Pretentii civile. Speta. Decizia 570/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 570/
Ședința publică de la 28 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta - - împotriva sentinței civile nr. 273/01.02.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentei pârâte - -, precum și a intimatului reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosar a fost depusă cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de recurenta pârâtă - -, prin care se invocă și nulitatea dovezii de comunicare a sentinței Tribunalului Brașov.
Instanța invocă, din oficiu, excepția tardivității formulării recursului, având în vedere că sentința Tribunalului Brașova fost comunicată recurentei la data de 19.02.2008, iar recursul este declarat în data de 29.04.2008.
Față de excepția invocată din oficiu de către instanță, precum și față de cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurenta pârâtă și excepția nulității dovezii de comunicare a sentinței Tribunalului Brașov, instanța rămâne în pronunțare.
C U RT E A
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 163/2008 a Tribunalului Brașova fost respinsă excepția tardivității formulării acțiunii și a fost admisă acțiunea reclamantului (ei), iar pârâta - - a fost obligată să-i plătească suma de 7849 lei cu titlul de drepturi salariale și suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității, acțiunea dedusă judecății are ca obiect drepturi salariale prescriptibile în 3 ani și nu se contestă măsura angajatorului privind suspendarea, modificarea contractului individual de muncă.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul (a) fost angajata în cadrul societății pârâte, cu contract individual de muncă, pe perioada nedeterminată.
Potrivit înscrisurilor depuse de pârâtă la dosar rezultă că în perioada în litigiu s-a luat hotărârea de a se acorda drepturile salariale, procentual, în funcție de producția vândută, pentru unele sectoare s-a redus norma de muncă iar altele sectoare și-au închis temporar activitatea (sectorul producție cuzineți - în perioada decembrie 2005- februarie 2006). În cazul încetării activității s-a stabilit că personalul respectiv va fi remunerat cu suma de 300 lei.(proces verbal din data de 29.11.2005).
Potrivit art.40 alin 2 lit.c din Codul Muncii angajatorului îi revine obligația de acorda salariatului toate drepturile ce decurg din lege, contractul colectiv de muncă aplicabil și contractele individuale de muncă.
Conform art.154 alin 2 din Codul Muncii pentru munca prestată salariatul are dreptul la un salariu exprimat în bani, acesta reprezentând echivalentul muncii prestate.
Foile colective de prezență depuse de pârâtă la dosar dovedesc faptul că reclamantul ( a) nu a absentat nemotivat de la locul de muncă astfel încât angajatorul are obligația de a-i plăti salariul cuvenit, obligație ce rezultă din textul art.156 din Codul Muncii.
În lipsa probării de către pârâtă că salariatul (a) nu a desfășurat activitate susținută în perioada în care acesteia nu i-au fost acordate drepturile salariale, reținerile din salariul acesteia nu au suport legal.
Pe de altă parte, se reține că angajatorului îi este interzis, prin dispozițiile art.164 alin. 2 din Codul Muncii să facă orice rețineri din salariu, în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care să constate datoria certă, lichidă și exigibilă a salariatului.
Dificultățile financiare ale societății pârâte nu pot fi primite ca temei al exonerării acesteia de obligațiile ce-i revin.
Cât privește perioada în care activitatea societății a fost întreruptă temporar, se reține că potrivit art.53 din Codul Muncii, pe durata întreruperii temporare a activității angajatorului salariații beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat".
Din procesul verbal încheiat în data de 29.11.2005 s-a decis că salariații care nu lucrează în perioada decembrie 2005-februarie 2006, ca urmare a întreruperii activității unor sectoare, vor fi plătiți cu suma de 300 lei. Această decizie a consiliului de administrație contravine dispozițiilor imperative din Codul Muncii anterior menționate, astfel că instanța a reținut ca fiind întemeiate pretențiile reclamantului(ei) privind plata diferențelor dintre suma încasată și indemnizația în cuantum de 75 % din salariul de bază.
Reținerile din salariu au fost calculate de către reclamant(ă) la suma precizată în cererea de chemare în judecată Întrucât pârâta nu a contestat acest mod de calcul, Tribunalul, în raport de dispozițiile legale mai sus amintite a reținut ca fiind întemeiată acțiunea pentru suma pretinsă, astfel că a admis-o și a obligat pârâta să plătească suma cerută de reclamant (ă) cu titlu de drepturi salariale.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din codul d e procedură a obligat pârâta la plata către reclamant(ă) cheltuielilor de judecată.
Împotriva hotărârii pronunțate la fond a formulat recurs pârâta - -, iar prin motivele de recurs este criticată atât soluția de respingere a excepției tardivității cât și cuantumul sumei acordate.
Cu privire la excepția tardivității se arată că, practic se contestă hotărârea de suspendare a contractului de muncă pentru motive economice ori termenul în care se poate formula o astfel de contestație este de 30 de zile de la data luării la cunoștință (art. 283 lit. a Codul Muncii ).
Cu privire la cuantumul pretențiilor admise, prin motivele de recurs se arată că suma acordată nu a fost dovedită prin nici o probă și nu corespunde unor calcule realiste.
Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
Sentința atacată i-a fost comunicată - în 19.02.2008 conform deciziei de primire a procesului verbal de predare - 125 dosar fond.
Recurenta a invocat excepția nulității acestei dovezi de comunicare a sentinței, excepție întemeiată în drept pe dispozițiile art. 92 Cod procedură civilă și 100 alin 1 Cod procedură civilă susținând că nu era posibilă afișarea sentinței civile la sediul recurentei sub pretextul că agentul procedural nu a găsit nicio persoană, în vederea comunicării sentinței, atâta timp cât societatea are personal de pază, portar și din foile colective de prezență pe lunile februarie, martie 2008 rezultă că exista la societate personal care presta activitate chiar și în zilele de sâmbătă și duminică.
Totodată recurenta a susținut că este întemeiată și cererea de repunere în termenul de declarare a recursului pentru aceleași motive de fapt mai sus arătate. Arată că data încetării "împiedicării"descrise la art. 103 Cod procedură civilă este 23.04.2008 când recurenta a formulat la Tribunalul Brașovo cerere de comunicare a sentinței atacate.
Curtea, pentru a dispune cu privire la excepția tardivității recursului trebuie să analizeze cu precădere excepția nulității procesului verbal de comunicare a sentinței deoarece în funcție de data de comunicare menționată de agentul procedural se va calcula curgerea termenului special de recurs conform art. 102 alin. 1 Cod procedură civilă.
Prin urmare, în speță termenul de recurs nu se poate calcula de la data cât recurenta a cerut în scris Tribunalului Brașov comunicarea sentinței, deoarece dispozițiile art. 102 alin 2 Cod procedură civilă nu se aplică atunci când partea cere să i se comunice chiar ei hotărârea, textul reglementând ipoteza în care o parte cere să i se comunice celeilalte părți un act de procedură de conținutul căruia se presupune că ea a luat cunoștință.
Prin urmare în speță termenul de recurs curge de la data înscrisă pe dovada de comunicare a sentinței, iar excepția nulității acestui act de procedură este întemeiată.
În dovada de comunicare au fost înserate corect de către agentul procedural toate mențiunile prevăzute de art. 100 Cod procedură civilă cât și modalitatea de afișare și cauzele care au determinat afișarea sentinței conform art. 911teza a II-a Cod procedură civilă
Cum dovada de comunicare a sentinței cuprinde toate datele necesare, nu pot opera dispozițiile art. 100 alin. 3 Cod procedură civilă, privitoare la nulitatea comunicării sentinței și, drept urmare, recurenta nu poate fi repus în termenul de recurs conform dispozițiilor art. 103 Cod procedură civilă.
Situația invocată de acesta în sensul că societatea - - are portar permanent și că sentința trebuia înmânată acestuia - situație care nu rezultă din cuprinsul procesului verbal de predare a sentinței - nu poate fi acceptată ca motiv de repunere în termenul de recurs și motiv de nulitate a actului procedural arătat, deoarece acesta face dovada deplină cu privire la faptele constate de agentul procedural, susținerea recurentei fiind o simplă prezumție a acesteia că "portarul, agentul de pază" ar fi fost prezent la serviciu și ar fi putut primi comunicarea sentinței.
Probele invocate de recurentă în susținerea excepției nu pot contrazice mențiunile din actul procedural arătat, acesta având forța probantă a unui înscris autentic.
În consecință, este valabilă comunicarea actelor de procedură făcută prin afișare chiar și către persoanele juridice ( și Matei- codul d e procedură civilă comentat și adnotat).
Față de aceste considerente, instanța de recurs va respinge excepția nulității absolute a dovezii de comunicare a sentinței atacate și implicit va respinge și cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentă.
În temeiul art. 80,82, din Legea 168/1999 raportat la art. 102 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite excepția tardivității recursului pârâtei și-l va respinge ca tardiv formulat.
Intimatul (a ) nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității dovezii de comunicare a sentinței civile nr. 273/2008 a Tribunalului Brașov.
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de recurenta - - B.
Admite excepția tardivității declarării recursului și în consecință:
Respinge ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta - -, împotriva sentinței civile nr. 273/2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 28 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red NG 22.05.2008
Dact AG 29.05.2008 / 2 ex
Jud fond I /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
