Pretentii civile. Speta. Decizia 563/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 563
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de împotriva sentinței civile nr. 254 din 21 II 2008 Tribunalului Iași, intimată fiind " R" R, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat, lipsă reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al treilea termen de judecată.
Avocat, pentru recurent, solicită un ultim termen de judecată pentru a se solicita intimatei să depună la dosar contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006. Avînd în vedere că recurentul era membru de sindicat și a făcut parte din organele de conducere ale sindicatului, în contractul colectiv de muncă se prevedea interdicția concedierii membrilor care făceau parte din organele de conducere ale sindicatului. În concluzie solicită ca instanță să pună în vedere intimatei să depună la dosar copii de pe contractul colectiv de muncă. Deasemeni depune un istoric al proceselor care au avut loc între recurent și intimată.
Instanța, avînd în vedere obiectul dosarului, reclamantul prin cererea introductivă solicitînd reintegrarea și plata drepturilor salariale, consideră că nu are relevanță depunerea contractului colectiv de muncă și în consecință respinge cererea de depunere de către intimată a contractelor colective de muncă pe anii 2005 - 2006.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și pentru motivele expuse în concluziile scrise pe care le depune. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința 254/21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași au fost respinse atât excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta R, cât și acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu aceeași pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, că potrivit art. 1201 cod civil există autoritate de lucru judecat dacă sunt întrunite cumulativ condițiile privind identitatea de părți, obiect și cauză.
În speța de față obiectul acțiunii îl constituie - reintegrarea în muncă la societatea pârâtă, pe meseria de strungar - secția Mecanice - și plata drepturilor cuvenite începând cu 2006 și până la reintegrare.
În dosarul nr. 709/2006 reclamantul s-a judecat în contradictoriu cu aceeași pârâtă și alții solicitând obligarea acestora la plata daunelor materiale pricinuite de schimbarea locului de muncă, obligarea societății la negocierea salariului, constatarea nulității absolute a clauzei ce prevede acordarea unui spor de 25 % pentru munca depusă în zilele nelucrătoare, reîncadrarea pe vechiului loc de muncă din atelier sau secția conf. sentinței 453/15.04.2005 a Tribunalului Iași, acordarea de drepturi salariale pentru concediul de odihnă neefectuat integral, alte drepturi salariale.
După cum se poate observa obiectul acțiunii de față diferă total de obiectul dosarului nr. 709/2006 în care s-a pronunțat sentința civilă 898/7.04.2006 a Tribunalului Iași modificată în parte prin decizia nr. 847/12 decembrie 2006 Curții de APEL IAȘI. În speța de față s-a invocat nulitatea 30937/13.12.2005 emis de pârâtă doar în motivarea acțiunii și nicidecum ca un capăt de cerere distinct.
Pe de altă parte în dosarul 4873/2006 comparativ cu speța de față există identitate de părți însă nu și identitate de obiect și cauză întrucât în acel dosar se solicita anularea deciziei de concediere nr. 67/16.02.2006 și doar ca o consecință a anulării reintegrarea pe postul deținut anterior și obligarea la plata salariilor neacordare începând cu luna ianuarie 2006 și până la reintegrare.
Prin urmare, a reținut instanța de fond, conform analizei anterioare nu este îndeplinită tripla identitate de părți obiect și cauză față de nici unul din cele două dosare invocate de pârâtă, astfel încât instanța constată că excepția autorității de lucru judecat nu este întemeiată urmând a fi respinsă.
Pe fondul cauzei tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată urmând să o respingă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia civilă nr. 847/12 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul - a fost admis recursul lui împotriva sentinței civile nr. 898/7.04.2006 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul 709/2006 pe care a modificat-o în parte astfel:
S-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamantul în contradictoriu cu
S-a dispus anularea ordinului de serviciu nr. 30937/13.12.2005 emis de pârâtă în ceea ce îl privește pe reclamantul.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate care i s-ar fi cuvenit acestuia pentru postul deținut anterior emiterii Ordinului nr. 30937/2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006 și până la data comunicării deciziei nr. 158/25.08.2006 emisă de către angajator.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului indemnizația de concediu de odihnă pentru perioada 17 decembrie - 31 decembrie 2005.
S-a respins pentru autoritate de lucru judecat capătul de cerere formulat de reclamant privind obligarea pârâtei la negocierea contractului individual de muncă.
S-au respins ca nefondate cererile reclamantului privind acordarea diferenței de spor de 75 % începând cu 1 noiembrie 2004, constatarea nulității clauzei ce prevede un spor de 25 % pentru muncă în zilele nelucrătoare și obligarea pârâtei la reîncadrarea pe vechiul loc de muncă.
Au fost menținute dispozițiile sentinței referitoare la respingerea excepției tardivității acțiunii și respingerea acțiunii în contradictoriu cu pârâtul.
Prin sentința civilă nr. 1173/17.05.2006, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul 4873/2006 menținută prin decizia 840/12 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul - a fost admisă contestația lui în contradictoriu cu R și în consecință:
S-a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 67/16.02.2006 emisă de intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă și a fost obligată intimata să achite contestatorului a despăgubiri egală cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
În temeiul acestei sentințe 1173/17.05.2006, definitive și executorii, pârâta din prezenta cauză a dispus prin decizia 243/27.06.2006 anularea deciziei nr. 67/16.02.2005 și încadrarea pe postul de finisor laminate, în secția - Atelier 16 și nu de strungar la secția deoarece la acea dată ordinul de serviciu 30937/12.2005 încă nu fusese anulat, căci prima instanță prin sentința 898/7.04.2006 a Tribunalului Iași respinsese acțiunea prin care reclamantul a fost schimbat de pe funcția de strungar din secția, pe funcția de finisor laminate secția.
Anularea ordinului de serviciu 30937/13.12.2005 s-a realizat abia la data de 12 decembrie 2006 prin decizia civilă a Curții de Apel nr. 847 pronunțată în dosarul 4249/2006 deci ulterior emiterii deciziei de reîncadrare pe post 243/27.06.2006.
Astfel cum reiese din cererea reclamantului adresată conducerii societății pârâte înregistrată sub nr. 1128/04.07.2006, reclamantul era nemulțumit de faptul că fusese încadrat pe postul de finisor laminate, cerând în permanență să fie încadrat pe postul de strungar în secția ( 23 dosar).
Reclamantul ar fi trebuit conform deciziei 243/27.06.2006 emisă de intimată, să se prezinte la serviciu începând cu data de 03.07.2006 la Secția - funcție finisor laminate, însă acesta a refuzat să se prezinte la serviciu motiv pentru care a fost convocat la comisia de disciplină la nivel de societate în data de 21.08.2006 prin adresa 22655/14.08.2006 împreună cu liderul de sindicat. La acea dată reclamantul deși s-a prezentat a refuzat să explice faptele sale ( 85 dosar).
La data de 25.08.2006 societatea pârâtă prin decizia nr. 158 dispus concedierea reclamantului motivat de faptul că înregistrase un nr. de peste 3 zile absente nemotivate în decurs de 12 luni, neprezentându-se la serviciu în perioada 03.07.2006 și până la data emiterii deciziei de concediere 25.08.2006.
Reclamantul în permanență a susținut atât prin precizările depuse la dosar cât și prin concluziile pe fondul cauzei că motivul pentru care solicită nulitatea deciziei -.08.2006 este acela că pârâta nu putea să-i desfacă contractul individual de muncă, atâta timp cât aceasta nu îl reangajase, refuzând să execute întocmai sentința civilă 1173 pronunțată de Tribunalul Iași la data de 17.05.2006.
Or acest motiv este vădit nefondat în condițiile în care anterior fusese emisă decizia -.06.2006 prin care îl încadra în temeiul sentinței 1173/17.05.2006, pronunțată de Tribunalul Iași, pe postul de finisor laminate la secția
Dacă reclamantul era nemulțumit de faptul că fusese reîncadrat pe postul de finisor laminate și nu de strungar trebuia să atace în instanță acea decizie de reîncadrare pe post, tocmai pe acest motiv, timp în care ar fi trebuit să se prezinte la serviciu, și nicidecum să refuze să se prezinte la muncă.
instanța de fond a reținut că ordinul de serviciu 30937 emis de pârâtă prin care se dispunea schimbarea unilaterală a locului său de muncă de pe funcția de strungar în secția, pe funcția de finisor laminate în Secția a fost dat la data de 13 decembrie 2005.
Prima concediere prin decizia 67 emisă de pârâtă s-a făcut la data de 16 februarie 2006 când reclamantul ocupa funcția de finisor laminate.
La data când s-a dispus anularea deciziei de concediere 67 și reintegrarea pe post respectiv 17.05.2006, prin pronunțarea sentinței 1173 Tribunalului Iași și data de 27.06.2006 când a fost emisă decizia de reintegrare 243 de către pârâtă, ordinul de serviciu 30937 încă nu fusese anulat căci în primă instanță acțiunea de anulare ordinului fusese respinsă. Abia la data de 12 decembrie 2006 fost anulat ordinul 30937/13.12.2005 prin decizia civilă 847 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică.
A invocat reclamantul că tribunalul nu a examinat și nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate în cauză, neanalizându-i efectiv susținerile și apărările și încălcând astfel art. 6 din referitor la dreptul la un proces echitabil.
Astfel, susține reclamantul - recurent, prima instanță a motivat soluția având la bază ordinul de serviciu cu nr. 30937/2005, reținând că acesta nu fusese anulat, fără a ține cont că vina pentru anularea sa abia în recurs (la 12 decembrie 2006) îi revenea.
A mai arătat recurentul că instanța de fond nu a ținut cont nici de împrejurarea că prin sentința civilă nr. 453/15 aprilie 2005, angajatorul, deși fusese obligat să-l reintegreze pe postul de strungar, la secția prelucrări mecanice, nu a executat corect această hotărâre, obligându-l să muncească pe alt post, respectiv finisor laminate și în alt loc de muncă, acesta echivalând cu o modificare unilaterală a elementelor esențiale contractului individual de muncă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, 10 Cod procedură civilă.
Intimata Raf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței Tribunalului Iași.
A arătat intimata că prima instanță s-a pronunțat și a analizat toate probele administrate în cauză iar solicitarea recurentului de a fi reangajat este nefondată, întrucât acesta nu a contestat în termen legal decizia de concediere nr. 158/25 august 2006.
A mai arătat intimata că prin emiterea deciziei 243/ 27 iunie 2006 și-a respectat obligațiile ce-i reveneau conform sentinței 1173/2006 a Tribunalului Iași însă recurentul, în loc să se prezinte la locul de muncă, și ulterior să conteste eventual decizia, a înțeles să nu se mai prezinte deloc la serviciu.
În recurs nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, apărările intimatei și probatoriul administrat la fond, Curtea constată că recursul este nefondat.
În mod corect a apreciat Tribunalul Iași, în raport de petitul acțiunii introductive, respectiv cererea reclamantului de obligare a pârâtei la reintegrarea în unitate la Secția Mecanice - V în meseria de strungar și la plata drepturilor salariale cu începere din luna 2006, că atât timp cât reclamantul nu a contestat în termen legal decizia de concediere nr. 158/25 august 2006 iar decizia Curții de APEL IAȘI nr. 847/12.12.2006 dispunea fără echivoc că repunerea părților în situația anterioară vizează doar despăgubirile,nuși reîncadrarea pe postul deținu anterior (fila 12 dosar fond), cererea de chemare în judecată este nefondată.
Chiar dacă angajatorul nu ar fi respectat, la punerea în executare a sentinței civile 1173/17 mai 2006 a Tribunalului Iași, dispozitivul acesteia reclamantul trebuia să se prezinte la locul de muncă stabilit de conducerea unității având posibilitatea să solicite anularea deciziei nr. 243/27 iunie 2006 (fila 86 dosar fond) prin care, începând cu data de 3 iulie 2006 i se stabilea ca loc de muncă Secția - Atelier 16 (postul finisor laminate).
Și sub acest aspect, instanța de fond judicios a considerat că atitudinea reclamantului de a refuza să se prezinte la locul de muncă, chiar dacă consideră ca fiind nelegală decizia sus-amintită, nu a avut justificare, singura cale legală de rezolvare a litigiului fiind atacarea în justiție.
Faptul că prima instanță a invocat în considerentele sentinței Ordinul de serviciu nr. 30937/13 decembrie 2005 nu este de natură a conduce la nelegalitatea hotărârii pentru simplul motiv că situația de fapt a fost corect reținută, în sensul că decizia civilă 847/2006 Curții de APEL IAȘI nu există la data emiterii de către angajator a deciziei de reîncadrare pe post nr. 243/27 iunie 2006.
Mai mult, Curtea constată că deși s-a constatat într-adevăr nelegalitate Ordinului 30937/2005, sub aspectul repunerii în situația anterioară respectiv neintegrării reclamantului la secția prelucrări mecanice - V ca strungar, aceasta nu se poate dispune din moment ce prin decizia 158/2006,neanulată, salariatul a fost concediat. În același sens sunt, de altfel, și aprecierile instanței de recurs care pronunțat decizia nr. 847/2006.
Față de cele reținute, Curtea constată că instanța de fond apreciat corect probatoriul cu înscrisuri administrat în cauză, inclusiv contractul individual de muncă, graficul de activitate pe luna decembrie 2005 și a pronunțat sentința cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul și se va menține hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 254 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași sentință pe care menține. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
08.10.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu
