Pretentii civile. Speta. Decizia 566/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.566/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Nicoleta Vesa
- - - JUDECĂTOR 3: Monica Maria
- - - judecător
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor promovate de reclamanții, G, -, -, a, -, a, și, precum și de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 1215/21.11.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă consilier juridic din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia pentru pârâtul recurent Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, față de împrejurarea că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită în baza motivelor prezentate în cererea de recurs, admiterea recursului formulat de Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Referitor la recursul formulat de reclamanți, solicită respingerea acestuia pentru aceleași motive.
Instanța, având în vedere actele dosarului și concluziile prezentate în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul instanței sub dosar nr- reclamanții, G, A, OG, A, (), (), și au chemat în judecată pârâții STATUL ROMÂN-REPREZ. DE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ALBA IULIA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL ALBA, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
- să fie obligați pârâții retroactiv începând cu data de 1.01.2007 și în continuare, la plata drepturilor salariale indexate, în cuantum actualizat la rata inflației de la data plății efective, cu următoarele procente de indexare: cu 5% începând cu data de 1.01.2007; cu 2% începând cu data de 1.04.2007; cu 11% începând cu data de 1.10.2007.
- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamanților.
În motivarea cererii, reclamanții în calitate de procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și parchetele din județul A, susțin că au fost și continuă să fie discriminați de pârâtul Statul Român în raport cu judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, ai Curții Constituționale, funcționarii publici, demnitarii și chiar în raport de personalul auxiliar de specialitate.
La data de 31.01.2007 Guvernul României a emis un număr de 3 Ordonanțe simple prin care a dispus majorarea salariului (începând cu 1.01.2007) tuturor demnitarilor, funcționarilor publici și salariaților contractuali ai statului cu excepția magistraților judecători de la curțile de apel, tribunale și judecătorii și a procurilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de la parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii.
Singurii magistrați care au primit majorări salariale (asemenea tuturor celorlalți salariați ai statului) de la 1.01.2007 sunt judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorii Curții Constituționale, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi.
Prin OG nr.10 din 31.01.2007, articolele 1-4 au fost majorate salariile tuturor salariaților statului (demnitari, funcționari publici, salariați contractuali, inclusiv judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncții săi) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2007; cu 2% începând cu data de 1.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 iar cu 11% începând cu 1.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Pentru majorarea indemnizațiilor demnitarilor, a judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la Curtea Constituțională și Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și adjuncților săi, art.1 al OG 10 face trimitere la anexele II și III la Legea 154/1998, anexe în care sunt menționați aceștia.
Prin OG 16 din 31.01.2007 Guvernul a dispus și majorarea drepturilor bănești cu începere de la 1.01.2007 a persoanelor.
Tot la 31.01.2007, Guvernul emite și Ordonanța nr.27 prin care majorează și salariile controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi, cu aceleași procente în aceleași tranșe și tot cu începere de la 1 ianuarie 2007.
Încercând să prevină o nouă discriminare a magistraților în raport cu celelalte categorii de salariați ai statului și cu o parte restrânsă a categoriei magistraților, Consiliul Superior al Magistraturii - prin președintele său, la 31.01.2007, adresează d-lui, Ministru al Finanțelor Publice o scrisoare deschisă prin care protestează discret și decent față de noua discriminare și își exprimă convingerea că eliminarea dintre categoriile salariaților bugetari care beneficiază de majorarea ori indexarea salariilor în anul 2007 judecătorilor și procurorilor, constituie eroare ori omisiune involuntară, care poate fi remediată.
Faptul că nici după 6 luni de la această formă decentă de protest ministrul și celelalte instituții ale statului - abilitate, nu au luat nici o măsură, atestă faptul că nu ne aflăm în fața unei erori sau omisiuni involuntare care să fi generat discriminarea.
recent Legea 232/607.2007 publicată în Monitorul Oficial 474 din 16.07.2007 pentru aprobarea OG 6/2007, modificând art.39 în al.2 al acestuia prevede majorări salariale în cotă de 7% aplicată la salariul din 2006 și de 11% cu începere de la 1 octombrie aplicată la salariul din luna septembrie pentru toți funcționarii publici exceptați și de această dată magistrații judecători și procurori.
Reclamanții arată astfel că au fost încălcate disp. art.1 alin.2 lit.e pct.1 din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea, art.5 Codul muncii și dispozițiile Protocolului 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicită respingerea ca inadmisibilă a acțiunii întrucât reclamanții au solicitat creșterile salariale potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 din OG nr.10/2007, în condițiile în care nu fac parte din categoria personalului contractual din sectorul bugetar și nici din categoria personalului care ocupă funcții de demnitate publică.
Susținerea reclamanților, în sensul că neaplicarea acestor creșteri salariale și pentru salariile magistraților are caracter discriminatoriu, este, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.2 din OG nr.137/2000(modificată și completată prin OG nr.77/2003 și aprobată prin Legea nr.24/2004)
Cu titlu de excepție invocă excepția necompetenței materiale a instanței, motivat de faptul că potrivit art.27 alin.1 din OG nr.137/2000 competența soluționării cererii revine instanței de drept comun, respectiv Judecătoriei Alba Iulia.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, pe aceleași considerente ca și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că potrivit Legii nr.304/2004, Curțile de Apel și Parchetele de pe lângă Curțile de Apel își elaborează propriile proiecte de buget anual pentru instanțele sau, după caz, parchetele din circumscripțiile lor. Proiectele de buget astfel elaborate, se transmit Ministerului Justiției sau, după caz, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Acesta consideră că nu se află în culpă pentru a fi obligat la alocarea de fonduri pentru alți ordonatori principali de credite, dacă nu există bază și aprobare legală în acest sens și nici nu se poate substitui voinței legiuitorului sau a ordonatorilor principali de credite în ceea ce privește eliminarea inechităților sau a discriminărilor de care se face vorbire în acțiune.
Pe fondul cauzei pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor solicită respingerea acțiunii ca nefondată și nelegală.
În temeiul art. 137 cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate:
Raportat la obiectul cauzei, instanța constată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, neexistând nici un raport juridic obligațional față de acest pârât, acesta neavând calitate de angajator și nici atribuții privind salarizarea procurorilor.
Potrivit art.70 alin.1 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată "Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție coordonează activitatea parchetelor din subordine, îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public " iar potrivit alin.4 al aceluiași articol "procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este ordonator principal de credite".
Instanța, pentru aceste considerente, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și va respinge acțiunea civilă raportat la acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Obiectul acțiunii dedus judecății nu este o contestație asupra modului de calcul al drepturilor salariale, ci obligarea pârâților la plata unor drepturi stabilite prin acte normative, regăsindu-ne în prezența unui conflict de drepturi în sensul disp. art. 281-282 codul muncii, nefiind incidente disp. art. 27 alin.1 din OG nr.137/2000, astfel că excepția necompetenței materiale a instanței invocată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este neîntemeiată și urmează a fi respinsă întrucât potrivit art. 2 alin.1 lit.c cod proc. civilă tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1215/1007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții, G, -, -, a, -, a, și toți cu domiciliul procesual ales în AIp -ța - -, nr.1, jud.A împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia cu sediul în A I, p-ța - -, nr.1, jud.A, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba cu sediul în A I, P-ța - -, nr.24, jud.A și în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării cu sediul în B, P-ța - -, nr.1-3,.2, sector 1, și în consecință:
Au fost obligați pârâții în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant, a drepturilor salariale indexate, cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 și în continuare, sumă care urmează a fi actualizată cu rata inflației începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al fiecărui reclamant, conform sentinței pronunțate.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți, împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Au fost respinse celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, arătând că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, neexistând niciun raport juridic obligațional între reclamanți și această instituție.
Totodată, excepția necompetenței materiale a instanței a fost respinsă pe considerentul că obiectul dedus judecății nu este o contestație asupra modului de calcul al drepturilor salariale, ci obligarea pârâților la plata unor drepturi stabilite prin acte normative, în speță apreciindu-se ca incidente dispozițiile art. 281-282 Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, instanța reținut următoarele:
Reclamanții în calitate de magistrați beneficiază de prevederile OUG nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr.45/2007.
În preambulul acestui act normativ se enunță în sinteză scopul care a determinat adoptarea reglementărilor legale pe baza și în executarea cărora actul fost emis.
Astfel, OUG 27/2006 a fost adoptată având în vedere că asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii judecătorilor și procurorilor este prevăzută la cap.VI pct.3.3 din Planul de acțiune pentru implementarea strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, aprobată prin HG 232/2005.
Prin HG 232/2005 se prevedea că aspectele economice - financiare se reflectă și asupra salarizării personalului din sistemul judiciar iar garantarea independenței puterii judecătorești se realizează și prin asigurarea renumerației adecvate a magistraților, respectiv plata drepturilor salariale ale acestora, așa cum au fost prevăzute de lege și aplicarea acestor prevederi în mod nediscriminatoriu în toate sectoarele de activitate.
Conform art.3 din OG 27/2006 magistrații beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare.
Articolul 35 prevedea actualizarea prin aplicarea indexărilor, acordate în conformitate cu prevederile legale a indemnizațiilor brute.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, care se regăsea de altfel în toate actele normative anterioare privind salarizarea magistraților, valoarea de referință sectorială se actualiza prin indexări stabilite periodic, acoperind astfel indicele de inflație, fiind necesar pentru a se menține o corelație corespunzătoare între salariul nominal și cel real.
Legea nr.45/2007 pentru aprobarea OUG nr.27/2006 publicată în Monitorul Oficial nr.169/9.03.2007 abrogă dispozițiile art.35, însă în luna ianuarie 2007 dispoziția legală privind actualizarea prin indexare era în vigoare.
Eliminarea doar a magistraților de la această indexare, în condițiile în care toate categoriile de salariați bugetari au beneficiat de aceste indexări în anul 2007, constituie un tratament discriminatoriu care contravine principiului egalității în drepturi instituit prin art.16 din Constituția României și o nerespectare a prevederilor legale instituite prin art.35 din OUG 27/2006.
De asemenea potrivit art.21 alin.1 din OG 137/2000 aprobată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile când se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporționale cu prejudiciul suferit.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.35 din OUG 27/2006 instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanți și a dispus obligarea în solidar a pârâților la plata fiecărui reclamant a drepturilor salariale indexate cu procentul de 5% începând cu data de 01.01.2007 și în continuare.
În aplicarea principiului nominalismului monetar, instanța a dispus ca suma restantă să fie actualizată cu rata inflației până la data plății efective.
Referitor la cererile privind indexarea salarială în procent de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și 11% începând cu 1 oct.2007, instanța le-a respins ca neîntemeiate, având în vedere dispoziția expresă de abrogare a art. 35 din OUG 27/2006 cuprinsă în Legea nr.45/2007, competența de a reconsidera poziția față de drepturile salariale ale reclamanților neaparținând instanței de judecată, fiind o competență exclusivă a legiuitorului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Reclamanții au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță.
În drept invocă art. 304/1 Cod procedură civilă, 304 și 312 alin.3 Cod procedură civilă.
În expunerea de motive se arată că temeiul acțiunii a fost discriminarea în raporturile de muncă, temeiuri acceptate de instanță, dar aplicate trunchiat.
Se susține că nu poate fi primit raționamentul potrivit căruia prin abrogarea articolului 35 din nr.OUG 27/2006 magistraților li s-a suprimat dreptul la indexările salariale, întrucât potrivit principiului constituțional al egalității în drepturi se aplică tuturor salariaților.
Art. 35 fost abrogat deoarece conținea o dispoziție superfluă și nu pentru motivul că ordonanța a prevăzut indexări, ba mai mult, din art. 38 și 39 ale ordonanței rezultă că s-au operat asemenea indexări doar în raport cu anul 2006.
Instanța trebuia să rețină că reclamanții se află în situații juridice comparabile și analoage cu categoriile socio-profesionale care au obținut indexarea prin ordonanțele și legile la care s-a făcut referire.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Bas olicitat admiterea recursului său, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționarea Judecătoriei Alba Iulia și pe fond respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Susține că instanța a respins netemeinic și nelegal excepția necompetenței materiale, în speță fiind incidente dispozițiile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în condițiile în care reține existența unei discriminări.
Instanța de fond, se arată, a pronunțat hotărârea cu depășirea atribuțiilor judecătorești, deoarece acordarea creșterilor salariale pretinse de reclamanți nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu îl mai acorde în 2007.
Invocă apoi că sentința atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece înafara legii nu putem vorbi de discriminare în sensul nr.OG 137/2000.
Critică de asemenea actualizarea cu indicele de inflație acordat de instanță, întrucât recurenta, fiind o instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
În drept invocă art. 304 pct. 3, 4 și 9 și 304/1 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu conform cerințelor art. 304/1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă reține următoarele:
Potrivit art. 137(1) Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Din această perspectivă, este a se reține că excepția necompetenței materiale a instanței de fond prin prisma dispozițiilor nr.OG 137/2000, a fost corect soluționată de instanța de fond prin respingerea ei.
Astfel, se va reține că instanța specializată în litigii de muncă este competentă material să soluționeze cauza, deoarece conform art. 27 alin.1 din nr.OG 137/2000, în calitatea reclamanților de persoane discriminate, aceștia au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun.
Având în vedere că faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrate în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii, în acest sens pronunțându-se în mod unanim doctrina juridică și practica judiciară.
În acest sens sunt și dispozițiile imperative ale art. 1 alin.2 și art. 295 alin.1 Codul Muncii, care instituie aplicabilitatea Codului Muncii și raporturilor de muncă ale reclamanților, precum și ale art. 5 Codul Muncii, care interzice discriminarea în raporturile de muncă.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate, urmând a răspunde printr-un considerent comun celor două recursuri declarate în cauză.
Astfel, este de menționat faptul că prin admiterea, în parte, acțiunii reclamanților instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nici nu a nesocotit dispozițiile nr.OUG 137/2000, nefăcând altceva decât să aplice prevederile legale în vigoare la cazul dedus judecății.
Sub acest aspect este de menționat faptul că temeiul juridic al pretențiilor reclamanților - procurori - admise de instanță îl constituie art. 35 din nr.OG27/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor si altor categorii de personal din sistemul justiției potrivit căruia:" drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile: acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Prevederea legală în vigoare privind creșterile salariale ce s-au acordat începând cu luna ianuarie 2007 este nr.OG 10/31.01.2007 care reglementează o majorare în trei etape a salariilor avute la data de 31.12.2006, categoriilor profesionale indicate de actul normativ, printre care și persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, după cum urmează: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, fata de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, fata de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, fata de nivelul din luna septembrie 2007.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, care se regăsea de altfel în toate actele normative anterioare privind salarizarea magistraților, valoarea de referință sectorială se actualiza prin indexări stabilite periodic, acoperind astfel indicele de inflație, fiind necesar pentru a se menține o corelație corespunzătoare între salariul nominal și cel real.
Este adevărat că acest art. 35 din nr.OG27/2007 a fost abrogat de pct.17 al art. I din Legea nr. 45/06.03.2007 publicată în Of. nr. 169/ 9.03.2007, dar în luna ianuarie 2007 - care face obiectul acțiunii - erau în vigoare și trebuiau aplicate ca atare, potrivit normei de drept al aplicării imediate a legii civile, regăsită în art.1 Cod civil.
Abrogarea prin lege a ordonanței de guvern nu înlătură, retroactiv, efectele juridice produse de acest act normativ, în speță, abrogarea art. 35 din nr.OG27/2007 prin Legea nr.45/2007, producând efecte doar pentru viitor, respectiv pentru indexările pretinse de 2% începând cu 1 aprilie 2007 și 11% începând cu 1 oct.2007, aspect de altfel, reținut corect de prima instanța prin admiterea doar în parte a acțiunii.
Ca atare, susținerile recurentului vizând aplicarea greșită a legii de către prima instanță sunt nefondate.
De asemenea, dispoziția de actualizare cu indicele de inflație a drepturilor solicitate este una corectă ținând cont și de prevederile art. 1082 cod civil și art. 161 alin. 4 Codul Muncii. În aceste articole se arată că debitorul este osândit, de se cuvine, la plata unor daune interese, pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este de rea credință din partea sa, afară numai dacă nu va justifica faptul că neexecutarea provine dintr-o cauză străină ce nu-i poate fi imputată.
În prezenta cauză, pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor și adaosurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999, va respinge recursurile promovate de părți ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții, G, -, -, a, -, a, și, precum și de pârâtul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sen. civ. nr. 1215/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.05.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. NV, 2 ex. 25.06.2009
Jud.fond-,
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa, Monica Maria
