Pretentii civile. Speta. Decizia 556/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.556
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER-- -
-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor declarate de recurenta-pârâtă UNIVERSITATEA "DUNAREA DE " G, cu sediul în G,- și recurenta-reclamantă, domiciliată în împotriva sentinței civile nr.1844/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8.09.2008 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat soluționarea cauzei la data de 11.09.2008.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1844/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Universitatea " Dunărea de "
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Universitatea " Dunărea de "
A fost obligată pârâta la plata indemnizației de neconcurență pentru perioada 1.04.2007-1.10.2007.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata sporului de confidențialitate.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de intervenție principală formulată în dosarul nr- pe rolul Tribunalului Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ (cauze de contencios administrativ și fiscal), cerere disjunsă prin încheierea din 20.09.2007 și care a format obiectul dosarului nr- al aceleiași instanțe, reclamanta, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Universitatea Dunărea de G, să se constate că este îndreptățită la plata sporului de confidențialitate, în cuantum de 50%, reglementat prin Statutul profesiei de consilier juridic.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că a ocupat funcția de consilier juridic al Universității Dunărea de G, în perioada 21.10.2002 - 01.04.2007 prin cumul de funcții, în baza convenției civile (fără nr. de înregistrare) și a contractului individual de muncă nr. 681 bis, în care sunt stabilite salariul de bază și sporurile prevăzute în Codul muncii și în Statutul funcției de consilier juridic.
A susținut, că deși negociate și stabilite prin contractul individual de muncă, sporurile nu i s-au plătit decât foarte târziu.
Reclamanta, a mai menționat că în ședința Biroului Senatului nr. 22.02.2006, a explicat din nou, că baza legală a sporurilor stabilite prin contractul individual de muncă, inclusiv modificarea disp. art. 21 alin. 1, 2, 3 și 4 și ale disp. art. 22 din Legea nr. 53/2003 privind clauza de neconcurență prin OG nr. 65/2005, și că sporul de 50% i se poate acorda lunar în baza statutului profesiei de consilier juridic care reglementează sporul de confidențialitate, spor prevăzut și în Codul muncii.
A precizat reclamanta, că Biroul Senatului din 22.02.2006, a aprobat acordarea tuturor sporurilor legale pentru funcția de consilier juridic, în acest sens fiind și Comunicarea nr. 3947 din 02.03.2006.
De asemenea, solicitat să se constate că cererea întrunește condițiile impuse de art. 49.pr.civ. că aceasta are un interes legitim dovedit prin actele anexate la dosar și un drept subiectiv prevăzut de disp. Codului muncii și ale Statutului profesiei de consilier juridic și să se dispună admiterea cererii și anularea încheierii nr. 22 din 16.07.2007 a Camerei de Conturi a Județului G - Direcția de Controlor Financiar Ulterior.
În susținerea cererii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin încheierea de ședința din 20.09.2007, Tribunalul Galați - Secția Comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, a dispus transpunerea cauzei, având ca obiect drepturi salariale formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Universitatea Dunărea de G, la secția civilă - litigii de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pârâta, Universitatea Dunărea de G, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A susținut pârâta, că pe rolul aceleiași instanțe, se află și dosarul nr- - între aceleași părți, cu aceeași calitate procesuală (reclamant, pârât Universitatea Dunărea de G), cu termen în data de 11.10.2007, având unul din capetele de cerere obligarea pârâtei la plata indemnizației de neconcurență, pentru perioada februarie - martie 2007.
La dosarul nr-, a fost conexat dosarul nr-, acțiunea fiind întemeiată pe disp. art. 272 alin. 1 din Codul muncii, având ca obiect obligarea pârâtei, la plata sumei încasate de la angajatorul Universitatea Dunărea de G, cu titlu de indemnizație de neconcurență pe perioada desfășurării contractului individual de muncă (precum și a altor sporuri salariale).
A solicitat, în acest sens, să se constate existența triplei identități de părți, obiect și cauză între acțiunea prezentă și cea dedusă judecății, în dosarul nr-.
Având în vedere aspectele învederate, a invocat disp. art. 164 alin. 1.pr.civ. solicitând trimiterea dosarului la instanța mai întâi investită, potrivit disp. art. 164 alin. 3.pr.civ. în vedere soluționării acestuia, cu acțiunea care formează obiectul dosarului nr. 3525/2007.
La termenul din 7.11.2007, reclamanta a formulat cerere de întregire și completare a acțiunii, prin care a solicitat să fie o obligată pârâta la plata sporului de confidențialitate pe perioada iulie 2005 - 01.02.2007 și la îndemnizația de neconcurență pe timp de 6 luni de la încetarea contractului individual de muncă, respectiv 01.04.2007 - 1.10.2007.
A arătat că prin acordarea sporului de neconcurență, nu s-a creat nici un prejudiciu unității pârâtei.
A mai menționat că prin Decizia emisă de Camera de Conturi G, în urma controlului efectuat, a reținut că indemnizația pentru clauza de neconcurență ar fi nelegală, urmare a modificării disp. art. 21 din Codul muncii care dispune că în schimbul obligației pentru salariat, să nu presteze în interesul său ori al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată de angajator, acesta să poată negocia o indemnizației de minimum 25%.
Reclamanta a precizat că în contractul individual de muncă, sunt menționate la litera h - salarizare, activitățile interzise a fi realizate pentru primirea indemnizației de neconcurență de 50% din salariul de bază.
Se susține că modificarea art. 21 din Codul muncii privind clauza de neconcurență, s-a făcut prin OG nr. 65/05.07.2007, în sensul că efectele clauzei de neconcurență, se produc numai după încetarea contractului individual de muncă pentru o perioadă de maximum 2 ani de la încetarea contractului de muncă.
A solicitat să se constate că modificarea Codului muncii prin OG nr. 65/2005 nu-i este aplicabilă în ce privește stabilirea clauzei ce a fost convenită înainte de modificarea din 2005, situație desprinsă din principiile generale de aplicare a legilor în timp, respectiv principiul activității legii, potrivit căruia se aplică în intervalul de timp în care legea este în vigoare, principiul neretroactivității legii.
A considerat reclamanta, că această clauză de neconcurență convenită anterior OG nr. 65/2005, este guvernată de disp. Codului muncii nemodificat, întrucât nu s-au respectat în mod concret activitățile care au fost interzise prin contractul individual de muncă.
Astfel și efectele produse de această clauză până la intrarea în vigoare a OG nr. 65/2005 rămân guvernate de disp. art. 21 - 24 din Codul muncii nemodificate, acestea neputând fi contestate pe motiv că ele contravin noii reglementări a clauzei de neconcurență.
A susținut că după intrarea în vigoare a OG nr. 65/2005, pârâta urma să încheie un act adițional la contractul individual de muncă, cu modificarea clauzei de neconcurență, în sensul că aceasta operează după încetarea contractului individual de muncă, minimum 6 luni.
A depus înscrisuri.
Asupra excepției autorității de lucru judecat, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Universitatea "Dunărea de " G, la plata indemnizației de neconcurență pentru perioada 01.04.2007 - 01.10.2007 și a sporului de confidențialitate.
Anterior, cererii prezente, reclamanta a solicitat prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr- al Tribunalului Galați, obligarea aceleiași pârâte la plata sporului de vechime, sporul de confidențialitate și mobilitate, astfel: pe lunile februarie și martie 2007, sporul de vechime pentru perioada 15.04.2004 - 01.08 2004 numai la plata sporului de mobilitate și confidențialitate și obligarea pârâtei la daune morale în valoare de 50.000 RON.
Asupra acestei cereri, tribunalul s-a pronunțat prin SC nr. 1534/19.10.2007, din Dosarul nr-.
Așadar, instanța nu a reținut existența autorității de lucru judecat, dat fiind faptul că obiectul celor două dosare are în vedere perioade diferite la acordarea sporurilor solicitate, nefiind îndeplinite condițiile cerute de disp. art. 1201 cod civil și art. 166.pr.civ.
Față de aceste considerente, a fost respinsă excepția autorității de lucru.
Cu privire la capătul de cerere prin care reclamanta a solicitat plata indemnizației de neconcurență, instanța l-a admis, motivat de faptul că această clauză a fost negociată, cu respectarea disp. art. 21- 24 din Legea nr. 53/2003.
Este adevărat că prin OG nr. 65/05.07.2005, art. 21 din Codul munciia fost modificat, dar aceasta implica și modificarea clauzei de neconcurentă din contractul de muncă al reclamantei și cum această modificare nu a intervenit până la încetarea raporturilor de muncă, clauza își produce efectele.
Astfel, de la data încetării raporturilor de muncă dintre cele două părți, respectiv 01.04.2007, pârâta avea obligația legală de a-i plăti reclamantei indemnizația de neconcurență pe o perioadă de 6 luni, sens în care a fost obligată la plata indemnizației de neconcurentă pentru perioada 01.04.2007 - 01.10.2007.
În ceea ce privește acordarea sporului de confidențialitate, solicitat de reclamantă prin acțiune, instanța a apreciat că acesta nu a fost negociat cu pârâta.Acest spor nu apare consemnat în și prin urmare nu i se cuvine reclamantei.
Posibilitatea acordării sporului de confidențialitate pentru consilierii din instituțiile bugetare, a fost reglementată după apariția Legii nr. 231/06.07.2007 care a modificat art. 13 al OG nr. 10/2007, în sensul că "sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al Ministerului Integrării Europene, în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor".
Față de dispozițiile legale menționate, s-a reținut că sporul de confidențialitate, poate fi acordat consilierilor juridici din sectorul bugetar prin negociere, numai în baza unei clauze contractuale de confidențialitate.
Cum reclamanta, nu a dovedit prin mijloace de probă existența unei asemenea clauze contractuale, a fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata sporului de confidențialitate.
Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanta și pârâta Universitatea "Dunărea de "
Recurenta-reclamantă a motivat recursul în ceea ce privește sporul de confidențialitate solicitând obligarea pârâtei la acordarea acestuia pe perioada 1.08.2005-1.04.2007.
A invocat Hotărârea Biroului de al Universității "Dunărea de " G din 22.02.2006, fiindu-i aprobată acordarea tuturor sporurilor legale aferente funcție de consilier juridic, urmare a modificării sporului de neconcurență prin OG nr.65/2005.
Începând cu data de 22.02.2006 i s-a acordat sporul de confidențialitate iar faptul neredactării actului adițional la contractul de muncă îi este imputabil pârâtei, reprezentând obligația exclusivă a acesteia cu valoare probatorie și fără să afecteze validitatea actului.
Recurenta-pârâtă Universitatea "Dunărea de " Gac onsiderat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală solicitând modificarea sa în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Prin motivele de recurs a invocat că, în raport cu data negocierii, stabilirea clauzei privind indemnizația de neconcurență este nelegală și nu-și putea produce efectele decât pentru viitor.
Modalitatea de redactare în contractul individual de muncă este contrară art.21 și 22 muncii, făcând necesară astfel renegocierea pe baza înștiințării ce trebuia efectuată de reclamantă în calitatea acesteia de consilier juridic al unității.
Clauza de neconcurență nu-și mai putea produce efectele urmare a modificărilor intervenite prin OUG nr.65/2005, fiind și încălcată de către reclamantă prin promovarea a două acțiuni împotriva angajatorului.
A solicitat să se constate netemeinicia și nelegalitatea obligării sale la plata indemnizației de neconcurență întrucât nu există nici o clauză contractuală legală care să poată fi generatoare de drepturi și obligații între părți.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 al.1 pct.7, 8 și 9 pr.civilă.
Prin întâmpinare recurenta-reclamantă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâta Universitatea " Dunărea de " G, acordarea clauzei de neconcurență fiind un drept cuvenit în conformitate cu prevederile art.21,22 muncii și contractul individual de muncă.
Examinând recursurile declarate în cauză potrivit motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art.3041pr.civilă, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul reclamantei, temeiul solicitării acordării sporului de confidențialitate îl constituie Hotărârea Biroului de al Universității "Dunărea de " G, luată conform procesului verbal al ședinței din data de 22.02.2006.
Se prevede în extras că la solicitarea recurentei-reclamante care îndeplinea și funcția de consilier juridic, s-a aprobat acordarea sporurilor legale pentru o asemenea funcție.
În primul rând procesul verbal nu individualizează sporurile legale de care face vorbire, aferente funcției îndeplinite de consilier juridic.
Potrivit contractului individual de muncă părțile au convenit doar asupra acordării salariului de bază, sporului de vechime, clauzei de neconcurență și a indemnizației reprezentând clauza de mobilitate.
În ceea ce privește clauza de confidențialitate, aceasta a fost reglementată prin dispozițiile art.20 al.2 lit.d muncii reprezentând o clauză specifică în legătură cu înțelegerea părților ca pe durata contractului individual de muncă și după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite și regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
Clauza de confidențialitate nu se confundă cu clauza de neconcurență, ambele având o reglementare și un conținut juridic distinct și, ca atare, nu pot fi înlocuite între ele.
Deasemeni, pentru a-și produce efectele clauza de confidențialitate trebuie negociată de părți, cu stabilirea de comun acord în mod expres a întinderii unei asemenea clauze în ceea ce privește obligațiile asumate dar și beneficiile aduse.
Ori, așa cum a reținut și instanța de fond nu s-a realizat între părți o asemenea negociere asupra clauze de confidențialitate.
în contractul colectiv de muncă la asigurarea confidențialității datelor cu caracter personal și completarea prevederilor contractuale cu cele legale inclusiv ale legii privind exercitarea profesiei de consilier juridic, nu pot suplini sau înlocui obligația negocierii directe și nemijlocite a unei asemenea clauze de către părți.
În același sens sunt și prevederile art.2 și 3 al.2 din Legea nr.514/2003 care stabilesc faptul că, consilierul juridici poate să fie numit în funcție sau angajat în muncă situație în care are statut de salariat.
Prin Decizia nr.78/5.11.2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite în materia recursului în interesul legii s-a arătat că profesia de consilier juridic se execută fie în baza unui raport de serviciu fie în baza unui raport juridic de muncă în urma încheierii unui contract individual de muncă potrivit dispozițiilor Codului muncii, cu consecințe în ceea ce privește sfera și conținutul drepturilor și obligațiilor ce îi revin.
Dispozițiile exprese referitoare la negocierea prestațiilor suplimentare înscrise în art.60 al.2 din Statutul profesiei de consilier juridic îi vizează exclusiv pe consilierii juridici având statut de angajați în baza unor contracte individuale de muncă, susceptibile de negocierea unor clauze suplimentare, cum ar fi clauza de mobilitate și clauza de confidențialitate.
În condițiile reglementate de art.329 al.3 pr.civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 în referire la art.3041pr.civilă, urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1844/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Universitatea "Dunărea de " G:
Prin încheierea de ședință din data de 26.05.2008 instanța a pus în discuția părților modalitatea de declarare a recursului, raportat la data înaintării acestuia către instanța de judecată.
În acest sens, potrivit art.301 pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art.284 al.2-4 se aplică în mod corespunzător.
Cu titlu special în materia conflictelor de muncă dispozițiile art.80 din Legea nr.168/1999 prevăd că termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În speță, sentința civilă nr.1844/14.12.2007 a Tribunalului Galația fost comunicată recurentei-pârâte Universitatea "Dunărea de " G la data de 15.02.2008(fila 35 dosar fond) iar termenul legal de recurs s-a împlinit la data de 26.02.2008.
Se au în vedere dispozițiile art.101 al.1 pr.civilă, potrivit cărora termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua în care a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.
În conformitate cu dispozițiile art.102 pr.civilă, termenul a început să curgă de la data comunicării actului de procedură, respectiv 15.02.2008, moment în care s-a născut și dreptul pârâtei la exercitarea căii de atac, considerându-se împlinit la data de 26.02.2008.
Drept urmare, declararea în cauză a recursului la data de 27.02.2008 apare ca fiind îndeplinită cu nesocotirea termenului prevăzut de lege în mod imperativ, fapt ce conduce la stingerea dreptului procedural pe baza căruia ar fi putut avea loc examinarea căii de atac.
Deși recurenta-pârâtă a invocat comunicarea cererii de recurs în termen prin poștă nu s-au adus dovezi în sensul celor prevăzute de art.104 pr.civilă.
În consecință, urmează să fie respins ca tardiv recursul declarat de pârâta Universitatea "Dunărea de " G împotriva sentinței civile nr.1844/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind tardiv recursul declarat de pârâta Universitatea Dunărea de G, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr.1844/14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/3.10.2008
FOND:-
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Virginia Filipescu, Marioara Coinacel
