Pretentii civile. Speta. Decizia 569/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 569/ Dosar nr-
Ședința publică din 05 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B, împotriva sentinței civile nr. 759 din 10.04.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27.04.2009, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 4.05.2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 759/M/10.04.2008, Tribunalul Brașova respins excepția necompetentei materiale a Tribunalului Brașov.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Justiției.
A admis excepția lipsei capacității juridice civile a paratului Guvernul României.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Guvernul României, ca rămasă fără obiect, in urma admiterii excepției lipsei capacității juridice civile a acestui parat.
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei și Finanțelor,invocata de Direcția Generala a Finanțelor Publice B, prin întâmpinare.
A admis in parte acțiunea precizata, formulată de reclamanții -, -, -, -, C -, -, -, -a, (), -, -, -, a, -, -, -, -, G, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pe paratul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV să majoreze salariul de bază al fiecărui reclamant,conform dispozițiilor art.1 din OG 10/2007 respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
A obligat pe paratul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV să plătească reclamanților diferențele de drepturi de natura salariala menționate anterior,actualizate conform indicelui de inflație la data plății efective,pentru perioadele in care reclamanții au lucrat efectiv.
A obligat pe paratul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, actualizate, menționate anterior.
A respins restul pretențiilor reclamanților.
A respins acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul Guvernului României, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără capacitate juridica civila.
A respins acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantii au calitatea de personalului auxiliar de specialitate al parchetelor din subordinea Curtii de Apel
Prin art.1 din OG 10/2007 s-a stabilit că în anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sistemul bugetar precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor II și III din Legea 154/1998, să se majoreze în trei etape, respectiv: cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007, față de nivelul din luna martie 2007; cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
Așa cum rezultă din anexa II din Legea 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază din sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, beneficiari ai acestor drepturi sunt și judecătorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și adjuncții acestuia.
Așadar, singurii magistrați exceptați de la acordarea majorărilor salariale amintite sunt judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și cei din cadrul Inaltei Curți de Casație și Justiție și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii, printre aceștia din urmă numărându-se și reclamantul-judecator în cadrul Tribunalului Brașov.
Faptul că de majorarea salariilor au beneficiat numai anumiți magistrați conduce la existența unei discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, aducându-se astfel atingere principiului pentru muncă egală, plată egală și al egalității în fața legii.
Conform dispozițiilor OG nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, principiile legalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru munca egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Articolul 2 pct.1 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării a drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La pct. 2 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre sau care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute la punctul 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Având în vedere definiția discriminării directe, așa cum este prevăzută în Directiva 2000/EC/43 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/78 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, tratamentul diferențiat este analizat prin prisma unor persoane în situații comparabile și nu în situații similare.
A discrimina, în sensul dispozițiilor OG 137/2000, înseamnă a diferenția sau a trata diferit două persoane sau situații atunci când nu există nici o distincție relevantă și a trata într-o manieră identică două sau mai multe persoane sau situații care sunt în fapt diferite.
Astfel, raportând definiția discriminării la efectele produse de OG 10/2007, Tribunalul a reținut că faptul că numai anumiți magistrați - respectiv judecătorii Curții Constituționale, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație și adjuncții acestuia au beneficiat de majorarea salariilor în timp ce ceilalți magistrați-judecătorii din cadrul curților de apel, tribunalelor și judecătoriilor și procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție și Casație, parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunale și judecătorii,precum și personalul auxiliar de specialitate al acestor instanțe și parchete - au fost excluși de la beneficiul normei legale, aduce o atingere folosinței drepturilor economice, recunoscute de art.6 lit.c din OG 137/2000.
Prin urmare, Tribunalul a constatat și a reținut tratamentul diferențiat aplicat unor persoane care efectuează aceeași muncă și se află în situații comparabile, astfel că distincția făcută de legiuitor încalcă drepturile consfințite de art.1 alin.3 din OG 137/2000.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor critică sentința sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate în fața primei instanțe, arătând că prin organizarea și funcționarea ministerului sunt prevăzute atribuții de elaborare a proiectului bugetului de stat, al legii bugetului republican, astfel încât nu are raporturi directe de angajare și acordare a drepturilor salariale către reclamanți, aceste din urmă atribuții revenind pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Din perspectiva fondului cauzei, se învederează că în mod greșit instanța de fond a reținut existența unei situații de discriminare între reclamanți și alte categorii de salariați, legiuitorul fiind singurul în măsură să aprecieze asupra creșterilor salariale, fără ca prin aceasta să poată fi stabilită existența unei situații de discriminare.
Recursul pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV critică hotărârea pentru greșita aplicare a legii în privința admiterii acțiunii reclamanților, arătând că salariile acestora sunt reglementate de nr.OG 8/2007, act normativ în temeiul căruia pârâtul a emis ordine de încadrare și salarizare pentru între personalul. Un motiv distinct de recurs îl constituie determinarea de către prima instanță a cadrului procesual, învederându-se că unii reclamanți sunt în evidența de structură al altor unități din cadrul Ministerului Public, respectiv Parchetul General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, după cum și al altor unități subordonate pârâtului, care au bugete proprii, în calitate de ordonatori terțiari.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, curtea apreciază tardiv recursul pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, fiind fondat în parte recursul pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Cât privește tardivitatea, potrivit dispozițiilor art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă, termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii. În cauză, față de natura specifică a litigiului - propriu litigiilor de muncă și asigurări sociale, în care termenul de recurs este de 10 zile de la comunicare - sentința a fost comunicată pârâtului la data de 16.05.2008 iar recursul a fost depus la data de 29.05.2008, în condițiile în care termenul de exercitare a căii de atac a expirat la data de 27.05.2008.
Drept consecință, în temeiul dispozițiilor invocate, potrivit art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge ca tardiv recursul pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Relativ la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta se dovedește întemeiat pentru recunoașterea drepturilor acordate către prima instanță în privința unor categorii de salariați cărora se circumscriu unii dintre reclamanți.
În ansamblul evaluării raportului litigios, prima instanță a dat o legală și temeinică interpretare prevederilor art. 2 din nr.OUG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, arătând că, în condițiile nr.OG 10/2007, prin care s-a stabilit că pentru anul 2007 salariile de bază ale personalului contractual din sistemul bugetar precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică să se majoreze în procentele stabilite prin actul normativ, reclamanții, a căror salarizare a fost stabilită prin nr.OG 8/2007, au fost excluși de la majorarea valorii sectoriale, ceea ce reprezintă o discriminare în definirea recunoscută conceptului.
În schimb, tribunalul a ignorat prevederile de ansamblu ale nr.OG 8/2007 care face distincție între salarizarea personalului auxiliar de specialitate și categoria de personal conex din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea, categorie din urmă care nu se circumscrie funcționarilor publici, vizați de nr.OG 10/2007. Drept consecință, văzând copiile cărților de muncă ale reclamanților, urmează a fi respinse pretențiile formulate de cei care fac parte din categoria personalului conex, fiind încadrați ca șoferi la unitățile din subordinea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV, în concret fiind vorba de reclamanții, -, G și.
În temeiul motivelor de fapt și de drept expuse, potrivit prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, a modifica în parte hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanții nominalizați.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 759/M/10.04.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, G și în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.05.2009.
Judecător, Judecător,
- - - - -
Opinie separată,
În sensul admiterii recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 759/F/10.04.2007 a Tribunalului Brașov, modificării în tot a hotărârii și respingerii acțiunii tuturor reclamanților.
Președinte,
- -
Grefier,
OPINIE SEPARATĂ,
În dezacord cu opinia majoritară consider că în cauză recursul formulat de MEF se impunea a fi admis iar sentința atacată modificată în tot în sensul respingerii acțiunii tuturor reclamanților.
Drepturile bănești ce fac obiectul pretențiilor din acțiunea dedusă judecății sunt solicitate în baza art. 1 din OG 10/2007 si sunt aplicabile doar personalului contractual din sistemul bugetar si personalului care ocupa funcții de demnitate publica, in aceasta din urma categorie incluzându-se si judecătorii ICCJ si ai Curții Constituționale.
În opinia reclamanților, însușită atât de instanța de fond cât și de instanța de recurs, majorarea indemnizațiilor instituite de legiuitor în favoarea numai a unor categorii de magistrați a condus la aplicarea unui tratament discriminatoriu în rândul acestora.
În primul rând această concluzie este eronată întrucât principiul egalității astfel cum acesta se aplică in speța dedusă judecății are la bază ideea că pentru o muncă egală se impune o plată egală. Această condiție ce este de esența principiului egalității nu este îndeplinită în cauză deoarece intre magistrații de la instanțele supreme și cei de la instanțele ordinare si personalul auxiliar există o multitudine de diferențe in ceea ce privește munca prestată de aceștia și din această cauză plata muncii nu este și nici nu a fost niciodată egală
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia textul legal invocat este discriminatoriu întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Constituția României cât și de art.23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Cu privire la acest aspect, în opoziție cu ceilalți membri ai completului, apreciez că instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legătură cu constatarea faptului că o lege este aplicată în mod discriminatoriu subiecților de drept cărora aceasta li se adresează, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicării ei altor categorii sociale.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a se invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. Doar Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și încalcă acest principiu, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității. În acest sens părțile sau instanțele ordinare din oficiu pot invoca excepția de neconstituționalitate în cadrul procesului pendinte.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta a fost în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme, în caz contrar actul de justiție căzând în derizoriu.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr.818/3 iulie 2008. Astfel, pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției referitor la unele dispoziții din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art.1, art.2 alin.3 și ale art.27 alin.1 din ordonanța menționată sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamanților se impunea a fi respinsa.
Președinte,
- -
Red./7.05.2009
Red.op.separată /8.05.2009
Tehnoredact./8.05.2009/ 3 ex.
Jud. fond,
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Maria Carmen Tică, Daniel
