Pretentii civile. Speta. Decizia 5822/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5822
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
*******************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta -, împotriva sentinței nr. 1514 din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul SC SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta reclamantă -, reprezentată de avocat, intimatul pârât SC SA, reprezentat de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat pentru recurenta reclamantă -, a depus fisa postului, si dispoziția înregistrată cu nr. 826/10.10.2007.
Consilier juridic pentru intimatul pârât SC SA, a depus întâmpinare.
S-au comunicat reciproc înscrisurile și întâmpinare și nu s-a solicitat amânarea cauzei pentru observare, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă -, a susținut motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în raport de care a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimatul pârât SC SA, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 1514 din 09 martie 2009, respins acțiunea formulată de petenta - în contradictoriu cu intimata SC" Energetic SA."
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că petenta - este salariata intimatei în funcția de consilier juridic începând cu data de 22.12.2005 și prin dispoziția nr.1136 din data de 01.08.2005 a fost numită ca făcând parte din comisia de analizare și emitere a deciziilor privitoare la aplicarea Legii 10/2001.
Potrivit art.5, Titlul IV din OUG nr.209/2005,salariații instituțiilor publice implicați direct în aplicarea Legii 10/2001 beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 2 an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență,.
Din economia textului de lege menționat, se deduce că doar salariații instituțiilor publice pot beneficia de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, petenta nefăcând parte din această categorie.
Mai mult, instanța nu se poate substitui angajatorului în condițiile în care acesta are și competența și voința necesare acordării sporului, care de altfel trebuie și cuantificat în funcție de criteriile legale.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că este salariata intimatei în funcția de consilier juridic de la data de 22.12.2005,deoarece potrivit carnetului de muncă depus în copie la instanța de fond este angajată în funcția de consilier juridic de la 07.10.1996, de aproape 13 ani.
Recurenta a arătat că termenul de "instituție publică" este unul general, care nu trebuie interpretat în sens restrictiv sau limitativ, întrucât Comisia de analizare și emitere a deciziilor a fost constituită în baza Legii nr. 10/2001 și OUG nr. 209/2005, iar terminologia acestor acte normative este aceea de "entitate investită cu soluționarea notificării" prevăzută în art. 1-5 și nu de instituție publică, iar în cadrul aceste entități poate fi inclusă și intimata.
S-a arătat că activitatea din cadrul Comisiei de analizare și emitere a deciziilor reprezintă o sarcină de serviciu nouă și distinctă, motiv pentru care ar trebuie să fie remunerată tot în baza dispozițiilor cuprinse în cele două acte normative, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut expres că," salariații implicați în mod direct în aplicarea legii nr. 10/2001, beneficiază de un spor de dificultate de până la 50% din salariul lunar de încadrare".
Recurenta a arătat că cererea sa este în concordanță cu principiul egalității de șanse - consacrat de art. 39 alin. 1 lit."d" din Legea nr. 53/2003, coroborat cu principiul nediscriminării prevăzut de art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și dispozițiile art. 1 alin1 și 2 din Protocolul nr. 12.
Au fost depuse la dosar de către recurentă, dispoziția directorului general al intimatei nr. 19606/2007, fișa postului recurentei și deciziile civile nr. 3606 din 28.09.2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- al Secției contencios administrativ și fiscal și decizia nr. 2471 din 26.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr- al secției contencios administrativ și fiscal, iar intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului formulat.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Recurenta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. V din OUG nr. 209/2005 în conformitate cu care salariații instituțiilor publice implicați în mod direct în aplicarea Legii nr.10/2001, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 2 ani. Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind restituirea, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor.
Acest text legal a fost interpretat și aplicat în mod corect de către instanța de fond în sensul că doar salariații instituțiilor publice pot fi beneficiarii acestui spor de dificultate, nu și salariații societăților comerciale, așa cum este unitatea la care este angajată reclamant cu contract individual de muncă, iar sintagma "entitate investită cu soluționarea notificării" nu poate fi extinsă la beneficiarii sporului de dificultate, prevăzut exclusiv pentru salariații instituțiilor publice.
Mai mult, din analiza textului de lege invocat rezultă că salariații care beneficiază de acest spor, precum și cuantumul sporului, sunt stabiliți anual de către conducătorul instituției publice implicate, în limita fondurilor pentru plata salariilor, fiind atributul conducătorului instituției publice, în limita acestor fonduri, acest spor nefiind acordat în mod automat, fără o analiză detaliată a criteriilor și condițiilor prevăzute de lege.
Recurenta reclamantă a invocat, în sprijinul recursului său, două decizii civile, enunțate anterior, însă din analiza acestora rezultă că reclamanții sunt angajați ai unei instituții publice, Primăria orașului și respectiv Primăria comunei, iar pe de altă parte, aceste decizii au avut în vedere durata de acordare a sporului și stabilirea anuală a salariaților care beneficiază de acest drept.
In privința discriminării invocate, se reține că potrivit art. 27 al 1 din OG nr. 137/2000 republicată, persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin.(1) din OG nr. 137/2000, "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 2 alin. 3 din OG nr. 137/2000 republicată, sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Reclamanta a susținut, în esență, faptul că există situații comparabile, tratate juridic diferit, fără nici o justificare obiectivă.
La analiza unei cereri în despăgubiri întemeiate pe ideea de discriminare, judecătorul trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: (1) existența unui tratament diferențiat între situații comparabile sau analoage manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, (2) existența unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000, (3) tratamentul diferențiat trebuie să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, (4) tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Curtea constată că situațiile invocate de reclamantă nu sunt comparabile, cu atât mai puțin analoage, astfel încât se reține că este nefondat motivul de recurs privind existența discriminării, întemeiat atât pe dispozițiile OG nr. 137/2000, cît și pe dispozițiile art. art. 39 alin. 1 lit."d" din Legea nr. 53/2003, coroborat cu principiul nediscriminării prevăzut de art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și dispozițiile art. 1 alin1 și 2 din Protocolul nr. 12.
Va fi respins motivul de recurs privind data angajării recurentei reclamante în funcția de consilier juridic, Curtea apreciind că menționarea angajării în funcția de consilier juridic începând cu 22.12.2005 reprezintă o eroare materială instanței, fără relevanță cu privire la soluționarea fondului cauzei, împrejurarea esențială avută în vedere de instanța de fond și menținută de instanța de recurs, fiind aceea că reclamanta nu este salariată a unei instituții publice pentru beneficia de sporul lunar de dificultate prevăzut de OUG nr. 209/2005.
Având în vedere aceste considerente, constatând că în cauză nu subzistă nici unul din motivele de casare sau modificarea prevăzute de art. 304 pct. 1-9 cod procedură civilă, nefiind incidente nici dispozițiile art. 3041cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta -, împotriva sentinței nr. 1514 din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red. Jud.
2 ex/06.11.2009
fond:
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Florica Diaconescu, Cristina Raicea
