Pretentii civile. Speta. Decizia 562/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 562/CM
Ședința publică din data de 6 octombrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, - 2,. 2, județul C, împotriva sentinței civile nr. 237/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă " ", cu sediul în-, sector 2, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 61413/5.10.2009, pe care o depune la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat, după care:
Apărătorul recurentului reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri - respectiv: contractul individual de muncă nr. 4666/7.11.2006, act adițional nr. 1 din 1.12.2006, fișa individuală de instructaj privind protecția muncii, legitimația nr. 19, instructajul la angajare, fișă echipament, card de salarii emis de Banca Transilvania, toate pe numele, depuse în copie - pentru a dovedi că au existat relații contractuale între cele două părți.
Curtea constată utilă și pertinentă cauzei proba cu înscrisurile solicitate de reclamant, prin apărător și o încuviințează.
Întrebată fiind, partea prezentă susține că nu mai are înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile acesteia, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata drepturilor bănești în sumă de 800 lei - drepturi salariale aferente lunii noiembrie 2006, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Totodată, solicită obligarea societății pârâte la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depusă la dosar.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată inițial la 12.09.2007, pe rolul Judecătoriei Constanța, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta " " B, obligarea acesteia la plata drepturilor bănești cuvenite pentru muncă depusă în perioada 01-30.11.2006 și plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că în perioada 01.10.2006-15.03.2007 reclamantul a lucrat ca șef de obiectiv în stația "Palas" aparținând pârâtei și pentru această activitate pârâta refuză plata drepturilor bănești în sumă de 800 lei pentru luna noiembrie 2006.
Prin sentința civilă nr. 237/25.02.2009, Tribunalul Constanțaa respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta " "
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, din analiza acțiunii formulate, în raport de înscrisurile depuse, a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă, reclamantul a fost salariatul pârâtei în funcție de șef obiectiv, pe durată determinată, respectiv 01.11.2006-01.12.2006, cu un salariu de bază, lunar brut de 370 RON.
Din statele de plată pe luna noiembrie 2006 și ianuarie 2007, rezultat că reclamantul a fost înregistrat cu salariul aferent lunii noiembrie în sumă de 370 lei, iar pentru luna ianuarie 2007 cu un salariu de 528 lei, ambele fiind plătite conform acestor înscrisuri depuse la dosarul cauzei de către M
Deși martorul audiat în cauză a relevat faptul că în urma negocierii cu patronii de la B, reclamantul trebuia să beneficieze de salariul de 8 milioane lei lunar, statele de plată relevă salariul lunar brut de 370 RON pentru luna noiembrie 2006, astfel încât nu se poate retine depoziția martorului ca relevantă și concludentă în contra înscrisului - stat de plată.
Întrucât dovada plății drepturilor salariale se realizează potrivit art. 154 Codul muncii, cu statele de plată sau alte documente sau înscrisuri doveditoare, instanța nu va fructifica depoziția martorului datorită contradicției cu înscrisurile emanate de la unitatea pârâtă și a constatat că pentru luna noiembrie 2006, drepturile salariale ale reclamantului au fost achitate, astfel încât acțiunea sa a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs reclamantul.
În motivarea recursului, recurentul arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
1. Potrivit art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Precizează faptul că, pe timpul judecății cauzei în fond, intimata pârâtă nu a înțeles să depună întâmpinare, nu a depus înscrisuri din care să rezulte dovada plății pentru munca prestată și nu a formulat alte apărări.
2. Arată că la instanța de fond au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei intimate și proba testimonială.
Mai arată că la data de 04.07.2008 a depus la instanța de fond interogatoriu, care a fost comunicat intimatei pârâte, însă până la soluționarea pe fond a cauzei, intimata pârâtă, în mod nejustificat, nu a răspuns la întrebările formulate.
Apreciază că, pe cale de consecință, instanța de fond trebuia să acorde eficiență deplină prevederilor art. 225 Cod procedură civilă, care prevăd că: "dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogator sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice".
3. Mai arată că, instanța de fond, în mod nejustificat, a înlăturat depoziția martorului și a dat eficiență statelor de plată comunicate la dosar de către
Declarația martorului a fost elocventă și a prezentat adevărata situație de fapt, în sensul că în urma negocierilor cu patronii de la B, recurentul reclamant trebuia să beneficieze de salariul de 8 milioane lei lunar.
Statele de plată depuse la. B, prin care se relevă salariul lunar brut de 370 Ron nu sunt elocvente, ci fictive, pentru ca angajatorul să achite sume cât mai mici la bugetul de stat.
Arată faptul că, pentru munca prestată în luna noiembrie 2006 nu a primit nicio sumă de bani, nici măcar cei 370 lei prevăzuți în statul de plată. Așadar, angajatorul nu a făcut dovada plății acestui salariu.
Totodată, solicită să se observe că aceste state de plată nu evidențiază semnătura sa și nici a altor angajați, care să confirme exactitatea și autenticitatea celor înscrise în ele, mai ales că, plata drepturilor salariale se face pe card și niciodată sumele plătite nu au corespuns cu cele consemnate în statele de plată depuse la.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a respins recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 4666/7.11.2006, înaintat de Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, rezultă că părțile au înțeles să negocieze un salariu de bază brut lunar în cuantum de 370 lei. Acest contract este semnat de către reclamant.
Deși reclamantul invocă faptul că salariul negociat între părți ar fi fost în realitate 800 lei, acesta nu a solicitat să se constate caracterul simulat al acestui contract și nici nu a dovedit că acest înscris a fost declarat fals.
Atât timp cât salariatul a semnat contractul individual de muncă și a fost de acord cu trecerea unui salariu de 370 lei, înseamnă că a fost de acord cu eludarea prevederilor legale referitoare la achitarea impozitelor și contribuțiilor către stat, ori partea nu poate veni în instanță să invoce propria sa turpitudine.
În ce privește proba testimonială, prin art. 1191 cod civil sunt prevăzute anumite restricții cu privire la administrarea acestei probe.
Prima regulă restrictivă vizează dovada actelor juridice care depășesc o anumită valoare.
Potrivit art. 1191 alin. 1 Cod civil: "dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată".
A doua regulă restrictivă vizează inadmisibilitatea probei testimoniale împotriva și peste cuprinsul unui înscris.
Potrivit art. 1191 alin. 2 Cod civil: "nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contră sau ceea ce cuprinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei".
Interogatoriul este considerat ca un mijloc de probă a cărui valoare probatorie este lăsată la libera apreciere a judecătorului.
Instanța supremă a decis în mod constant, că în toate situațiile în care este posibilă administrarea altor probe, lipsa la interogatoriu sau refuzul de a răspunde va fi socotit numai ca un început de dovadă ce urmează să fie completat cu alte probe, prin care să se stabilească împrejurările reale ale cauzei.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar de B, respectiv contractul individual de muncă, precum și statele de plată, în mod corect prima instanță nu a făcut aplicarea art. 225 Cod procedură civilă.
Chiar dacă în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, instanța de judecată, în virtutea rolului său activ, este datoare să stăruie prin toate mijloacele pentru a descoperi adevărul.
Deși recurentul invocă că nu a semnat statele de plată existente la dosar, tot acesta arată că plata drepturilor salariale se făcea pe card, prin urmare lipsa semnăturii este explicabilă.
Pentru considerentele arătate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat și a menținut sentința recurată, ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în C,-, - 2,. 2, județul C, împotriva sentinței civile nr. 237/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă " ", cu sediul în-, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud. / 23.10.2009
gref.
2 ex./ 2.11.2009.
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
