Pretentii civile. Speta. Decizia 5451/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4305/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5451/
Ședința publică din data de 08 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva încheierii din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimata pârâtă SC SA B, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 atașată la fila 9 dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Din oficiu, Curtea pune în discuția părților excepția inadmisibilității recursului, conform art.29 din Legea nr.47/1992 republicată, întrucât din conținutul acestui text legal rezultă că sunt suspuse recursului doar încheierile prin care se resping cererile de sesizare a Curții Constituționale, nu și cele prin care s-au admis asemenea cereri, așa cum este și cea recurată în prezenta cauză.
Avocatul intimatei pârâte SC SA B, solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 27.05.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea pârâtei SC "" SA B privind sesizarea Curții Constituționale și în temeiul dispozițiilor art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992 republicată a dispus sesizarea Curții Constituționale în vedere soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003; în temeiul dispozițiilor art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992 a dispus suspendarea judecății cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, pentru ca instanța să o admită trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de dispozițiile art.29 al.1,2 și 3 din Legea nr.47/1992 modificată și republicată.
Aceste dispoziții prevăd: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unor legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură ci soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia (alin.1).
La alin.2 se arată cine poate ridica excepția, respectiv părți, din oficiu de către instanță și de către procurori în cazul în care participă iar la alin.3 faptul că nu pot face obiectul excepției prevederile legale declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a curții.
Cum în cauză sunt îndeplinite aceste condiții instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art.29 alin.6 din Legea nr .47/1992, a apreciat că se impune sesizarea Curții Constituționale pentru a se pronunța cu privire la excepția invocată de către pârâtă.
Chiar dacă Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în ce privește neconstituționalitatea textului de lege invocat, respectiv art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, prin decizia nr.254/2009, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr-, așa cum au susținut reclamanții prima instanță a apreciat că nu se justifică și nu sunt îndeplinite condițiile pentru a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, în condițiile în care textul de lege invocat nu a fost declarat constituțional.
Procedura instituită de dispozițiile art.29 nu face posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească ci doar pronunțarea, în situațiile date, asupra oportunității sesizării Curții Constituționale.
Prima instanță a respins numai acele cereri care nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art.29 din Legea nr.47/1992.
Faptul că s-a mai pronunțat Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea aceluiași text de lege și a respins ca fiind inadmisibilă excepția invocată nu îndreptățea instanța să tragă aceleași concluzii.
De fiecare dată când este sesizată cu o excepție de neconstituționalitate instanța apreciază în mod concret dacă este oportună sesizarea Curții Constituționale, neavând atribuții de apreciere a conformității sau neconformității legii sau textelor de lege cu Constituția sau dacă au mai fost soluționate excepții cu privire la același text de lege.
Unica situație când instanța este îndreptățită să aprecieze în ce privește oportunitatea sesizării Curții Constituționale și când respinge cererea de sesizare este situația în care textul de lege a fost declarat anterior neconstituțional.
Din aceste considerente prima instanță a apreciat că se impune sesizarea Curții Constituționale, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.29 alin.4 din Legea nr.47/1992, a admis cererea de sesizare formulată de către pârâtă iar în temeiul dispozițiilor art.29 alin.5 din aceeași lege dispus suspendarea judecării cauzei pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de către pârâtă, s-a apreciat că se impune respingerea acesteia deoarece textele de lege indicate nu contravin prevederilor constituționale.
Potrivit dispozițiilor art.126 din Constituție legiuitorul este în drept să reglementeze competența instanțelor judecătorești și să modifice pentru viitor aceste reglementări în funcție de rațiunile pe care le are în vedere, fără ca acestea să aibă semnificația unei aplicări retroactive.
Autorul excepției pune în discuție modul de aplicare în timp a unor norme de lege precum și raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii. Aspectele invocate de autorul excepției țin în realitate de aplicarea legii, interpretarea acesteia revenind instanței de judecată și nu Curții Constituționale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
Din oficiu, Curtea, la termenul din data de 8 octombrie 2009 pus în discuția părților excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992, republicată.
Referitor la această excepție, Curtea va constata următoarele:
Din conținutul acestui text de lege rezultă că sunt supuse recursului doar încheierile prin care se resping cererile de sesizare a Curții Constituționale, nu și cele prin care s-au admis asemenea cereri, așa cum este și cea recurată în prezenta cauză.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă prin raportare la art.29 din Legea nr.47/1992 republicată, va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant, împotriva încheierii din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./20.10.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
