u se poate confunda cu dreptul la prima de concediu prevăzută numai prin legi ulterioare și speciale, astfel că nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 din Constituție invocate de reclamanți.
Prin decizia nr. XXIII din 12.12.2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis că prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se acordă magistraților numai pentru anii 2001 și 2002, în situația în care dreptul la acțiune nu s-a prescris.
Solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cu privire la aceste motive de recurs nu s-a depus întâmpinare.
Recursul se admite.
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că sentința este afectată de motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, se observă că prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, filele 7-9 recurenta pârâtă a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004, iar instanța a reținut greșit că urmare a constrângerilor bugetare pe perioada 2001-2006 nu a fost posibilă acordarea primelor de concediu și s-a arătat că pentru a preîntâmpina cheltuieli bugetare suplimentare prin nr OUG146/2007 a fost reglementată modalitatea de plată a primelor cu ocazia plecării în concediul de odihnă.
Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de recurenta pârâtă este întemeiată în condițiile în care reclamantele nu fac parte din categoria de persoane cărora le sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG146/2007 și greșit instanța face aplicarea în cauză a art.27 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,republicată.
Prin decizia nr.818/2008 Curtea Constituțională a statuat că sunt neconstituționale prevederile art.27 alin.1 din nr.OG137/2000, în măsura în care se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, a fost considerat neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Curtea Constituțională a statuat constant că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite, în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Prin decizia nr.XXIII/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite-a statuat în aplicarea dispozițiilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, introdus prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, că prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați și personalul auxiliar, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată, iar potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În raport de data investirii instanței 06.02.2008, se reține că dreptul la acțiune este prescris, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă prin raportare la art.304 pct.9 Cod procedură civilă recursul se admite și se modifică sentința, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 1163/26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CAMERA DE CONTURI A JUDEȚULUI M, intimata reclamantă, intimații intervenienți,.
Modifică sentința în sensul că respinge în totalitate acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Red. jud. Grefier,
3 ex. /16.10.2009.
Jud. fond..
.
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Carmen Tomescu, Marian
