Pretentii civile. Speta. Decizia 5766/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5766
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.765/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL OLT și intimatul reclamant, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, părțile au solicitat judecarea în lipsă, conform art.242 Pr.Civ. după care, apreciindu-se cauza în stare judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr.765 de la 22 iunie 2009 admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Olt și Curtea de Apel Craiova și a obligat pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de confidențialitate de 15 % începând cu 1.01.2007 și în continuare, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, actualizată cu indicele de inflație la data plății.
A respins capătul de cerere privind plata dobânzii legale.
A obligat Tribunalul O l să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Față de reglementările legale menționate și de obligația de confidențialitate impusă prin lege și reclamantului de față, în calitate de personal auxiliar, această obligație legală trebuie să fie însoțită și de dreptul la sporul de confidențialitate.
Potrivit art. 99 lit. d din Legea 303/2004 și art. 4 alin. 1din Legea 302/2004, raportat la art. 78 din Legea 567/2004, reclamantului i se impune obligația profesională imperativă de confidențialitate.
Reclamantul face parte din categoria personalului bugetar ca toate celelalte categorii socioprofesionale enumerate anterior, cărora li s-a stabilit prin lege obligația de confidențialitate dar și dreptul corelativ constând în acordarea sporului de confidențialitate.
Pentru a nu exista o diferențiere cu caracter discriminator este necesară acordarea sporului de confidențialitate generată de obligația de confidențialitate.
Aceasta se impune cu atât mai mult cu cât este interzisă orice discriminare, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 3 Codul muncii, potrivit cărora pentru muncă egală există și dreptul la un salariu egal iar, potrivit art. 6 și16 din Constituția României,se reglementează egalitatea între cetăți prin excluderea discriminării, principii ce guvernează materia drepturilor omului conform
În același sens există și dispozițiile Directivei Consiliului Europei 2000/78/CE/21.11.2000 pentru crearea unui grad general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, interzicând orice fel de discriminare inclusiv în materia salarizării.
Atâta timp cât există obligația de confidențialitate, reclamantul este afectat de tratamentul mai puțin favorabil și discriminatoriu în condițiile în care acestuia nu i se acordă dreptul ce însoțește obligația principală.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.46 din 15 decembrie 2004 prin care s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, iar în baza art. 329 al.3 Cod pr. civilă, decizia este obligatorie, iar în prezent nu s-a constatat neconstituționalitatea acestei decizii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat în esență că nu există nici un act normativ în vigoare care să prevadă sau să garanteze dreptul la spor de confidențialitate personalului auxiliar de specialitate, confidențialitatea fiind o atribuție de serviciu normală.
A mai arăta că sistemul de salarizare a personalului din instituțiile și autoritățile publice se stabilește prin lege.
De asemenea recurentul a mai arătat că prin decizia nr.819/03 07 2008 curtea Constituțională a stabilit că prevederile OUG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde concluzia că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Analizând recursul formulat se constată că este nefundat pentru următoarele considerente;
În mod greșit instanța de fond a considerat că obligația de confidențialitate pe care o are reclamantul trebuie însoțită de un spor de confidențialitate.
Această obligație revine tuturor salariaților fiind una generală fără ca acest lucru să impună acordarea unui spor în plus la salariu.
Sporul de confidențialitate se impune în măsura în care salariatul respectiv gestionează informații de interes național sau informații clasificate, așa cum sunt ele definite prin lege.
În speță reclamantul are funcția de șofer la judecătoria Balș, ori în această calitate nu are a gestiona informații de interes public sau informații clasificate.
Faptul că acesta face parte din categoria personalului bugetar căruia i-a fost stabilită prin lege obligația de confidențialitate nu conduce automat la concluzia că i se cuvine și sporul de confidențialitate, neexistând în acest caz o discriminare așa cum reține instanța de fond.
Atribuțiile reclamantului care face parte di categoria personalului conex, sunt total diferite de cele ale celorlalte categorii profesionale la care face referire instanța de fond și anume magistrați și personalul auxiliar de specialitate al instanțelor și parchetelor.
De altfel și decizia ICCJ invocată de către instanța de fond face referire doar la aceste două categorii de personal nu și la personalul conex al instanțelor și parchetelor.
Pentru considerentele arătate constatând că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă și 312 Cod pr. civilă va fi admis recursul și va fi modificată sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr.765/22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr- în contradictoriu cu intimații pârâți CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL OLT și intimatul reclamant.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
05.11.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Marin Panduru
