Pretentii civile. Speta. Decizia 545/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.545/
Ședința publică din 3 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Benone Fuică
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în recursul declarat de pârâta COM, împotriva sentinței civile nr.380/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 1 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea din acea dată care fac parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 3 septembrie 2008.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 380/21.03.2008 a Tribunalului Galați, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta COM SRL
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului următoarele sume:
- 4062 lei, reprezentând drepturi salariale aferente lunilor aprilie și mai 2007, actualizată la data plății;
- 2170 lei, reprezentând contravaloarea concediului de odihnă pentru anul 2007, actualizată la data plății;
- 21495 lei, reprezentând indemnizația de neconcurență pentru perioada 01.06. - 01.12.2007, actualizată la data plății;
- 3582,5 lei lunar pentru perioada 01.12.2007 - 31.12.2008, cu titlu de indemnizație de neconcurență;
- 1000 lei, reprezentând daune interese morale pentru întârzierea plății drepturilor salariale;
- 713,45 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamantul - chemat-o în judecată pe pârâta SC Com SRL B, solicitând:
- obligarea SC COM SRL B la plata sumei de 4062 lei reprezentând contravaloarea drepturi salariale cuvenite pentru munca depusă și neplătite, actualizată până la data plății efective;
- obligarea SC COM SRL B la plata sumei de 2170 lei reprezentând contravaloare 9 zile concediu odihnă neefectuat în anul 2007, actualizată până la data plății efective;
- obligarea SC COM SRL B la plata sumei de 21495 lei cu titlu de indemnizație de neconcurență, pentru perioada cuprinsă între data de 01.06.2007 (data încetării ) și până la data de 01.12.2007 (data introducerii prezentei acțiuni), actualizată până la data plății efective;
- obligarea SC COM SRL B la respectarea art. 1.3.1 din Actul Adițional la, în sensul plății lunare a sumei de 3582,50 lei cu titlu de indemnizație lunară de neconcurență, pentru perioada cuprinsă între 01.12.2007 (data introducerii prezentei acțiuni) și 31.12.2008 (data expirării termenului de 18 luni în care își produce efectele clauza de neconcurență);
- obligarea SC COM SRL B la plata sumei de 6000 lei cu titlu de daune-interese pentru întârzierea nejustificată a plății salariilor;
- cheltuieli de judecată.
Motivându-și în fapt acțiunea a arătat că a fost salariatul societății pârâte în funcția de director vânzări începând cu data de 03.01.2007 și până la 01.06.2007, când contractul individual de muncă a încetat în baza art. 55 lit. b din Codul Muncii.
Deși a prestat activitate în perioada aprilie-mai 2007, societatea nu i-a plătit integral drepturile salariale cuvenite, ci doar suma de 2063 lei pentru luna aprilie și 4000 lei pentru luna mai, restul de 4062 lei fiind reținut în mod nelegal, cu nerespectarea art. 164 din Codul Muncii.
Potrivit contractului individual de muncă durata concediului de odihnă era de 21 de zile, iar în perioada lucrată nu a beneficiat de nici o zi de concediu de odihnă. Ca urmare, în temeiul art. 141 alin. 4 din Codul Muncii solicită compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat de 9 zile, respectiv suma de 2170 lei.
Prin actul adițional la contractul individual de muncă a intervenit între părți o clauză de neconcurență, societatea obligându-se să-i plătească lunar echivalentul a 50% din media salariului brut din ultimele 6 luni pentru o perioada de 18 luni, cu condiția ca salariatul să nu se angajeze la societăți concurente.
Întrucât el și- îndeplinit această obligație și societatea trebuie să-și achite suma cu titlu de clauză de neconcurență, dar cu rea-credință acesta nu i-a plătit nimic.
A solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6000 lei, cu titlu de daune interese pentru repararea prejudiciului produs prin neplata salariului, întrucât nu are domiciliul în B și a fost în imposibilitate de a-și achita ratele bancare pentru apartamentul pe care și l-a cumpărat, iar soția sa nu și-a găsit un loc de muncă, fiind în imposibilitate să-și asigure hrana zilnică corespunzătoare.
De asemenea, timp de 50 de zile nu și-a găsit un loc de muncă, întrucât nu putea să se încadreze oriunde datorită clauzei de neconcurență.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 281,283,141,161 din Codul Muncii și 969 Cod civil.
A depus la dosar înscrisuri: contract individual de muncă (f 7-8), act adițional la contractul individual de muncă (f 9-11), copia carnetului de muncă, extrase de cont, notificare și adeverință de la actualul loc de muncă.
Parata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că în perioada desfășurării raporturilor de muncă reclamantul nu și-a respectat obligațiile contractuale și a avut numeroase absențe nemotivate. De asemenea a produs prejudicii societății prin investiții de marketing care nu au dat rezultat și, datorită deficiențelor de comunicare și integrare în colectiv, a dus la distrugerea spiritului de echipă, mai mulți angajați demisionând.
Ca urmare a fost de acord cu încetarea raporturilor de muncă, comunicându-i verbal reclamantului că nu mai este ținut de clauza de neconcurență.
Pentru lunile aprilie și mai nu a achitat integral salariul întrucât reclamantului a lipsit nemotivat mai multe zile, salariul fiind calculat proporțional cu perioada lucrată, ceea ce nu constituie o reținere potrivit art. 164 din Codul Muncii.
Referitor la capete 3 și 4 considerat că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate, iar Codul Muncii nu prevede vreo sancțiune pentru neexecutarea acelei clauze care operează în favoarea angajatorului. Întrucât reclamantul nu a adus nici un câștig societății, aceasta nu mai este interesată de traiectoria lui profesională, astfel încât fostul angajat se poate considera liberat de obligația de a nu face, ceea ce i s-a adus la cunoștință la data încetării contractului.
Cu privire la capătul 5 de cerere a considerat că nu este culpa societății pentru faptul că reclamantul nu a fost capabil să se angajeze timp de 50 de zile.
În dovedire a depus înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul fost salariatul societății pârâte în funcția de director vânzări începând cu data de 03.01.2007 și până la 01.06.2007, când contractul individual de muncă a încetat în baza art. 55 lit. b din Codul Muncii.
Din copia contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 134/22.01.2007 la ITM B - fila 7, rezultă că salariul brut negociat a fost de 7165 lei/lună, iar durata concediului de odihnă era de 21 de zile lucrătoare.
Potrivit dispozițiilor art. 154 din Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă, fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Conform art. 163 Codul Muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit. Dispozițiile Codului muncii statuează ca sarcina probei revine angajatorului (art.287 din Codul Muncii ).
Instanța, deși este de acord că salariul se datorează proporțional cu perioada lucrată, nu poate reține apărarea societății în sensul că în lunile aprilie-mai angajatul a avut mai multe absențe nemotivate. Trecând peste faptul că salariatul invoca faptul că în anumite zile s-a aflat în delegație, analizând statele de plată pentru lunile aprilie și mai se constată că salariatul figurează pontat pentru întreaga perioadă, 20, respectiv 22 de zile lucrate, iar salariul calculat este integral, iar nu în sumele care au fost achitate reclamantului, proporțional cu perioada pretins lucrată. În consecință o va obliga pe pârâtă la plata diferențelor salariale ilegal reținute.
Întrucât pârâta nu a făcut dovada că reclamantul a beneficiat de concediu de odihnă, pentru perioada lucrată și nici nu i-a achitat c/val zilelor neutilizate, în temeiul art. 141 alin. 4 din Codul Munciio va obliga pe aceasta la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat.
Din actul adițional la contractul individual de muncă - fila 9 rezultă că între părți a intervenit o clauză de neconcurență, societatea obligându-se să-i plătească lunar reclamantului echivalentul a 50% din media salariului brut din ultimele 6 luni pentru o perioada de 18 luni, cu condiția ca salariatul să nu se angajeze la societăți concurente.
Conform art. 969-970 Cod civil, contractele legal încheiate au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună-credință. Ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
Reclamantul a făcut dovada că a avut posibilitatea să se angajeze la o firmă concurentă, dar a refuzat fiind ținut de obligația pe care și-a asumat-o (filele 122-123).
Ca urmare și societatea trebuie să-și execute obligația care îi revine și să-i achite reclamantului indemnizația de neconcurență în cuantumul stabilit. Nu se poate reține nici afirmația că "nu mai suntem interesați de traiectoria profesională", nici faptul că societatea i-ar fi comunicat fostului salariat că îl "liberează de obligații".
Întrucât contractul nu poate fi reziliat decât cu acordul ambelor părți, instanța o va obliga pe pârâta la plata indemnizației de neconcurență.
Referitor la daunele-interese solicitate de reclamant, instanța a considerat că acesta a suferit un prejudiciu moral datorită atitudinii pârâtei, care a refuzat cu rea-credință să-i achite drepturile cuvenite, constând în stresul și umilința suferite datorită imposibilității de a-și asigura traiul zilnic la nivelul de până atunci, daune pe care instanța le apreciază la un cuantum de 1000 lei.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta COM SRL B, solicitând, conform disp. art. 312 rap. la art. 304 indice 1, 304 pct. 9.pr.civilă, admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
A considerat sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică pentru faptul că instanța nu a fost preocupată de cauzele care au dus la neplata către reclamant a cheltuielilor salariale în întregime, acesta fiind neplătit pentru absențe nejustificate repetate, în toate lunile cât a lucrat.
Instanța a interpretat eronat datele din statele de plată și din celelalte acte, pronunțând o soluție greșită.
Instanța nu a admis proba cu expertiză contabilă și a interpretat greșit datele care rezultau din actele depuse de societate.
1. Astfel, reclamantul nu s-a prezentat la serviciu, absentând în mod nejustificat și astfel i s-a diminuat salariul conform muncii prestate în zilele când acesta a absentat.
Deși a avut absențe nejustificate, în lunile ianuarie-martie 2007 societatea i-a plătit inițial, salariul întreg.
Ulterior, reclamantul a lipsit nemotivat în luna aprilie 7 zile iar conducerea societății i-a diminuat salariul, rămânând de plată 13 zile, adică suma de 3289 lei.
De asemenea, la data de 30.04.3007, s-a reținut suma de 2997 lei contrar absențelor nemotivate din intervalul 29.01-30.03.2007.
În luna mai, reclamantul a lipsit nemotivat 13 zile din 20 lucrătoare astfel că i s-a reținut din salariu 2990 lei.
În total, reținerile au fost în sumă de 7555 lei pentru 32 de zile absențe nemotivate.
2. Instanța a acordat suma de 2170 de lei, contravaloarea concediului de odihnă, soluție pe care o consideră nelegală.
În perioada 03.01.2007-31.04.2007-05 2007 au fost 105 zile lucrătoare din care reclamantul a lucrat efectiv 73 zile. În consecință, calculul este de 5060 salariul net lunar/22 x 6 rezultând suma de 1380 lei și nu 2170 lei cum greșit a stabilit instanța.
Pretenția încuviințată de prima instanță privind drepturile salariale și concediul de odihnă este nelegală deoarece reclamantul a încasat în plus 2465 lei, deci cele două capete de cerere trebuiau respinse.
Instanța nu a ținut cont de condica de prezență din care rezultau absențele nejustificate ale reclamantului, declarația directorului, adresa din 18.01.2008, deciziile nr. 274/25.04.2007, nr. 299/28.05.2007, adresa nr. 44/18.04.2008.
3. În mod nelegal s-a acordat indemnizația de neconcurență reclamantului.
Contractul de muncă a încetat prin acordul părților la data de 01.06.2007 și astfel a încetat și clauza de neconcurență care nu își mai produce efectele, în acest sens fiind declarația autentică nr. 1534/21.04.2008.
4. Obligarea societății la plata sumei de 1000 lei daune interese este nelegală având în vedere faptele mai sus menționate și anumite cauze care au determinat încetarea contractului de muncă prin acordul părților, respectiv absențe nemotivate, lipsa de profesionalism, lipsa calificării profesionale în domeniu, toate acestea demonstrând culpa reclamantului.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Astfel, a susținut că pentru lunile ianuarie-martie 2007, i s-au plătit integral drepturile salariale în baza pontajelor întocmite de societate din care rezultă că a fost prezent la lucru fără nici o absență. Cu toate acestea, după promovarea prezentei acțiuni, societatea a afirmat că a absentat 12 zile și a decis să îi rețină sume de bai din drepturile cuvenite pentru lunile aprilie și mai, reținerile fiind nelegale.
În mod corect i s-a acordat și contravaloarea concediului de odihnă pentru 9 zile lucrătoare.
În ceea ce privește clauza de neconcurență, a arătat că aceasta își produce efectele tocmai după încetarea raporturilor de muncă cu recurenta pentru o perioadă de 18 luni.
A solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea recursului, recurenta a depus la dosar înscrisuri: declarația numitului, declarația autentificată sub nr. 1534/2008, condicile de prezență, state de plată, decizii de sancționare.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art.304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul intimat a solicitat obligarea pârâtei recurente la plata sumei de 4062 lei reprezentând contravaloarea diferenței dintre drepturile salariale cuvenite pentru lunile aprilie și mai 2007 și cele achitate efectiv ( 3002 lei diferența pentru luna aprilie și 1060 lei pentru luna mai).
Recurenta pârâtă a justificat diminuarea drepturilor salariale pentru lunile aprilie și mai 2007 prin faptul că intimatul ar fi lipsit nemotivat în perioada ianuarie-mai 2007.
În primul rând, se observă o contradicție între susținerile recurentei pârâte exprimate prin întâmpinare (unde se precizează că a lipsit în luna aprilie 3 zile iar în luna mai 14 zile) și prin cererea de recurs (unde se precizează că lipsit 7 zile în luna aprilie și 13 zile în luna mai).
Trecând peste aceste contradicții, instanța apreciază că susținerile recurentei în sensul că reclamantul intimat ar fi lipsit nejustificat sunt infirmate chiar prin statele de plată depuse de aceasta la dosarul de fond.
Astfel, deși a afirmat că în luna aprilie reclamantul a prestat activitate doar 13 zile, se observă că în statul de plată a salariilor pe luna aprilie 2007 fost pontat 20 de zile lucrătoare, rest de plată fiind suma de 5060 lei. Cu toate acestea, recurenta pârâtă a achitat reclamantului doar suma de 2063, contrazicând chiar statul de plată întocmit de aceasta.
De asemenea, deși a susținut că în luna mai reclamantul a prestat activitate doar 7 zile lucrătoare, pe statul de plată a salariilor aferent lunii mai 2007, acesta a fost pontat 22 zile lucrătoare, rest de plată fiind suma de 5060 lei, din care recurenta a achitat doar suma de 4000 lei.
Față de aceste înscrisuri, condica de prezență, procesul-verbal de constatare din 25.04.2007, referatul din 24.04.2007, referatul din 31.05.2007, procesul-verbal de constatare din 31.05.2007, declarații și alte înscrisuri depuse de către recurentă nu prezintă relevanță în cauză, întrucât concludente sunt statele de plată întocmite ulterior, în care societatea a menționat că reclamantul intimat a prestat activitate în toate zilele lucrătoare aferente lunilor aprilie și mai 2007.
Se mai arată și faptul că, potrivit disp. art. 164 alin. 1.pr.civilă, nici o reținere din salariu nu poate fi operată în afara condițiilor și cazurilor prevăzute de lege, respectiv cu respectarea alin. 2 al aceluiași articol astfel că nu se pot reține susținerile recurentei în sensul că a diminuat salariul reclamantului și pentru unele absențe nejustificate din lunile ianuarie-martie 2007.
depuse de recurentă după închiderea dezbaterilor (în condițiile în care s-a acordat termen de către instanță tocmai pentru depunerea acestor înscrisuri, în baza rolului activ) nu pot fi luate în considerare întrucât s-ar încălca dreptul părților la un proces echitabil și principiul contradictorialității.
Se poate observa și că pontajele respective nu cuprind elementele specifice întocmirii unor astfel de înscrisuri, întrucât nu se consemnează persoana care le-a întocmit, nu poartă nici o semnătură, nu sunt întocmite pentru toate zilele lunilor în discuție, nu sunt menționați toți salariații, ci doar numele reclamantului, astfel că aceste înscrisuri nu pot fi reținute ca dovezi ale unei lipse nejustificate a reclamantului de la serviciu, ele contrazicând chiar statele de plată întocmite de aceeași societate.
Referitor la deciziile nr. 309/31.05.2007 și nr. 274/25.04.2007 prin care a fost sancționat reclamantul cu reținerea contravalorii absențelor nemotivate în perioada ianuarie-mai 2007, de asemenea, instanța nu le va reține ca fiind concludente deoarece, chiar în cuprinsul acestora este precizat faptul că vor fi comunicate celui în cauză (în speță, reclamantul) în termen de cel mult 5 zile de la data emiterii șiproduc efecte de la data comunicării.
Ori, recurenta nu a făcut dovada că ar fi fost comunicate reclamantului intimat astfel că nu produc nici un fel de efecte.
Pentru aceste motive nu se poate reține ca întemeiat primul motiv de recurs, prima instanță analizând în mod corect probele administrate în cauză, și nu eronat așa cum a susținut recurenta. Proba cu expertiză contabilă a fost respinsă în mod corect de prima instanță întrucât nu avea relevanță în cauză față de înscrisurile depuse la doar și care emanau chiar de la societatea recurentă.
Pentru aceleași considerente, se apreciază că în mod corect a fost acordată și contravaloarea concediului de odihnă pentru anul 2007, în condițiile în care reclamantul a desfășurat activitatea timp de 5 luni și nu a efectuat nici o zi din concediul de odihnă.
Concediul de odihnă proporțional cu perioada lucrată este de 9 zile și nu de 6 zile așa cum a susținut recurenta, așa cum rezultă din statele de plată ale salariilor și cum s-a motivat mai sus.
În ceea ce privește acordarea indemnizației de neconcurență, instanța nu reține ca întemeiate susținerile recurentei în sensul că ar fi încetat această clauză odată cu încetarea contractului de muncă prin acordul părților.
Dimpotrivă, potrivit actului adițional la contractul individual de muncă al reclamantului, art. 1.2.3, clauza de neconcurență își produce efectele abia după încetarea contractului individual de muncă, pentru o perioadă de 18 luni, maxim 2 ani iar pentru respectarea acestei obligații de neconcurență după încetarea contractului de muncă, angajatorul s-a obligat să plătească angajatului indemnizația de 50% din salariul mediu brut.
Conform art. 969 Cod civil, convențiile legal încheiate cu putere de lege între părțile contractante iar reclamantul intimat a făcut dovada că a respectat obligația ce i s-a impus prin clauza de neconcurență prin faptul că a refuzat o ofertă de angajare la o altă societate tocmai din acest motiv (înscrisurile aflate la filele 123 și 124 dosar fond).
Declarația autentificată sub nr. 1534/21.04.2008 prin care recurenta a precizat că a înțeles să renunțe la clauza de neconcurență ce a format obiectul actului adițional la contractul de muncă al reclamantului nu va fi reținută deoarece, în primul rând, este un act unilateral prin care se revocă o clauză negociată printr-un act bilateral, neexistând un acord de voință al ambelor părți (conform principiului irevocabilității actului juridic) iar, în al doilea rând, este un act emis tocmai la data de 21.04.2008, după pronunțarea sentinței recurate, în condițiile în care a început să își producă efectele de la data de 01.06.2007 iar reclamantul a respectat întocmai obligația impusă în perioada ulterioară încetării contractului individual de muncă cu societatea recurentă.
În consecință, în mod legal a fost acordată și contravaloarea indemnizației de neconcurență.
Referitor la daunele morale, se apreciază că sunt justificate atât timp cât societatea recurentă nu și-a respectat obligația de a acorda drepturile salariale cuvenite și contravaloarea concediului de odihnă, inclusiv a indemnizației de neconcurență în condițiile în care reclamantul nu se putea angaja la o altă societate concurentă, fiind dovedit astfel prejudiciul moral suferit.
Cauzele pentru care a fost încetat contractul de muncă prin acordul părților nu prezintă relevanță în speță, culpa aparținându-i societății pentru neplata la timp a tuturor obligațiilor pecuniare asumate prin contractul individual de muncă și actul adițional.
Pentru toate aceste considerente, se va respinge ca nefondat recursul în baza disp. art. 312 alin. 1.pr. civilă, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică din toate punctele de vedere.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit disp. art. 274.pr. civilă, se va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată către intimat în sumă de 76 lei constând în contravaloarea cazării și a transportului (nota de plată la masă nu este reținută ca având legătură de cauzalitate cu desfășurarea procesului).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Com împotriva sentinței nr.380/21.03.2008, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe recurenta Com să plătească intimatului - suma de 76 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.dec.jud.-/22.09.2008
Tehnored./2ex./ 22.09.2008
Fond: /
Asistenți jud. -
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Benone Fuică
