Pretentii civile. Speta. Decizia 5389/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4142/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5389/
Ședința publică de la 07 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Farmathy
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererilor de recurs formulate de recurențiiMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorismîmpotriva sentinței civile nr.167 din data de 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului, având ca obiect:"drepturi bănești - spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și intimații, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului.
Procedura de citare nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții viciul de procedură constatat la termenul de azi cu recurenta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în sensul că pe dovada de citare aflată la dosar-fila 31, în mod eronat s-a aplicat ștampilat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Totodată, se învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la datele de 14.09.2009 și respectiv 21.09.2009, cereri formulate de către recurenții în cauză prin care depun fotocopii de pe cererile de recurs deduse judecății, ce au fost comunicate părților adverse la data de 02.10.2009.
Curtea, după deliberare, având în vedere cererea formulată de recurenta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și depusă la dosar la fila 41, prin care se indică termenul de judecată din data de 07.10.2009, apreciază că recurenta mai sus menționată are cunoștință de acest termen de judecată, împrejurare față de care constatăprocedura de citare legal îndeplinită.
Totodată, Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenții prin cererile de recurs deduse judecății, au solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile deduse judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.167 din data de 14.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive parțiale invocată de pârâtul Ministerul Justiției și a respins acțiunea reclamantei față de acest pârât în ceea ce privește drepturile salariate solicitate pentru perioada 29 aprilie 2005 - 10 decembrie 2007; a respins cererile de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI; a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Giurgiu formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice - prin DGFP G, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Giurgiu, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu; a respins acțiunea reclamantei față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice; a obligat în solidar pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu să plătească reclamantei drepturile salariate restante constând în sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 29 aprilie 2005 - 1 noiembrie 2005 și 22 octombrie 2007 - 10 decembrie 2007, sumele urmând a fi actualizate cu indicele inflației la momentul plății efective; a obligat în solidar pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiției și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism să plătească reclamantei aceleași drepturi salariale, restante, pentru perioada 1 noiembrie 2005 - 22 octombrie 2007, actualizate cu indicele inflației la momentul plății efective; a obligat în solidar pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul Giurgiu să plătească reclamantei aceleași drepturi salariale restante, de la 13 decembrie 2007 la zi și în continuare, actualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive parțiale invocată de pârâtul Ministerul Justiției, s-a reținut că este întemeiată pentru perioada 29 aprilie 2005 - 10 decembrie 2007, cât reclamanta a funcționat ca procuror, iar Ministerul Justiției nu a avut calitatea de ordonator principal ori secundar de credite în raport cu reclamanta, conform Legii nr. 304/2004.
Pentru soluționarea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Giurgiu, prima instanță a avut în vedere Decizia nr.104 din 20 ianuarie 2009 Curții Constituționale, obligatorie pentru instanțe, prin care au fost declarate neconstituționale prevederile nr.OUG 75/2008 ce instituiau o competență derogatorie de la dreptul comun al muncii, și dispozițiile art. 2 lit. c) Cod procedură civilă raportat la art. 284 alin. 2 Codul muncii, potrivit cărora instanța competentă să soluționeze acțiunile prin care se solicită valorificarea unor drepturi salariale revine tribunalelor de la domiciliul reclamanților.
Cu privire la cererile de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60-63 Cod procedură civilă, întrucât între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public, respectiv cele două parchete petente, nu există nici o obligație de garanție sau de despăgubire.
Pe fond, Tribunalul a constatat că reclamanta este judecător la Judecătoria Giurgiu, la data de 11 decembrie 2007 fiind deja numită în funcție; în perioada 2005 - 22 octombrie 2007 aceasta și-a desfășurat activitatea ca procuror în cadrul - Structura Teritorială G, iar în perioada 23 octombrie 2007 - 10 decembrie 2007 și-a desfășurat activitatea ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu.
Salarizarea reclamantei s-a făcut inițial în baza Legii nr. 50/1996, apoi conform nr.OUG 177/2002, iar în prezent în baza nr.OUG 27/2006.
A mai reținut prima instanță că, prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, că "judecătorii, procurii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și solicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Dezlegarea dată acestei probleme de drept de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 21/2008 pronunțată în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin.3 Cod procedură civilă, instanța supremă constatând inaplicabilitatea normelor de abrogare și supraviețuirea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, efectul supraviețuirii acestor norme constând în faptul că drepturile consacrate legislativ prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele prevăzute de lege.
Pretenția reclamantei de obligare a Ministerului Finanțelor Publice la plata drepturilor bănești reprezentând spor pentru suprasolicitare neuropsihică a fost considerată neîntemeiată, acesta neavând atribuții privind plata indemnizațiilor cuvenite magistraților, nici în baza Legii nr. 500/2002 și nici în baza Legii nr. 304/2004.
Sub aspectul pretenției accesorii a reclamantei privind reactualizarea sumelor pretinse, tribunalul a constatat că este întemeiată, art. 161 din Codul muncii dispunând în sensul că întârzierea nejustificată a plății drepturilor salariale sau neplata acestora poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. De asemenea, principiul general în raport de dispozițiile art. 1073 cod civil este acela al reparării integrale ca urmare a neplății acestor drepturi, aceasta însemnând acoperirea nu numai a prejudiciului efectiv, dar și a beneficiului nerealizat ca urmare a neplății sporurilor salariate, astfel că se impune actualizarea sumelor cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului pentru fiecare suplimentare, până la ziua plății efective, în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamantă prin devalorizarea monedei naționale.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termenul legal, au declarat recurs motivat pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă,Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justițiea învederat instanței că potrivit Deciziei nr. 21/10 martie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 444 din 13 iunie 2008, instanța supremă a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
ecurentul a apreciat că efectele aplicării dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă încetează după data de 3 februarie 2007.
Așadar, pentru perioadele de timp ulterioare acestei date, recurentul solicită respingerea acțiunii intimatei-reclamante ca nefondate.
Recurentul consideră că Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii, a avut în vedere dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 și faptul că Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin această ordonanță.
În concluzie, Decizia nr. 21/10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 5/2008 trebuie interpretată în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, dar numai până la abrogarea Legii nr. 50/1996 prin Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 247 din 12 iulie 2007.
Recurentul a apreciat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata și pe viitor a drepturilor salariale solicitate, adăugând la legea specială de salarizare a magistraților, deoarece numai legiuitorul - deci puterea legislativă - poate stabili acordarea sau neacordarea unor drepturi.
Instanțele judecătorești nu sunt abilitate să creeze și să adopte legi, ci doar să le aplice pe cele deja existente care au girul puterii legislative respectiv Parlamentului sau, în anumite cazuri, pe cel al puterii executive reprezentate ele Guvern.
De altfel, chiar actele adoptate de puterea executivă - ordinele, ordonanțele și hotărârile de guvern - trebuie să fie în cele din urmă validate printr-o lege de către Parlament.
Acordarea acestor drepturi salariale reprezintă o ingerință gravă a instanței judecătorești în atribuțiile puterii legiuitoare și executive și, în consecință, o încălcare a dispozițiilor constituționale privind separația între puterile statului.
Procedând astfel, instanța de fond a cenzurat soluția aleasă de legiuitor și a acordat drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariați decât reclamanta, creându-se astfel pe cale judiciară sisteme de salarizare paralele celor instituite prin acte normative.
În aceste condiții, recurentul solicită instanței de recurs să modifice sentința atacată în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea sporului solicitat și pentru viitor, având în vedere că potrivit Ordinului 526 din 3 martie 2009 ale Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începând cu data de 1 martie 2009 sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihica de 50 % se acordă procurorilor personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetelor de pe lângă curțile de apel unităților de parchet arondate acestora.
în consecință, capătul de cerere privind plata și pe viitor a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihica în procent de 50% din salariul de bază, după data de 1 martie 2009, este lipsit de obiect.
Recurentul a apreciat că instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate,actualizate cu rata inflației,în situația în care Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2009 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr. 18 din 27 februarie 2009, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata despăgubirilor acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
Imposibilitatea aplicării indicelui de inflație se datorează faptului că, în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin.(2) din nr.500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Deci, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - reprezentat prin Procurorul General, în lipsa unei prevederi legale care să reglementeze materia actualizării drepturilor cu rata inflației nu are la dispoziție alte surse de finanțare în afara celor alocate prin lege.
Mai mult, a apreciat că actualizarea conform indicelui de inflație apare ca un mijloc de constrângere, reprezentând pentru debitor o amenințare spre a-l determina să-și execute obligația asumată.
Prin urmare, pârâții nu pot fi ținuți să execute obligațiile de a face invocate de reclamantă, eventuala obligare a acestora la plata acestor sume actualizate conform indicelui de inflație fiind lipsită de cauză juridică.
În consecință, față de dispoziția instanței privind plata către reclamantă a drepturilor pretinse, actualizate cu indicele de inflație, recurentul a apreciat că această obligație nu este întemeiată și nu se justifică.
Instanța de fond a reținut în mod greșit că dispozițiile art.60-63 din Codul d e procedură civilă nu au aplicabilitate în raporturile de muncă.
Potrivit art. 60 din Codul d e procedură civilă partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții.
În cazul de față, obligația de garanție între instituția pârâtă și cea chemată în garanție de către aceasta există în temeiul art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004, republicată - privind organizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Mai mult, art. 19 din Legea nr.500/2002 - privind finanțele publice prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate rezultă că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în calitate de ordonator principal de credite, este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Din aceste motive, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - în calitatea sa de ordonator principal de credit a fost obligat să procedeze la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului pe anul 2009, în care să includă sumele necesare plății drepturilor bănești solicitate în prezenta cauză.
În concluzie, cererea de chemare în garanție are interes, fiind îndeplinite condițiile cerute de legea procesuală, prin interes înțelegându-se folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.
Prin recursul formulat,Direcția de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorisma criticat sentința primei instanțe sub aspectul modului de soluționare a capetelor de cerere privind plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 4.02.2007-22-10-2007 și actualizarea sumelor reprezentând sporul de 50% cu indicele de inflație pentru aceleași motive expuse și în cererea de recurs formulată de primul recurent.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 3041.pr.civ. Curtea constată următoarele:
Referitor la recursul declarat deMinisterului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,se reține că, în ce privește acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 și pentru viitor, în mod corect Tribunalul a avut în vedere Decizia nr. 21/2008, obligatorie pentru instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, a reținut inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, și producerea efectelor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Instanța de fond și-a însușit concluzia instanței supreme în sensul că efectul imediat al supraviețuirii normelor mai sus evocate rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipoteza la care se referă textul de lege.
În plus, Curtea reține, pe de o parte, că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - prin care se statuează că nici în prezent dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea - este ulterioară datei intrării în vigoare a nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, iar pe de altă parte, în ce privește abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 și chiar a actului normativ menționat în ansamblul său, prin nr.OG 8/2007, își păstrează valabilitatea același raționament dezvoltat de instanța supremă cu privire la abrogarea menționatului text legal prin nr.OG 83/2000.
Astfel, prin Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, act normativ evocat în preambulul nr.OG 8/2007, Guvernul nu a fost abilitat să abroge Legea nr. 50/1996.
Prin urmare, Curtea constată că sunt lipsite de suport susținerile recurentului în sensul că drepturile pretinse de reclamantă nu mai pot fi recunoscute și plătite după data intrării în vigoare a nr.OG 8/2007.
Sub un alt aspect, se reține că, prin interpretarea dată dispozițiilor legale mai sus menționate și analiza mecanismului de abrogare a prevederilor unui act normativ prin prisma normelor de tehnică legislativă, nu s-ar putea considera că instanța ar fi refuzat aplicarea vreunui act normativ, că a adăugat la lege ori că a creat norme pe cale judiciară, substituindu-se puterii legiuitoare.
Așa fiind, Curtea constată că sunt lipsite de suport susținerile recurentului în sensul că instanța de fond nu putea dispune plata în continuare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, adăugând la legea de salarizare a categorie de personal din care face parte reclamanta.
Nici împrejurarea că, prin Ordinul nr. 526 din 3 martie 2009 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, începând cu data de 1 martie 2009, sporul de 50% se acordă procurorilor și personalului auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, parchetelor de pe lângă curțile de apel și unităților de parchet arondate acestora nu este de natură să conducă la o altă concluzie, câtă vreme sumele cu acest titlu nu sunt achitate în fapt persoanelor îndreptățite la plata sporului, care rămâne o simplă virtualitate de drept.
Cu referire la critica vizând actualizarea debitului cu indicele de inflație, n raport de dispozițiile art. 161 alin. (4) din Codul muncii, se reține că, în mod just, instanța de fond a apreciat că reclamanta este îndreptățită repararea integrală a prejudiciului ce i-a fost produs ca urmare a neachitării drepturilor salariale în cuantumul prevăzut de lege, prin includerea sporului de 50%, iar actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație reprezintă o modalitate de acoperire a prejudiciului cauzat prin devalorizarea monedei naționale și scăderea puterii de cumpărare în raport cu data la care obligația era scadentă și trebuia executată.
Neîntemeiată este și critica recurentului potrivit căreia prima instanță a stabilit în sarcina sa o obligație imposibil de executat.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din nr.OG 22/2002, dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Potrivit prevederilor art. 4 din același act normativ, "(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
(2) de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale."
Este, însă, întemeiată, critica privind greșita respingere de către instanța de fond a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de ordonatorul principal de credite Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 131 pct. 1 din Legea nr. 304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, în raport de prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Rolul ministerului chemat în garanție este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete.
Mai mult decât atât, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
În conformitate cu prevederile art. 3 din nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, în procesul executării sumelor datorate de către instituțiile publice în baza titlurilor executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii.
Pentru motivele expuse, în considerarea atribuțiilor ce revin menționatului minister, potrivit Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, în circuitul sumelor datorate magistraților, Curtea, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă, urmează să admită recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și să modifice sentința recurată în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, în temeiul art. 60-63 din Codul d e procedură civilă. În consecință, chematul în garanție urmează a fi obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plăților.
Celelalte dispoziții ale sentinței recurate urmează a fi menținute, pentru considerentele mai sus arătate.
În ce privește recursul declarat de recurentaDirecția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Curtea reține că nu pot fi primite criticile formulate de aceasta sub aspectul modului de soluționare a capetelor de cerere privind plata drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 4.02.2007-22.10.2007 și actualizarea sumelor reprezentând sporul de 50% cu indicele de inflație, pentru motivele expuse în cadrul analizei recursului declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lână Înalta Curte de Casație și Justiție, ce nu vor mai fi reluate.
Prin urmare, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de acest recurent, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu opinie majoritară:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva sentinței civile nr.167 din data de 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL BUCUREȘTI, Tribunalul Giurgiu, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Admite recursul formulat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Obligă Ministerul Finanțelor Publice să aloce pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fondurile necesare achitării drepturilor acordate în cauză.
Menține celelalte dispoziții al sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.: C/10 ex.
30.10.2009
Jud. fond.:; -
Opinie separată
Cu opinia separată a doamnei judecător -, în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a recursurilor formulate de recurențiiMinisterul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism,împotriva sentinței civile nr.167 din data de 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-.
Contrar opiniei majoritare exprimată de colegii magistrați care au compus completul de recurs la data soluționării prezentei pricini, apreciez că recursurile formulate de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în legătură cu soluția dată cererii de chemare în garanție trebuiau respinse în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit dispozițiilor legale, respectiv HG nr.386/2007 (în vigoare la data sesizării instanței de fond), Ministerul Economiei și Finanțelor avea printre atribuții și pe aceea de a elabora proiectul bugetului de stat și al legii bugetului de stat (art.3 lit.A pct.2).
În acest context, devine evident că chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor (actualmente Ministerul Finanțelor Publice, după dezlipirea și formarea unui alt Minister al Economiei) nu are prerogativa de a adopta bugetul pentru a hotărî destinația și repartiția sumelor ce compun bugetul de stat.
Această atribuție este recunoscută exclusiv în zona de competență a puterii legislative, respectiv a Parlamentului.
Pe cale de consecință Ministerul Finanțelor Publice nu poate fi obligat să aloce fonduri pentru că, legal, nu are această competență, impunându-se, față de această împrejurare, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod pr.civilă, respingerea recursului.
JUDECĂTOR
-
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Uță Lucia, Farmathy
