Pretentii civile. Speta. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 58/2008
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Petrașcu Ana Doriani președintele Curții de Apel
- - - JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr. 1105/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat Ministerul Justiției întâmpinare.
Recurenții, prin motivele de recurs au solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamanții:, -, au chemat în judecată pe pârâții Curtea de APEL ALBA IULIA, Tribunalul Alba, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor, solicitând:
- obligarea pârâtului Ministerul Justiției la virarea către pârâtul Tribunalul Alba, acesta din urmă cu obligația plății către fiecare reclamant a drepturilor salariale, reprezentând suma de 1700 lei, conform art. 21 din OG -, sume care se solicită a fi actualizată cu indicele de inflației începând cu data nașterii dreptului material până la data plății efective, conform art. 1084-1086 Cod Civil
- să fie obligat pârâtul Ministerul și Finanțelor să vireze sumele necesare efectuării plăților.
- să fie obligată pârâta Curtea de APEL ALBA IULIA la efectuarea mențiunilor necesare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant.
- să fie obligați pârâții la plata eventualelor cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt, a acțiunii, reclamanții arată că au calitatea de grefierii și personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Aiud, calitate în care sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale pretinse. În acest sens se invocă Hotărârea nr.15/2006 a Dp rin care s-a constata existența unei discriminări indirecte, prin acordarea de stimulente financiare în mod exclusiv și diferențiat.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii, pe considerentul că Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C/2005 nu a vizat personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, ci alte categorii din sistemul justiției.
Aceasta și pentru că ulterior, printr-un ordin distinct, respectiv prin Ordinul ministrului justiției nr. 1793/C/2006 din 2006 fost aprobată repartizarea unui fond destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond care li s-a adresat exclusiv, astfel că reclamanții nu pot invoca o diferență de tratament, care i-ar pune într-o situație discriminatorie.
Prin sentința civilă nr.1105/24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanții, -, împotriva pârâților Curtea de APEL ALBA IULIA, Tribunalul Alba și Ministerul Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nu există un raport obligațional raportat la Ministerul Economiei și Finanțelor, considerent pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât.
Pe fondul cauzei a reținut ca nejustificată pretenția reclamanților întrucât Ordinul nr. 1921/2005 viza judecătorii între 0 - 3 ani, personalul specific serviciilor de protecție socială de pe lângă tribunale, funcționarii publici și personalul contractual, nu personalul auxiliar din care fac parte reclamanții iar în considerentele deciziei CNCD invocată în susținerea cererii se fac referiri exclusiv la magistrați.
A mai reținut că în speță nu sunt aplicabile nici prevederile art. 16 alin.1 din Constituția României și nici art. 23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care fac referiri la drepturi salariale și sporuri, atâta timp cât angajatorul își respectă obligația prevăzută de art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii.
Pe de altă parte, salariații instanțelor beneficiază și de stimulente constituite în baza Legii nr. 146/1997 acordate de angajator în funcție de performanțele fiecăruia.
Așadar, nu poate fi vorba de discriminare atâta timp cât măsurile de recompensare au vizat și vizează și în continuare și personalul auxiliar de specialitate din cadrul autorității judecătorești.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții reclamanții, -, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată iar în subsidiar, obligarea pârâților la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumei de 500 lei, actualizată cu indicele de inflație.
În expunerea de motive au arătat că sunt angajați cu contract individual de muncă și își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei Aiud, calitate în care sunt îndreptățiți la plata tuturor prestațiilor pecuniare, conform normelor legale aplicabile și incidente, inclusiv a sumelor pretinse prin acțiune care reprezintă stimulente financiare, în sensul art. 155 din Legea nr. 153/2003.
Au precizat că relațiile de muncă trebuie să se bazeze și să fie supuse principiului bunei credințe, al egalității de șanse și tratament juridic sau pecuniar, precum și al consensualității obligațiilor, competențelor și drepturilor căzute în sarcina sau favoarea fiecărei părți interesate.
Potrivit dispozițiilor din Codul muncii, drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu. Or, acordarea stimulentelor salariale nu poate fi anulată sau acordată doar unor categorii de personal, cum s-a procedat prin Ordinul 1921/C/2005, pentru că se încălca principiul egalității de tratament, prevăzut de art. 5 alin. 1 și 3 din Codul muncii și în același timp, acest fapt constituie o discriminare deoarece are ca efect restrângerea sau înlăturarea drepturilor prevăzute de legislația muncii.
Au mai susținut că aplicarea, interpretarea și respectarea normelor legale interne trebuie realizată prin prisma normelor europene incidente în domeniu, cuprinse în partea I, punctul 4 și 20, respectiv partea V litera E din Legea 74/1999 dar și art. 7 litera i din Decretul 212/1974 pentru ratificarea Pactului Internațional cu privire la drepturile economice și Convenția OIM 100/1951 ratificată prin Decretul 213/1957 precum și a art. 16 și 20 din Constituția României.
Având în vedere dispozițiile Legii 146/1997, consideră că prin însuși Ordinul 1921/C/2005 s-a creat o discriminare între salariați, acordându-se stimulente doar celor care au avut o activitate mai redusă în cadrul instanțelor între 0-3 ani, fără să se țină seama de performanțele acestora, care se dobândesc în timp.
În subsidiar, dacă se apreciază că personalul auxiliar de specialitate poate fi asimilat doar categoriei de "personal contractual", așa cum se menționează în Ordinul 1921/C/2005, au susținut că sunt îndreptățiți a beneficia de stimulente bănești în cuantum de 500 lei, actualizată cu indicele de inflație și nicidecum a fi privați în totalitate de aceste stimulente.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, conform dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În speță, din probele administrate în mod corect prima instanță a reținut că prin Ordinul Ministrului Justiției a nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare" judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1700 RON".
Din conținutul acestui ordin reiese expres că a vizat categoria profesională a judecătorilor, fără nici o trimitere la personalul auxiliar de specialitate din care fac parte intimați, angajații în funcția de grefier, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Blaj.
Ca atare fundamentarea pretențiilor din acțiunea introductivă pe acest ordin este total greșită, acest ordin adresându-se doar anumitor categorii de personal din aparatul propriu al Ministerului justiției și din cadrul instanțelor judecătorești, printre care nu se numără și personalul auxiliar de specialitate.
Faptul că recurenții reclamanți nu au fost recompensații în același timp cu celelalte categorii de personal nu justifică reținerea unui caz de discriminare potrivit nr.OG137/2000, în condițiile în care întreg personalul din sistemul justiției au beneficiat de stimulente financiare, la diferite intervale de timp, în temeiul unor ordine diferite.
În acest sens intimatul Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei, un ordin distinct, respectiv J nr.1793/27.07.2006 prin care s-a aprobat repartizarea unui fond special destinat stimulării personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești, fond care s-a adresat acestei categorii profesionale astfel că nu se poate invoca o diferență de tratament, care i-ar fi pus pe recurenți într-o situație discriminatorie.(19)
Totodată, trimiterea făcută de recurenți în motivarea acțiunii la instanța de fond la Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru combaterea Discriminării prin care s-a constatat existența unei discriminării indirecte ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani este lipsită de relevanță juridică în cauză, întrucât așa cum reiese din cuprinsul întregii motivării a acestei hotărârii discriminarea constă în aplicarea criteriului vechimii prin care au fost dezavantajații magistrații care îndeplineau criteriile obiective pentru acordarea de stimulente, dar aveau o vechime mai mare de 3 ani și nici de cum nu a vizat categoria profesională personalului auxiliar de specialitate al instanțelor, din care fac parte intimații. Astfel, D reține expres în considerentele hotărârii în discuție faptul că " criteriul vechimii reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ca îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea stimulentelor salariale".
Nu poate fi reținută în speță nici încălcarea normelor europene privind asigurarea condițiilor nediscriminatorii deoarece recurenții, în calitate de personal auxiliar nu depun o muncă egală cu niciuna din categoriile de personal cărora li s-au acordat stimulente în temeiul ordinului în discuție.
Sunt neîntemeiate și celelalte critici formulate.
Potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Conform alin.3 al art.25 din Legea nr.146/1997 repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției. Prin J nr.2404/c/2004 s-au aprobat Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din legea nr.146/1997.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme reiese faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ iar nu limitativ, cea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar( art.4 alin.39).
Contrar celor susținute de recurenți, prin soluția pronunțată nu au fost încălcate nici dispozițiile art. 155 din Codul muncii întrecut stimulentele solicitate nu constituie drepturi ce li se cuvin și nu au fost acordate.
Față de cele ce preced, curtea constată că instanța de fond a făcut o aplicare și interpretare corectă a legii, considerent pentru care în temeiul art. 312 pct.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr. 1105/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Elena Truță
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.2 ex.
Jud.fond.;
Președinte:Adriana Petrașcu Ana DorianiJudecători:Adriana Petrașcu Ana Doriani, Manuela Stoica, Elena Truță
