Pretentii civile. Speta. Decizia 553/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.553/
Ședința publică din 18 - 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantele și, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Tg.B,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.415/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL G, TRIBUNALUL G, MINISTERUL JUSTIȚIEI, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, cauza având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentele-reclamante și, intimații-pârâți CURTEA DE APEL G, TRIBUNALUL G și MINISTERUL JUSTIȚIEI și intimatul-expert CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentele-reclamante au solicitat judecarea recursului în lipsă; după care:
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat și excepții de invocat, iar recurentele-reclamante au solicitat judecarea recursului în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.415/31.03.2008 Tribunalul Galația respins acțiunea formulată de reclamante, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la 30.01.2008 reclamantele și - grefieri arhivari în cadrul Judecătoriei Tg.B, au solicitat în contradictoriu cu Ministerul d e Justiție, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și Ministerul Finanțelor Publice, pentru a fi obligați pârâții să remunereze munca reclamanților cu aceleași drepturi salariale cu care este remunerată munca grefierilor documentariști și a grefierilor statisticieni și să fie obligați pârâții la plata drepturilor salariale, începând cu 1.01.2005 până la pronunțarea hotărârii, cât și pe viitor.
Au solicitat reclamantele și citarea pentru opozabilitate a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
În motivarea acțiunii au arătat reclamantele că prin Legea 567/2004 s-au transformat posturile din arhivar-registrator în grefier-arhivar.
Potrivit art. 70 grefierii cu studii superioare beneficiază de vechime în specialitate juridică pentru perioada în care desfășoară această activitate.
Au considerat reclamantele că potrivit art. 5 alin. 1 Codul Muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
În cauză, reclamantele au invocat discriminarea față de situația că toți ceilalți grefieri care nu au studii superioare sunt plătiți cu un salariu superior față de ele, în condițiile în care și ele sunt grefiere.
Pe de altă parte, reclamantele au apreciat că au un volum de muncă mult mai mare față de grefierii nearhivari și cu toate astea sunt plătite cu un salariu inferior.
Au considerat reclamantele că sunt discriminate pe o dispoziție aparent neutră, ce nu este justificată de un obiectiv, scop legitim și necesar.
Ministerul Justiției, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, apreciind în esență următoarele:
- persoanele care au studii superioare de altă specialitate, altele decât cele prevăzute de lege, sunt asimilate persoanelor cu studii medii din punct de vedere al încadrării;
- la categoria grefieri-arhivari legiuitorul nu prevede ca o condiție a postului studii superioare de specialitate, iar în grila de salarizare nu se face distincție la acest post după cum persoana are sau nu studii superioare;
- nu consideră că în cauză este vorba de discriminare, fiind vorba de categorii de grefieri diferite.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Acțiunea este nefondată pe ambele fundamente invocate, respective aplicarea corectă a legii - care nu face distincție între grefieri și discriminarea.
Conform art. 3 din OG8/2007 salariile grefierilor după categorii se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade/trepte profesionale, în raport cu funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate și de nivelul instanței. În anexa 1a din aceeași OG8/2007 observăm că legiuitorul a prevăzut individual pe fiecare funcție și pe nivelul studiilor și coeficienți de multiplicare. Astfel sunt grefieri ce au studii medii și o anumită funcție și grefieri cu aceeași funcție și studii superioare. Legiuitorul face diferențiere între aceste două categorii de grefieri retribuind superior pe grefierul cu studii superioare. Sunt posturi de grefieri ce nu pot fi ocupate decât dacă persoana are studii superioare, cum este grefierul informatician.
În schimb la grefierul-arhivar nu se face distincție după cum persoana are studii superioare, ci doar funcție de treaptă (tr.I, II, III). Prin urmare, postul nu presupune studii superioare și chiar dacă persoana are studii superioare ele nu sunt retribuite. Aceeași situație este și la șofer, sau la aprod. Nu poate fi retribuită calificarea persoanei cu studii superioare, odată ce postul nu cere această calificare. Alta este situația acolo unde a prevăzut o grilă diferită pe grefierii cu studii medii sau superioare.
Tribunalul reținut că în cauză nu poate fi reținută vreo discriminare în maniera în care a reglementat legiuitorul această grilă de salarizare și nici în modul de aplicare a acestei legi.
Nu se invocă discriminarea în raport cu persoane sau categorii profesionale aflate în situații similare. Chiar dacă titulatura funcției începe cu aceeași calificare, aceea de "grefieri", categoriile și persoanele sunt diferite. Astfel, avem grefieri-arhivari, grefieri-statisticieni, documentariști, grefieri-informaticieni. Funcție de aceste calificări, atribuțiile de serviciu sunt diferite și chiar dacă coincid pe anumite părți, ele rămân diferite. Pentru a determina dacă există discriminare într-o lege, întotdeauna trebuie să determinăm rațiunea legii la înființarea ei (scopul legiferării).
Scopul OG8/2007 a fost de a determina salarizarea funcției de mai multe criterii (trepte profesionale, vechime, funcția pe care persoana este angajată, cu alte cuvinte, divizarea muncii). Modul în care se determină această salarizare este atributul exclusive al legiuitorului. Nu observăm în cauză vreun regim discriminatoriu în modul de stabilire a grilelor de salarizare.
În cauză, postul ocupat de reclamante nu presupune studii superioare și astfel ele nu pot fi retribuite pentru acest element, legea neprevăzând o astfel de salarizare.
Pentru aceste considerente a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele și considerând-o nelegală pentru următoarele motive:
Instanța de fond cu totul eronat a reținut că nu s-a invocat discriminarea în raport cu persoane sau categorii profesionale aflate în situații similare.
Din analiza statutului grefierilor arhivari și registratori rezultă că este identic cu al celorlalți grefieri sub aspectul numirii în funcție, al promovării, al suspendării, al eliberării din funcție,al derogării,detașării,transferului,al drepturilor și îndatoririlor profesionale și al răspunderii profesionale.
Cu privire la atribuțiile concrete de serviciu au solicitat să se observe că legiuitorul nu a operat nici o diferențiere de salarizare între grefierii cu studii medii,indiferent dacă sunt grefieri de ședință,statisticieni sau documentariști,deși este evident că au atribuții diferite. Această diferențiere s-a făcut numai față de grefierii arhivari și registratori. Nu se poate afirma nici că atribuțiile și gradul de solicitare al grefierilor arhivari și registratori este mai redus decât al grefierilor documentariști. Criteriul atribuțiilor concrete de serviciu nu ooate fi invocat ca și criteriu de diferențiere, din moment ce nu a fost aplicat și celorlalți grefieri din corpul grefierilor cu studii medii, respectiv grefieri, grefieri statisticieni și grefieri documentariști.
Din moment ce sunt într-o situație identică și nu doar comparabilă cu restul grefierilor cu studii medii,rezultă vă nu pot fi tratate diferit, în mod discriminatoriu față de restul personalului, prin refuzul acordării coeficienților de salarizare corespunzătoare profesiei.
Nu există nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor,deoarece criteriul neacordării coeficientului salarial este unul și același, respectiv apartenența la corpul grefierilor cu studii medii, indiferent de categoria socio-profesională din care fac parte.
În drept au invocat disp.art.2 alin.3 și 27 din nr.OG137/2000 coroborat cu art.269 Codul muncii.
În concluzie au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Ministerul Justiției, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Prin încheierea de ședință din data de 9.07.2008 pronunțată de Curtea de Apel Galațis -a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare,fiind invocate prev.art.1 al.1 din nr.OUG75/2008.
Prin decizia civilă nr.453/121/24 februarie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați cu motivarea că disp.art.1 și 4 din nr.OUG75/2008 au fost declarate neconstituționale prin decizia 104/20.01.2009 a Curții Constituționale.
Cauza a fost înregistrată sub nr.413/44/19.03.2009 pe rolul Curții de Apel Galați - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurente cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf.cu disp.art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantele îndeplinesc funcția de grefier arhivar cu studii medii în cadrul Judecătoriei Tg.B, situație de fapt necontestată.
Potrivit art.3 al.1 din Legea nr.567/2004 persoanele care ocupă asemenea funcții fac parte din personalul auxiliar de specialitate alături de grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști și specialiști
Salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate și a personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea se realizează prin lege, fiind în prezent reglementată de prevederile OG nr.8/2007, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.3 din OG nr.8/2007, salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe grade sau trepte profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
Rezultă că și pentru personalul auxiliar de specialitate, modul de salarizare este prestabilit prin lege, fapt ce se constituie într-un principiu distinct al sistemului de salarizare, determinat de alocarea fondurilor necesare de la bugetul de stat.
În speță, reclamantele au formulat prezenta acțiune solicitând, în principal, plata unor despăgubiri, ca urmare a discriminării față de nivelul drepturilor salariale prevăzută pentru categoriile de grefier, grefieri statisticieni și grefieri documentariști, începând cu luna ianuarie 2006 și până la încetarea stării de discriminare.
Este adevărat că prin dispozițiile înscrise în Anexele 1a, 1b și 1c la OG nr.8/1007, au fost prevăzuți pentru persoanele care ocupă funcțiile de grefier arhivar și grefier registrator coeficienți de multiplicare diferiți față de alte categorii de grefieri, funcție de treptele profesionale stabilite după vechimea în specialitate a acestora.
Însă, chiar legea prevede faptul că salariile de bază se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare, pe trepte sau grade profesionale, în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate, precum și de nivelul instanței sau al parchetului.
Funcțiile de grefier arhivar sau grefier registrator reprezintă funcții distincte în cadrul personalului auxiliar de specialitate și presupun exercitarea unor atribuții specifice din punct de vedere al complexității lor.
Nu se poate pune un semn de egalitate între funcțiile personalului auxiliar de specialitate și atribuțiile îndeplinite de către acesta astfel încât salarizarea să fie aceeași pentru întreg personalul.
Există criterii care delimitează categoriile personalului auxiliar de specialitate precum: condițiile cerute de lege pentru ocuparea funcției respective, atribuțiile de serviciu concrete și complexitatea sarcinilor îndeplinite, nivelul de cunoștințe pe care le valorifică funcția respectivă, ceea ce atrage și o salarizare diferențiată, potrivit opțiunii alese de legiuitor și concretizată în modalitatea de adoptare a actului normativ respectiv.
În ceea ce privește starea de discriminare invocată, instanța apreciază că a constituit opțiunea legiuitorului de a reglementa prin actele normative enumerate drepturile în favoarea unor asemenea categorii profesionale, iar examinarea soluției alese excede cadrului legal al discriminării stabilit prin nr.OG 137/200.
Potrivit art.1 din nr.OG137/2000, au caracter discriminatoriu prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane aflate în situații comparabile.
Și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, interpretând art.14 din Convenție, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se fac distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă.
Prin Decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale s-au considerat ca fiind neconstituționale prevederile art.27 al.1 din nr.OG137/2000,în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Totodată, Curtea Constituțională constată că unele dispoziții ale Ordonanței Guvernului nr.137/2000, și anume prevederile art.1, art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1), lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, în virtutea căruia, așa cum s-a și întâmplat în cauzele în care au fost ridicate excepțiile, instanțele judecătorești au posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală, neavute în vedere de legiuitor sau instituite prin acte normative inaplicabile în cazurile deduse judecății.
Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, precum și prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art.115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția - art.126 alin.(1) din Legea fundamentală -, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
În atare condiții, criticile formulate de recurente nu se încadrează în motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă și prin urmare,în temeiul disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de reclamante ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele și, cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Tg.B,-, jud.G împotriva sentinței civile nr.415/31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 - 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
dec.jud./03.06.2009
Tehnored./2 ex./ 05 Iunie 2009
Fond:-
Asistenți jud.- C-tin
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
