Pretentii civile. Speta. Decizia 551/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 551
Ședința publică din data de 24 martie 2009
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de pârâta SC SRL cu sediul în Târgu M, str. -, nr.5,.3, județul M prin administrator A, împotriva sentinței civile nr. 1558 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în Târgoviște,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul reclamant avocat din cadrul Baroului D în baza împuternicirii avocațiale nr. 4/21.01.2009,lipsind recurenta pârâtă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru intimatul reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
Arată că la data de 30.09.2008 s-a solicitat termen de către apărătorul reclamantului pentru a lua cunoștință de raportul de expertiză și instanța a dispus să se comunice și pârâtei un exemplar de pe cererea de majorare a câtimii pretențiilor și raportul de expertiză deși avea posibilitatea să consulte raportul de expertiză depus la dosar și să-și angajeze apărător, iar faptul că nu a făcut acest lucru nu este imputabil reclamantului.
Mai arată că prin programul Ecris recurenta pârâtă avea posibilitatea să afle ce a dispus instanța la termenul din 30.09.2008 și avea posibilitatea să formuleze o cerere prin care să solicite un alt termen de judecată pentru a formula eventuale obiecțiuni la raportul de expertiză.
Culpa aparține în întregime recurentei care nu și-a angajat apărător și nici nu și-a formulat apărările.Cu cheltuieli de judecată.
După rămânerea în pronunțare s-a prezentat în instanță pentru recurenta pârâtă administrator A care depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să-i plătească suma de 8000 lei reprezentând salariul neachitat pe lunile decembrie 2007, februarie și martie 2008, suma de 200 euro, echivalentul în lei, a 700 lei diurnă și cheltuieli ocazionate cu deplasarea în Germania ca sarcină de serviciu, obligarea înregistrării contractului de muncă la ITM și încheierea carnetului de muncă pe perioada lucrată, sub sancțiunea de daune cominatorii de 50 de lei /zi de întârziere.
Motivând acțiunea, arătat că a încheiat cu pârâtul un contract de muncă cu începere de la 01.12.2007 pentru funcția de șofer, cu un salariu lunar de lei, că în luna decembrie 2007 s- deplasat în Germania pentru a achiziționa și transporta marfă însă,odată ajuns în Germania, fost lăsat acolo și a trebuit să suporte contravaloare cheltuielilor ocazionate ocazionate de întoarcerea sa în țară și de cazare.
mai arătat că după acest incident a efectuat mai multe curse pentru pârât ca șofer, însă nu i-a plătit salariile pe ultimele 4 luni și nici nu l-a notificat în vreun fel cu privire la încheierea relațiilor contractuale.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că în luna decembrie 2007 nu era posibilă deplasarea în Germania, deoarece primul contact fizic cu acesta avut loc la data de 15 ianuarie 2008, când preluat autotractorul pe care trebuia să muncească, că data de 01.12.2007, existentă pe contractul de muncă, se datorează unei erori generate de calculator, data corectă fiind aceea de 15.01.2008,iar momentul până la care acesta a muncit efectiv este 11.02.2008, dată la care avariat semiremorca firmei germane, deviind de la traseul către locul de încărcare, lucru dovedit pe sistemul de poziționare prin satelit instalat pe mașină.
mai arătat că la predarea autotractorului și a semiremorcii s- constatat lipsa de inventar mai multe obiecte, că după plecarea reclamantului în cursă a trimis banii prin alimentare prin card bancar pe numele soției 2000 lei și 450 euro, iar la plecarea în cursă 810 lei, însă în jurul datei de 20.02.2008 a fost contactat de reclamant și de reprezentanta unei agenții de plasare a forței de muncă pentru a-i trimite prin fax avizul medical și psihologic pentru a se angaja la altă societate.
Nu au fost solicitate probe prin întâmpinare, însă s-au anexat acesteia dovada existenței unor convorbiri telefonice, procesul verbal de predare primire a următoarelor obiecte:autotractor, sistem de navigație prin satelit, cartelă telefonică card, un atlas, certificat de înmatriculare, licență transport intracomunitar plus suma de 750 lei plus încă 60 lei, contract de închiriere din 27.02.2008, foi de vărsământ, dovada trimiterii unor sume de bani prin către, proces verbal de predare a unui vehicul către reclamant și o dispoziție de repartizare nr. 63/2008 emisă de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă
Instanța încuviințat reclamantului proba cu înscrisuri și expertiză tehnică contabilă care să stabilească cuantumul salariului cuvenit acestuia pe lunile decembrie 2007, ianuarie - martie 2008, diurna cuvenită pentru deplasarea în Germania în interesul serviciului, stabilirea sumelor cheltuite în interes de serviciu cu ocazia deplasării în Germania și precizarea dacă după verificarea statelor de plată și efectuarea tuturor calculelor acesta mai are de primit de la angajator vre-o sumă de bani iar pârâtului proba cu înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din 16.09.2008 reclamantul a renunțat la obiectivul privind determinarea sumelor cheltuite cu combustibilul mașinii.
Expertul a concluzionat că după verificarea statelor de plată și efectuarea tuturor calculelor reclamantul mai are de încasat de la angajator suma de 5584 lei.
S-a reținut că la plecarea în cursă a primit 2060 lei și 650 euro și că mai are de primit 5687 din salarii neachitate, 905,62 euro din diurnă cuvenită în timpul deplasării și 271,90 euro din cheltuielile ocazionate în timpul deplasării.
Reclamantul nu a formulat obiecțiuni față de conținutul raportului de expertiză, depunând o cerere privind majorarea câtimii pretențiilor de la suma de 200 euro la suma de 905,62 euro, cât a fost calculată de expert, iar pârâta nu s-a mai prezentat în instanță.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1558 din 14 octombrie 2008 a admis în parte cererea așa cum a fost precizată și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 5584 lei reprezentând drepturi bănești cuvenite și neacordate, precum și la plata sumei de 1564, 2 lei reprezentând cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul s-a angajat ca șofer la pârâtă începând cu data de 1.12.2007 conform contractului individual de muncă aflat la filele 5-8 din dosar.
În luna decembrie 2007 a plecat în Germania în interes de serviciu și a efectuat niște cheltuieli ocazionate de această deplasare într-un cuantum mai mare decât suma pe care acesta a primit-o la plecare și în timpul deplasării în cuantum de 2060 lei și de 650 euro.
Expertul a stabilit că a cheltuit 271,90 euro și 905,62 euro reprezentând diurnă cuvenită în timpul deplasării iar suma de 5687 lei reprezintă salarii neachitate pe lunile decembrie 2007, ianuarie - martie 2008.
Statele de plată aflate la dosar la filele 79,80,81 nu fac dovada faptului că reclamantul nu a desfășurat activitate la această societate, pe aceste înscrisuri figurând ca salariați doar G și, mai ales că însăși pârâta recunoaște existența unor raporturi de muncă însă pentru o perioadă mai scurtă de timp.
S-a apreciat că susținerea pârâtului în sensul că dintr-o eroare pe contractul de muncă s-a menționat data de 1.12.2007 în loc de 15.01.2008 nu este susținută de probe.
De asemenea nici apărarea că acesta nu ar avea valoare juridică, nefiind modelul solicitat de Ministerul Muncii și nefiind înregistrat la Camera de muncă, nu poate fi primită, având în vedere că pârâta invocă propria culpă, deoarece potrivit art. 16 alin.l din Codul muncii obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului.
Chiar și în ipoteza în care contractul individual de muncă nu ar fi fost încheiat în formă scrisă acesta ar fi fost valabil, împrejurare reglementată de art. 16 alin.2 din Codul muncii care stabilește că în situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă se prezumă că a fost încheiat pe durată nedeterminată iar părțile pot face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice mijloc de probă.
Din interpretarea dispozițiilor de mai sus rezultă că pentru valabilitatea unui contract de muncă nu este obligatorie înregistrarea acestuia de către inspectoratul teritorial d e muncă competent.
În ce privește durata raporturilor de muncă, sarcina probei revenea angajatorului în conformitate cu art. 287 din Codul muncii, însă acesta în afara susținerilor din întâmpinare și a câtorva înscrisuri fără relevanță în ce privește acest aspect, nu a înțeles să administreze alte probe, reținându-se astfel că acestea au avut loc pe perioada decembrie 2007, ianuarie - martie 2008.
A mai reținut că,deși s-a susținut prin întâmpinare că reclamantul nu s-a prezentat la societate pentru a finaliza decontul perioadei lucrate, nu a făcut nici o dovadă a faptului că i s-a cerut să se prezinte, nici verbal și nici în scris.
În legătură cu accidentul produs în străinătate de către reclamant instanța de fond a reținut că nu s-a formulat vreo cerere reconvențională prin care să se solicite obligarea acestuia la suportarea contra valorii reparațiilor, în condițiile în care s-ar fi dovedit culpa sa în producerea accidentului, iar în ce privește lipsa unor obiecte din dotarea autovehiculului, pe de o parte, nu s-a făcut dovada lipsei acestora și nici nu s-a solicitat prin cerere reconvențională obligarea la plata contravalorii lor.
Așa fiind, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite prevederile art. 154 din Codul muncii care stabilesc că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă iar pentru munca prestată fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, precum și prevederile art. 155 din Codul muncii care se referă la componența salariului, astfel cum aceasta a fost stabilită prin negocieri individuale și colective între angajatori și salariați sau reprezentanți ai acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta SC SRL, apreciind-o ca netemeinică și nelegală, susținând că i-a fost încălcat dreptul de apărare prin aceea că raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză i-a fost comunicat după ședința publică din data de 14.01.2008, când au avut loc dezbaterile în fond.
A mai precizat că depune la dosar înscrisuri din care reiese care este perioada lucrată de intimatul-reclamant, dar și prejudiciul creat de acesta semiremorcii,arătând că solicită obligarea lui la plata acestora.
Recurenta-pârâtă nu a depus, însă, noi înscrisuri.
Curtea examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 3041Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a stabilit în mod corect în baza probatoriului administrat că între părți au existat raporturi de muncă în perioada decembrie 2007 - ianuarie - martie 2008, recurenta-pârâtă, căreia îi revine sarcina probei conform art.287 din Codul Muncii, nefăcând nicio dovadă în sensul celor susținute prin întâmpinare.
Din acest considerent și întrucât în instanța de recurs recurenta-pârâtă nu a depus noi înscrisuri în dovedirea celor învederate, acest motiv de recurs apare ca fiind neîntemeiat.
Și susținerea recurentei-pârâte în sensul că i-a fost încălcat dreptul de apărare prin aceea că i-a fost comunicat raportul de expertiză întocmit în cauză după termenul la care au avut loc dezbaterile, apare ca neîntemeiată de vreme ce după depunerea acestuia cauza a fost amânată pentru ca părțile să aibă posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul său, în speță recurenta pârâtă neputând invoca propria pasivitate.
Pentru motivele susmenționate și dat fiind că la prima instanță recurenta-pârâtă nu a formulat cerere reconvențională prin care să solicite obligarea intimatului reclamant la suportarea contravalorii reparațiilor semiremorcii avariate, cerere ce nu poate fi formulată direct în recurs potrivit disp.art. 316 Cod pr.civilă raportat la art. 294 Cod pr.civilă, în baza art.312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
Văzând și disp.art.274 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC SRL cu sediul în Târgu M, str. -, nr.5,.3, județul M prin administrator A, împotriva sentinței civile nr. 1558 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în Târgoviște,-, județul
Obligă recurenta la 574 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 martie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Red. MP/BA
2 ex/23.04.2009
Dosar fond - al Trib.
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Simona Petruța Buzoianu Vera
