Pretentii civile. Speta. Decizia 562/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 562/
Ședința publică din 5 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Roxana
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, (), - decedată, având ca moștenitori pe:, și delora, A, și și de pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DGFP B, TRIBUNALUL BRAȘOV, CURTEA DE APEL BRAȘOV; în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII - în calitate de parte, având ca obiect: "drepturi bănești"împotriva sentinței civile nr. 928/12.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa tuturor părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 28 aprilie 2009, când instanța a rămas în pronunțare asupra actelor și lucrărilor dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 05.05.2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 928/M/12.10.2007 TRIBUNALUL BRAȘOVa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice. A admis în parte, astfel cum a fost precizată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției, și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcției General a Finanțelor Publice B, în dosarul nr- al Tribunalului Brașov și, în consecință: a obligat pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției să achite reclamanților, cu titlu de despăgubiri, contravaloarea tichetelor de masă, aferente perioadei 6.11.2006- 28.02.2007. A obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să vireze fondurile necesare plății sumelor de bani cuvenite reclamanților. A respins restul pretențiilor formulate de reclamanții și. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții ( ), -a, -a, -a, a, -, ȘI, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcției General a Finanțelor Publice și Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul conexat nr-al Tribunalului Brașov.
Prima instanță a reținut că din carnetele de muncă ale reclamanților, rezultă că aceștia fac parte din categoria personalului auxiliar ce funcționează în cadrul Judecătorie B, începând cu data de 6.11.2006.
Prin Decizia Civilă nr. 506/8 mai 2007 Curții de Apel Oradea, invocată de reclamanți în susținerea cererii lor, a fost recunoscut dreptul persoanelor ce fac parte din personalului auxiliar al instanțelor din raza acestei Curți de Apel dea beneficia de contravaloarea tichetelor de masă, pentru perioada cuprinsă între 01.11.2003- 28.02.2007.
Pornind de la temeiul juridic al acțiunii, astfel cum a fost indicat în precizarea depusă la dosar, respectiv dispozițiile OG 137/2000, Tribunalul urmează să analizeze dacă în cauza de față reclamanții sunt într-o situație discriminatorie față de persoanele care ocupă aceiași funcție ca și reclamanții și cărora le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de contravaloarea tichetelor de masă, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar, în acest sens, a reținut următoarele:
Legislația internă nu prevede dispoziții discriminatorii în ceea ce-i privește pe cetățenii României.
Astfel articolul 16 alin.1 și 2 din Constituția României prevede că cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice. La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare. Punctul 3 al aceluiași articol prevede că orice comportament activ ori pasiv care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele, atrage răspunderea contravențională sau penală, după caz.
Analizând reglementările internaționale referitoare la drepturile omului, instanța a constatat că potrivit art. 2, pct. 1 din declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricărei discriminări, iar potrivit art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite de lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democrată.
Articolul 2 pct. 2 din Convenția nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei prevede că diferențele, excluderile sau preferințele întemeiate pe calificările cerute pentru o anumită ocupație nu sunt considerate discriminatorii.
În speță, însă trebuie analizat dacă, prin faptul că instanțele judecătorești din țară au acordat dreptul de a beneficia de tichete de masă unor persoane care ocupă aceiași funcție ca și reclamanții nu se instituie un tratament discriminator față de reclamanți care nu sunt beneficiarii drepturilor respective.
A discrimina, în sensul dispozițiilor OG 137/2000, înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nicio distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
În speță neacordarea tichetelor de masă reclamanților instituie un tratament inegal în raport de personalul auxiliar de la alte instanțe din țară care au obținut în justiție recunoașterea acestor drepturi.( Decizia nr. 506/8.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea ).
Prin urmare, existând o hotărâre judecătorească irevocabilă ce vizează personalul auxiliar al Tribunalului Bihor, neacordarea tichetelor de masă solicitate de reclamanții din prezenta cauză ar crea o situație de discriminare directă, un tratament diferențiat prin exceptarea de la aplicarea art.411din Legea nr.50/1996, introdus prin OG nr.83/2000, având ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la egalitatea în activitatea economică, și în materie de angajare și profesie, potrivit art.6 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Față de cele menționate, instanța a obligat pârâții Ministerul Justiției, TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV să plătească fiecărui reclamant în parte, contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 6.11.2006- 28.06.2007.
În conformitate cu art. 3 alin. 1 pct. 2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister să pună la dispoziția instanțelor fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Față de considerentele de fapt și de drept dezvoltate mai sus, instanța a obligat pe pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile necesare achitării diferențelor de drepturi de natură salarială, menționate mai sus.
Cât privește plata pentru viitor a tichetelor de masă și precum si tichetelor de cadou cu ocazia sărbătorilor de C, de Paști și de ziua Justiției, solicitate, de asemenea de reclamanții și instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea 142/1998,salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea 193/2006, societățile comerciale, regiile autonome, societățile si companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și de masă."
Din formularea legii rezultă că acordarea tichetelor de masă și respectiv cadou constituie o facultate pentru angajator și nu o obligație, normele care instituie aceste drepturi având caracter dispozitiv și nu imperativ astfel că rămâne la latitudinea angajatorului posibilitatea acordării sau nu a acestor drepturi. Acordarea acestora se face în limitele prevederilor din bugetele de stat. În nici una din legile bugetului de stat, personalul angajat în cadrul Ministerului d e Justiție nu este menționat ca fiind beneficiar al dreptului de a primi tichete cadou.
Articolul 49 din legea 743/2001, art.39 din Legea 631/2002, art.46 din legea 507/2003 prevăd faptul că, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
Totodată conform art.4 din HG 5/1999,angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților" iar art. 5 stipulează faptul că, pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Astfel, prin prisma dispozițiilor legale amintite, solicitările reclamanților sunt neîntemeiate întrucât nu există nici o prevedere legală care să stabilească dreptul de a beneficia de tichete de masă și tichete cadou.
Acordarea drepturilor solicitate este de competența legislativului și nu a instanței de judecată care, fiind investită cu un litigiu, nu poate decât să interpreteze și să aplice legea și nu să adauge la lege.
Nu poate fi reținută incidența în cauză a dispozițiilor art. 1 și 2 din OUG 137/2000 întrucât nu s-a făcut dovada că personalul auxiliar de la alte instanțe din țară li s-a recunoscut, prin hotărâri judecătorești irevocabile, dreptul de a beneficia de tichete de masă ( pe perioada ulterioară lunii iunie 2007) precum și dreptul de a beneficia de tichete cadou.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului conexat, tribunalul a reținut următoarele:
Este de menționat că, acțiunea formulată în dosarul conexat ( în care apar în calitate de reclamanți și și, care au calitatea de reclamanți și în dosarul la care l-a dispus conexare ) are ca fundament doar existența unei situații de discriminare între reclamanți și ceilalți angajați din sistemul bugetar.În cadrul acțiunii ce formează obiectul dosarului conexat nu a fost făcută o precizare de genul celei care a intervenit în cea ce privește cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr- al Tribunalului Brașov, și anume, o precizare prin care reclamanții să indice drept temei al pretențiilor lor situația de discriminare produsă prin existența unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă care recunoaște drepturile solicitate unor persoane care fac parte din personalul auxiliar al instanțelor judecătorești.
Așa fiind, tribunalul, ținând seama de principiul disponibilității, ce guvernează procesul civil, precum și de prevederile art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă, a analizat cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului conexat, în limitele în care a fost învestit, iar, în acest sens, a reținut următoarele:
Din copiile carnetelor de muncă ale reclamanților, aflate la dosarul cauzei, rezultă că aceștia fac parte din categoria personalului auxiliar, ce funcționează în cadrul Judecătoriei Brașov.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea 142/1998,salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator. Tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori".
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea 193/2006, societățile comerciale, regiile autonome, societățile si companiile naționale, instituțiile din sectorul bugetar, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou și de masă."
Din formularea legii rezultă că acordarea tichetelor de masă și respectiv cadou constituie o facultate pentru angajator și nu o obligație, normele care instituie aceste drepturi având caracter dispozitiv și nu imperativ astfel că rămâne la latitudinea angajatorului posibilitatea acordării sau nu a acestor drepturi. Acordarea acestora se face în limitele prevederilor din bugetele de stat. În nici una din legile bugetului de stat, personalul angajat în cadrul Ministerului d e Justiție nu este menționat ca fiind beneficiar al dreptului de a primi tichete cadou.
Articolul 49 din legea 743/2001, art.39 din Legea 631/2002, art.46 din legea 507/2003 prevăd faptul că, în bugetele instituțiilor publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv ale activităților finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă unele instituții publice, cu excepția instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinație".
Totodată conform art.4 din HG 5/1999,angajatorii care acordă tichete de masă salariaților vor cuprinde în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, într-o poziție distinctă de cheltuieli, denumită "Tichete de masă", sumele destinate acoperirii valorii nominale a tichetelor de masă, potrivit celor convenite cu organizațiile sindicale legal constituite sau, după caz, cu reprezentanții salariaților" iar art 5 stipulează faptul că, pentru instituțiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație în bugetele de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, fiecărui ordonator de credite, la articolul bugetar "Tichete de masă".
Astfel, prin prisma dispozițiilor legale amintite, acțiunea reclamanților apare ca fiind neîntemeiată întrucât pe de o parte nu există nicio prevedere legală care să stabilească dreptul de a beneficia de tichete de masă și tichete cadou iar pe de altă parte drepturile respective nu pot fi valorificate decât în măsura în care s-a prevăzut în buget sume cu această destinație, instituția publică neputând angaja cheltuieli ce nu au fost prevăzute în buget.
Acordarea drepturilor solicitate este de competența legislativului și nu a instanței de judecată care, fiind investită cu un litigiu, nu poate decât să interpreteze și să aplice legea și nu să adauge la lege.
Reclamanții invocă faptul că în condițiile în care există alți salariați din sectorul bugetar( medici, funcționari publici) care beneficiază de tichete de masă,iar neacordarea acestor drepturi și în favoarea lor ar reprezenta o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar.
Raportat la dispozițiile art.16 din Constituția României potrivit cărora,cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări" Curtea Constituțională a statuat constant în jurisprudența sa că, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate. Astfel, s-a arătat că principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul nu poate fi decât diferit.
Discriminarea presupune tratament inegal pentru persoanele aflate în aceiași situație, în baza unora din criteriile enumerate de art.2 din OG 137/2000 respectiv - rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege. De altfel și practica CEDO a fost constantă în a aprecia că a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai dacă intervine în cazuri similare.
Acordarea tichetelor de masă unora dintre categoriile de salariați din sectorul bugetar precum medicii, funcționarii publici sau profesorii, nu este de natură a produce o discriminare în privința reclamanților, nefiind încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se confirmă, fiind vorba despre instituții diferite, având bugete de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere, chiar dacă toate sunt instituții bugetare.
Prin urmare, ar exista o discriminare dacă doar o parte din personalul auxiliar ar beneficia de drepturile solicitate iar alții nu, ceea ce nu este cazul în speță.
De altfel, în acest sens, este de menționat că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a stabilit, prin Hotărârea nr. 167/21.05.2007, că, argumentele pe care reclamanții și-au fundamentat cererea și care se circumscriu existenței unei situații de discriminare între salariații bugetari în ceea ce privește acordarea tichetelor de masă, nu constituie faptă de discriminare, conform OG. Nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare.
Pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor legale amintite, Tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dos. Nr-.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții din dosarul conexat și pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției.
Reclamanții din dosarul conexat critică sentința sub aspectul soluționării excepției de litispendență parțială a celor două dosare conexate, citarea în calitate de pârât a CNCD, nepronunțarea asupra excepției invocate de pârâta TRIBUNALUL BRAȘOV, respingerea acțiunii reclamanților prin considerente contradictorii celor pentru care s-a admis acțiunea pentru ceilalți reclamanți, respectiv existența unor dispoziții potrivnice.
Curtea de APEL BRAȘOV arată în motivele de recurs că instanța și-a depășit atribuțiile intrând în sfera de activitate a CNCD și a puterii legislative și a interpretat și aplicat greșit legea privind posibilitatea instituțiilor publice de a acorda tichete de masă.
Ministerul Economiei și Finanțelor critică respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și pe fond admiterea acțiunii.
TRIBUNALUL BRAȘOV critică acordarea tichetelor de masă care s-a făcut prin interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998.
Ministerul Justiției consideră că în cauză s-a făcut o aplicare greșită a legii nefiind vorba de discriminare întrucât potrivit Legii nr. 142/1998 nu există un drept subiectiv la acordarea tichetelor de masă.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată următoarele:
În ceea ce privește recursurile declarate de pârâți:
Instanța nu și-a depășit atribuțiile intrând în sfera de activitate a CNCD având în vedere că acest organism este într-adevăr specializat în domeniu dar actul normativ care îl guvernează nu exclude posibilitatea de a supune atenției directe a instanțelor judecătorești constatarea existenței unei discriminări. O altfel de interpretate a legii ar însemna că se încalcă dreptul constituțional al liberului acces la justiției și principiul constituțional potrivit căruia jurisdicțiile administrative sunt facultative cuprinse în art. 21, precum și dispozițiile art. 6 din Convenție vizând dreptul la un proces echitabil în fața unui tribunal independent și imparțial.
De asemenea nu se poate susține că instanța și-a depășit competența generală, intrând în atribuțiile legislativului întrucât în cauză este vorba de aplicarea și interpretarea unor texte cuprinse în acte normative emise de autoritățile îndrituite prin lege.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost corect respinsă de prima instanță având în vedere că această pârâtă a fost chemată în judecată doar pentru opozabilitatea hotărârii și a fost obligată doar să vireze fondurile necesare, obligație care îi incumbă cu certitudine din dispozițiile legale invocate chiar în cuprinsul recursului, respectiv a legii, bugetului, a legii privind finanțele publice, cu referire specială la rectificarea bugetară și a Legii nr. 110/2007 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice.
Pe fondul cauzei, referitor la interpretarea și aplicarea prevederilor Legii nr. 142/1998.
Prin Decizia în interesul legii nr. XIV din 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 și 2 din Legea nr. 142/1998 conchizând că tichetele de masă nu se pot acorda judecătorilor, procurorilor, personalului auxiliar de specialitate și funcționarilor publici din cadrul instanțelor, iar pentru personalul contractual ele reprezintă doar o vocație.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă, potrivit cărora dezlegarea de drept dată de instanța supremă în deciziile în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, pentru toate motivele indicate de instanța supremă și care se pliază pe criticile formulate de recurenții pârâți, recursurile acestora vor fi admise în ceea ce privește fondul cauzei, iar acțiunea formulată de reclamanții și va fi respinsă.
În ceea ce privește recursul reclamanților din dosarul conexat.
Cu privire la excepția litispendenței curtea constată că această excepție a fost invocată de părți prin apărător și admisă de instanță în temeiul îndeplinirii condițiilor impuse de art. 164 alin. 1 Cod procedură civilă. dosarului s-a făcut de judecător în temeiul alin. 2 al aceluiași text de lege. Recurenții confundă conexarea dosarului care este o operațiune de întrunire a dosarelor cu excepția de conexitate prevăzută de art. 163, excepție care vizează un incident în cursul judecății. Chiar dacă cei doi termeni pot avea o aparență comună ei au un înțeles juridic diferit, litispendența fiind o formă de prorogare judecătorească a competenței, pe când conexitatea nu, iar conexarea este modalitatea practică în care, în ambele cazuri se întrunesc dosarele.
CNCD a fost introdus în cauză ca urmare a precizării de acțiune formulată de reclamanți la termenul din 13.06.2007 pentru a-i fi opozabilă hotărârea. Faptul că acesta este a fost citat în calitate de pârât și nu de participant este legală. Art. 27 alin. 3 din OG nr. 137/2000 prevede că citarea acestei părți este obligatorie în cauzele în care se invocă direct în fața instanței existența unei discriminări. În consecință el va avea calitatea de pârât. Noțiunea de participant la procesul civil este o noțiune generală care include instanța, părțile, terții, procurorul, avocatul, expertul, martorul, etc. deci toate categoriile de persoane care pot să ia parte la un proces civil. În cadrul procesului însă acestea se individualizează printr-o anumită poziție procesuală și primește o denumire specifică. Atâta timp cât reclamanții au dorit ca hotărârea să îi fie opozabilă CNCD-ului acesta nu putea avea decât calitatea de pârât.
În ceea ce privește existența unei excepții invocate de TRIBUNALUL BRAȘOV prin întâmpinare și asupra căreia nu s-a pronunțat instanța, din actele de la dosar rezultă că această pârâtă a depus o singură întâmpinare, la fila 14 și în cuprinsul său nu este ridicată nici o excepție. La termenul din 24.07.2007 nu se regăsește depusă nici o întâmpinare și nici consemnată vreo excepția, cauza fiind amânată pentru lipsă de procedură.
În fine, ultimele două motive de critică se referă în esență la dispoziții potrivnice. Aceste dispoziții sunt aparent potrivnice, instanța admițând una dintre acțiuni și respingând-o pe cealaltă pentru singurul motiv că în cauza reclamanților nu s-a invocat existența unei hotărâri judecătorești anterioare similare. Aceasta este însă o greșeală de judecată, iar prin admiterea recursului pârâților argumentată mai sus în cuprinsul considerentelor ea a fost înlăturată. De altfel, pronunțarea unor hotărâri judecătorești diferite, în cauze similare nu constituie o discriminare.
Pentru toate considerentele de mai sus și având în vedere și Decizia nr. XIV a Înaltei Curți de Casație și Justiție, redată anterior, recursul recurenților va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Economiei și Finanțelor și TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 928/M/12.10.2007 a Tribunalului Brașov pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge, astfel cum a fost precizată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor în dosarul nr- a Tribunalului Brașov.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge recursul declarat de reclamanții, (), - decedată, având ca moștenitori pe:, și delora, A, și, împotriva aceleași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/20.05.2009
Dact. /29.05.2009
Jud. fond: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Daniel Marius Cosma, Roxana
