Pretentii civile. Speta. Decizia 550/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 550
Ședința publică din data de 27 Ianuarie 2010
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.1253/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata reclamantă avocat, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 1253/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta către reclamantă la plata drepturilor bănești reprezentând: contravaloarea unei compensații lunare egale cu două salarii, contravaloarea sporului de vechime de 5 % și a sporului pentru condiții nocive de 10 % pentru perioada 25.04.2007 - 06.02.2008, sume ce vor fi reactualizate cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
S-au respins celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost salariată la A T în perioada 31.10.2002 - 06.02.2008, când a încetat contractul individual de muncă în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul muncii.
Prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat drepturi salariale în baza Contractului colectiv de muncă la nivel de ramură pe anii 2007 - 2011, înregistrat la. nr. -.03.2007.
Aceste drepturi se referă, în primul rând, la contravaloarea unui număr de 7 zile lucrătoare de preaviz, actualizată cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului și pînă la data plății efective, în baza art. 22 alin. 2 din CCM la nivel de ramură pe anii 2007 - 2011.
Reclamanta menționează că a luat la cunoștință de decizia de concediere la data de 12.02.2008, constatînd că greșit i-au fost calculate doar 18 zile calendaristice în loc de o lună pentru preaviz.
În art. 2 alin. 2 din CCM unic la nivel de ramură pe anii 2007 - 2011 se prevede că, în cazurile în care, la încetarea contractului individual de muncă, unitatea este obligată, potrivit legii, să acorde un preaviz, durata acestuia va fi de o lună.
Pîrîta a acordat dreptul de preaviz în conformitate cu art. 73 alin. 1 din Codul muncii, coroborat cu alin. 4 din actul adițional la contractul individual de muncă nr. 1600/16.10.-2007, stabilind un preaviz de 15 zile lucrătoare pentru perioada 11.02.2008 - 29.02.2008.
Contractul colectiv de muncă la nivelul unității a fost înregistrat la. T, sub nr. 408/11.09.2007, după care, pîrîta a încheiat contractul individual de muncă și actul adițional cu nr. 1600 din 16.10.2007.
Reclamanta a solicitat contravaloarea drepturilor pentru cele 7 zile lucrătoare ca preaviz în condițiile în care, după încetarea raporturilor de muncă ea nu a mai respectat dispozițiile aceluiași contract de a presta activitatea, cu posibilitatea de a absenta 4 ore pe zi de la programul unității pentru a-și căuta un loc de muncă (art. 22 alin. 3 din CCM unic la nivel de ramură pe anii 2007 - 2011).
decizia de concediere și nici clauzele din contractul individual de muncă despre care a fost informată prin declarația depusă la dosar, reclamanta nu poate solicita aceste drepturi salariale.
În legătură cu acordarea compensației egală cu minimum două salarii lunare, actualizate, instanța a admis cererea, cu următoarea precizare:
În art. 24 alin. 1 și 2 din CCM unic la nivel de ramură, s-a prevăzut că în situația desființării unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării "La încetarea contractului individual de muncă din motive neîmputabile salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație egală cu minimum două salarii lunare, în afara drepturilor cuvenite la zi, iar cei care nu primesc preaviz, vor primi în total șase salarii de bază, cu excepția situațiilor cînd salariații beneficiază de plăți compensatorii în temeiul unor normative speciale"
Textul mai sus menționat, nu face trimitere la o concediere colectivă, iar împrejurarea că pîrîta nu a prevăzut acest drept în CCM la nivelul unității, nu înlătură obligarea acesteia la plata compensației potrivit art. 224 alin. 1 din CCM unic la nivel de ramură.
Tribunalul, în baza probelor administrate a admis și capătul de cerere privind acordarea sporului de vechime și a sporului pentru condiții nocive, constatînd că pîrîta nu a făcut dovada achitării lor către reclamantă și nici a includerii în salariul de bază, sume pretinse pentru perioada 25.04.2007 - 06.02.2008, actualizate de la data nașterii dreptului și pînă la data plății efective.
Deși se susține că reclamanta a fost informată cu privire la salarizare și chiar pîrîta a făcut dovada cu declarația dată la 16.10.2007, aceasta în fluturașul de achitare a drepturilor salariale a evidențiat numai sporul de fidelitate.
Este adevărat că în art. 50 alin. 4 din CCM unic la nivel de ramură se menționează că "sporurile prevăzute mai sus (art. 51 alin. 1 lit. b, d și g din CCM unic la nivel de ramură 2007 - 2011) se acordă numai la locurile de muncă și nu sunt cuprinse în salariul de bază", însă calculul salariului plătit a cuprins numai suma de 600 lei lunar, salariul de bază înscris în contractul individual de muncă nr. 1600/16.10.2007 și sporul de fidelitate de 10 %.
Celelalte două sporuri nu au fost evidențiate, nu au fost incluse în salariul de bază, iar instanța a înlăturat apărarea pîrîtei cu privire că negocierea salariului cu acordarea acestor sporuri a avut în vedere salariul de bază minim pe ramură și nu cel înscris în contractul individual de muncă încheiat între părți.
Înlăturarea acestei apărări este justificată și de împrejurarea că textul se referă la "salariul de bază" și nu la salariul de bază minim pe ramură.
S-a respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucît nu au fost dovedite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând-o ca nelegală și netemeinică, formulând, în esență, următoarele critici:
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre dată cu aplicarea greșită a legii și a aplicat în speță numai prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivelul de Gospodărire Comunală Locativă și Transporturi Locale nr. 872/2007, neținând însă cont de Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, contract ce a fost negociat de Comisia paritară, comisie alcătuită din reprezentanții angajatorului și reprezentanții salariaților, inclusiv de reprezentanții sindicatului salariaților, precum nici de Contractul Individual de Muncă negociat cu intimata-reclamantă.
Referitor la dispoziția instanței de fond de a se acorda intimatei reclamante o compensație egală cu două salarii lunare, recurenta-pârâta consideră că această apreciere este netemeinică și dispusă cu aplicarea greșită a legii, deoarece acordarea de compensații este opțională, iar nu, obligatorie.
Cât privește acordarea sporurilor, arată că instanța de fond nu a avut în vedere preved art. 41 din la nivel național pe anii 2007-2010, iar intimata-reclamantă a fost încadrată ca agent contractare-încasare, cu o J de normă, respectiv program de 4 ore/zi, activitatea sa neimplicând contactul cu substanțe nocive, astfel că nu poate beneficia de spor de nocivitate.
Prin întâmpinarea formulată la28.10. 2009, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, arătând că sunt nefondate criticile formulate, iar prima instanță a pronunțat o soluție legală.
Cât privește sporul pentru condiții nocive, recurenta pârâtă invocă pentru prima dată în recurs faptul că, prin activitatea sa, reclamata nu venea în contact cu noxe, la fond nu a susținut această apărare, ci a susținut că acest spor i-a fost inclus deja reclamantei în salariu. În consecință, a critica în prezent sentința primei instanței pe chestiuni ce nu au fost supuse dezbaterii la fond și deci exced cadrului procesual fixat, este nelegal.
Cu privire la compensația legală, criticile, de asemenea, nu sunt întemeiate având în vedere că în cauză sunt incidente prevederile art 24 din la nivel național, nefiind relevant sub aspect juridic faptul că in CCM la nivelul unității nu s-a făcut această mențiune.
În considerarea celor expuse, în raport de dispozițiile art. 312 alin 1 pr. civilă, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr.1253/02.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, drepturi bănești.
Obligă recurenta către reclamantă la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. FD/
Tehn.red. - 2 ex
/ M și I
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Mariana Pascu, Florica Diaconescu
