Pretentii civile. Speta. Sentința 59/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.59/
Ședința publică din 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel Adrian Bobocea
Asistent judiciar - - -
Asistent judiciar -
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în judecarea cauzei privind litigiul de muncă intervenit între reclamanții și, cu sediul ales la Judecătoria Tg.B,-, jud.G în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR - PRIN, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, CURTEA DE APEL G și TRIBUNALUL G, cauza având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17.11.2008 care s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea în cauză la data de 19.11.2008.
CURTEA
Asupra acțiunii înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin acțiunea înregistrată inițial la Tribunalul Galați sub nr. 2607/121/15.05.2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul -, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând: obligarea pârâților Ministerul -, Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați, Ministerul Economiei și Finanțelor la plata drepturilor salariale actualizate rezultând din acordarea sporului de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și solicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută de încadrare pentru perioada 01.11.2000 - 31.12.2004 și începând cu data de 01.02.2007 la zi și în continuare, cu actualizarea sumelor restante la data plății efective, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte; obligarea pârâților Curtea de APEL GALAȚI, Tribunalul Galați, să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă și a pârâtei Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumei de încasat cu acest titlu.
În fapt, au motivat că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996,republicată,privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, rezultă că:,Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,magistrații,precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiată de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Aceste text de lege a fost însă abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Se constată însă că este vorba de o ordonanță ordinară emisă de guvern cu încălcarea disp.art.144 din Constituția României, în vigoare la data respectivă, deoarece reglementa un domeniu care nu poate face decât obiectul legilor organice.
În concret,nr.OG83/2000 a abrogat mai multe legi organice și ordonanțe de urgență (Legea nr.91/1992, privind organizarea judecătorească; Legea nr.78/2000, privind prevenirea și sancționarea faptelor de corupție; nr.OUG24/2000 și Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr.24/2004,privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,norma legală ordinară,în speță ordonanța de guvern,nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior,respectiv legea.
În temeiul art.41 alin.2 din Constituția României, republicată,Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice,stabilite prin lege,iar în temeiul art.53 din Constituția României, republicată (art.49 la data abrogării, preluat întocmai după revizuire),Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru:apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale;prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav, pentru ca potrivit alin.2 al aceluiași articol,Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Sporul de 50% din salariul de bază brut lunar,pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de care beneficiau magistrații a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art.41 alin.2 și art.53 din Constituția României,precum și ale art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere însăși existenței dreptului.
Au considerat că dreptul material la acțiune pentru perioada 2000- 2004 nu este prescris întrucât, prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul VI, pct. 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar. Se constată, astfel, o recunoaștere explicită a discriminării existente în momentul adoptării Strategiei, 30.03.2005, echivalând cu recunoașterea, în sensul art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, având ca efect ștergerea prescripției scurse și începutul unui nou termen de prescripție de 3 ani care se împlinește la data de 01.04.2008.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Ministerul - a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru următoarele considerente.
Conform art.1 din decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă,Dreptul la acțiune,având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție,dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar potrivit art.7,Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă,termenul prescripției este de 3 ani dacă nu există alte prevederi legale derogatorii,iar conform art.283 alin.1 lit.c din Legea 53/2003 cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate,în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune,în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
În aceste condiții,în raport de data introducerii acțiunii, 15.05.2008,precum și în considerarea prevederilor art.12 din decretul menționat mai sus,potrivit cărora,în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive,dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr- prescripție deosebită, a solicitat să se constate că dreptul la acțiune este prescris pentru perioada anterioară datei de 15.05.2005.
Potrivit art.16 pct.1 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie,făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
A solicitat să se constate că argumentele invocate de reclamanți cu privire la întreruperea termenului de prescripție nu pot fi reținute,întrucât prevederile dispoziției legale menționate stabilesc expres cauzele de întrerupere,printre care nu se regăsește și recursul în interesul legii.
Mai mult decât atât, argumentele reclamanților privind recunoașterea drepturilor sale bănești cu efect întrerupător al prescripției extinctive nu pot fi primite în considerarea următoarelor:
Condiții esențiale ale recunoașterii pentru ca aceasta să aibă semnificația unor acte întrerupătoare de prescripție extinctivă sunt ca aceasta să fie expresă și neîndoielnică (să se refere în mod explicit la sporul de suprasolicitare neuropsihică solicitat).Prin urmare pretinsele acte de recunoaștere nu fac nicidecum referire la sporul de suprasolicitare neuropsihică solicitat.
Art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești prevedea:,Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,publicată în Monitorul Oficial,Partea I nr.425 din 01.09.2000 și intrată în vigoare la 01.10.2000.
La art.1 pct.42,.nr.OG83/2000 dispune că:,Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României,Partea I,nr.583 din 18 1999,se modifică și se completează după cum urmează: 42 Articolul 47 se abrogă.
De asemenea, nr.OG83/2000 a fost aprobată prin Legea 334/2000 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești,de către Parlament,același organism care a abilitat Guvernul de a emite ordonanțe. Parlamentul fost deci cel mai în măsură să cenzureze dispozițiile nr.OG83/2000 neconforme cu Legea 125/2000 și, față de perfecta conformitate cu dispozițiile constituționale,a Legii 24/2000,legii de abilitare,nu a procedat la abrogarea art.1 pct.42 din OG nr.83/2000.
Pretențiile reclamanților de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru viitor, nu au nici o bază legală. În prezent statutul magistraților este reglementat de Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor,iar salarizarea acestei categorii de personal se realizează în baza nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor,procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției,acte normative care nu prevăd sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare.
Doar legiuitorul are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și, prin urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați. Așa cum s-a statuat și de Curtea Constituțională prin decizii,diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bazăpe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă.
Instanța nu se poate pronunța asupra acordării pe viitor a sporului de stres având în vedere că acesta reprezintă un drept eventual care nu este născut și actual.
Pentru celelalte pretenții, au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată întrucât textul art. 47 din Legea nr. 50/1996, invocat de reclamante în susținerea pretențiilor lor, a fost abrogat total si explicit prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Și practica judiciară s-a exprimat în sensul respingerii acțiunilor cu același obiect.
Prin Încheierea pronunțată la data de 24.06.2008, Tribunalul Galați, în baza disp. art. II din OUG nr. 75/2008, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Curtea de APEL GALAȚI, spre competentă soluționare.
La Curtea de APEL GALAȚI, cauza a fost înregistrată sub nr-.
În cauză, s-a depus la dosar tabelul cuprinzând funcția și perioada lucrată de fiecare reclamant în parte.
Pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.
Potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr. civilă, se vor analiza cu prioritate excepțiile invocate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, se apreciază ca este nefondată.
Astfel, acțiunea exercitată de reclamanți nu vizează existența nemijlocită a unor raporturi de muncă cu această parte ci atribuțiile ce îi revin cu privire la sistemul bugetar și în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii bugetare.
Prin cererea introductivă reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la alocarea fondurilor necesare plății despăgubirilor solicitate, atribuțiile pârâtei fiind reglementate în acest sens prin disp. art. 19 din Legea nr. 500/2002.
Însă, referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.11.2000-31.12.2004 invocată de către pârâta Ministerul -, instanța apreciază că este întemeiată.
Astfel, potrivit disp. art. 283 alin. 1 litera c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Ori, pentru pretențiile aferente perioadei 01.11.2000-31.12.2004, termenul de prescripție extinctivă s-au împlinit, succesiv, până cel târziu la data de 31.12.2007 ori, acțiunea a fost înregistrată la data de 15.05.2008.
Susținerea reclamanților exprimată în sensul că se constată o recunoaștere explicită a discriminării existente la momentul adoptării Strategiei de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, respectiv 30.03.2005, prin nr.HG 232 și ar deveni aplicabile disp. art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 nu poate fi reținută ca întemeiată.
Chiar și acceptând argumentul că s-a întrerupt cursul prescripției extinctive și un nou termen ar începe să curgă începând cu data intrării în vigoare a nr.HG 232/30.03.2005, instanța observă că înseși reclamanții recunosc faptul că termenul de prescripție, astfel calculat, s-ar împlini la data de01.04.2008ori, acțiunea a fost introdusă la data de09.05.2008,chiar și în aceste condiții fiind împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
În al doilea rând, instanța apreciază că nu a avut loc nici o recunoaștere prin adoptarea nr.HG 232/2005, în care se precizează doar că se va asigura salarizarea adecvată și nediscriminatorie a magistraților și personalului auxiliar, situație ce nu are nici o legătură cu obiectul cauzei, actul normativ invocat făcând referiri în general la sistemul de salarizare și nu, în mod special, la sporul de risc și suprasolicitarea neuropsihică.
Față de aceste argumente, în baza disp. art. 137 alin. 1 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, se vor respinge ca fiind prescrise pretențiile solicitate pe perioada 01.11.2000-31.12.2004.
În ceea ce privește fondul acțiunii, instanța constată temeinicia pretențiilor pentru perioada începând cu data de 01.02.2007 și până la data pronunțării hotărârii pentru reclamanta și pentru reclamantul până la data de 31.08.2008( data la care a ieșit la pensie conform precizărilor Tribunalului Galați făcute prin adresa nr. 5350/10/19.11.2008) văzând decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de către Înalta Curtea d e Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
În interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
, potrivit art. 329 alin. 3.pr. civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 6 2007 în Cauza Beian împotriva contra României), rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa contradicțiile jurisprudenței, fiind mecanismul capabil să asigure coerența practicii, în scopul de a se evita insecuritatea juridică și incertitudinea.
În consecință, față de faptul că s-a pronunțat o decizie ca urmare a promovării recursului în interesul legii asupra interpretării art. 47 din Legea nr. 50/1996, Curtea nu poate da o altă soluție și nu poate emite o altă interpretare contrară deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
De altfel, prin Decizia nr. 93 din 11 mai 2000, Curtea Constituțională a statuat că, în temeiul art. 329 din Codul d e procedură civilă, scopul reglementării recursului în interesul legii este de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg cuprinsul țării. Pentru realizarea acestui scop Curtea Supremă de Justiție se pronunță asupra chestiunilor de drept care au fost diferit soluționate de instanțele judecătorești. Potrivit aceluiași text, dezlegarea dată de instanța supremă acestor probleme de drept este obligatorie pentru instanțe.
" de clar ar fi textul unei dispoziții legale - se arată într-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza " contra Regatului Unit", 1995) - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [.]". Complexitatea unor cauze poate conduce, uneori, la aplicări diferite ale legii în practica instanțelor de judecată. Pentru a se elimina posibilele erori în calificarea juridică a unor situații de fapt și pentru a se asigura aplicarea unitară a legii în practica tuturor instanțelor de judecată, a fost creată de legiuitor instituția recursului în interesul legii.
Pronunțându-se asupra unui recurs în interesul legii, instanța supremă contribuie la asigurarea supremației Constituției și a legilor, prin interpretarea și aplicarea unitară a acestora pe întreg teritoriul țării, fapt de natură să concretizeze un alt principiu fundamental, prevăzut în art. 16 alin. (1) din Constituție în conformitate cu care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Printr-o altă decizie, nr. 528/02.12.1997, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 lit. d) și ale art. 31 din Legea Curții Supreme de Justiție nr. 56/1993, statuând că: "Principiul supunerii judecătorului numai față de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, nu are și nu poate să aibă semnificația aplicării diferite și chiar contradictorii a aceleiași dispoziții legale, în funcție exclusiv de subiectivitatea interpretării aparținând unor judecători diferiți. O asemenea concepție ar duce la consacrarea, chiar pe temeiul independenței judecătorilor, a unor soluții ce ar putea reprezenta o încălcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât legea fiind aceeași, aplicarea ei nu poate fi diferită, iar intima convingere a judecătorilor nu poate justifica o asemenea consecință." De asemenea, Curtea a considerat, prin aceeași decizie, că "Asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești este impusă și de principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deci inclusiv a autorității judecătorești, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacă în aplicarea uneia și a aceleiași legi soluțiile instanțelor judecătorești ar fi diferite și chiar contradictorii".
Curtea Constituțională a reținut, de asemenea, că această soluție legislativă este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul oricărei persoane la un "proces echitabil", conform art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin hotărârea pronunțată în cauza "Brincat contra Italiei", 1992) că independența judecătorilor este privită în raport cu puterea executivă, fără ca această independență să excludă subordonarea față de alți judecători, dacă aceștia se bucură, ei înșiși, de independență față de puterea executivă.
Astfel, apărările formulate de pârâta Ministerul - nu pot fi reținute ca întemeiate iar acțiunea promovată de reclamanții pentru perioada începând cu data de 01.02.2007 este fondată urmând a fi admisă în parte.
În consecință, vor fi obligați pârâții Ministerul -, Curtea de APEL GALAȚI și Tribunalul Galați în calitatea de ordonatori de credite, să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, calculat la indemnizația brută de încadrare pentru perioada 01.02.2007 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, pentru reclamanta respectiv de la data de 01.02.2007 și până la data de 31.08.2008 pentru reclamantul, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant în parte.
Drepturile salariale vor fi actualizate la data plății efective, față de disp. art. 161 alin 4 din Codul muncii care prevăd obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului prin neplata drepturilor salariale.
În ceea ce privește acordarea sporului și pentru viitor, instanța apreciază ca aceasta cerere nu este întemeiată întrucât, acordarea unui spor salarial depinde de îndeplinirea unor condiții, respectiv de menținerea calității de personal auxiliar, desfășurarea unui raport de muncă, evenimente viitoare si incerte ce nu pot da naștere unui raport obligațional.
Elementele componente ale salariului așa cum sunt definite de art. 155 din Codul muncii pot suferi modificări în viitor atât ca și cuantum cât și ca, modalitate de acordare prin voința legiuitorului, putând fi chiar abrogate.
În atare condiție instanța de judecată nu se poate substitui pentru viitor legiuitorului, stabilind acordarea unor drepturi salariale.
Salariații, în cazul în care constată că au fost prejudiciați prin neacordarea unor drepturi salariale, sporuri ca urmare a aplicării sau interpretării greșite a legii, iar angajatorul nu înțelege să le acorde de bunăvoie au la îndemână acțiunea civilă în justiție, pentru repararea prejudiciului suferit.
Deci nu se poate prezuma un eventual prejudiciu în viitor iar instanța nu poate anticipa evoluția legislației în materie.
Pentru aceste considerente, se va respinge cererea de acordare a sporului de 50% și pentru viitor ca nefondată.
În ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, se apreciază că este nefondată întrucât, conform disp. art. 19 din Legea nr. 500/2002, rolul Ministerului Finanțelor Publice este de a exercita un control față de constituirea, repartizarea și utilizarea resurselor financiare ale statului precum și cu privire la examinarea proiectelor de buget propuse de ordonatorii principali de credite.
De asemenea, potrivit acestui act normativ, instituția care are sarcina de a realiza prevederile bugetare și de a repartiza ordonatorilor principali de credite sumele de la bugetul de stat potrivit destinațiilor bugetare stabilite conform legii bugetare anuale este Guvernul.
Una din atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice, prevăzute de art. 19 litera g din Legea nr. 500/2002, este de a analiza propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetului și de a furniza Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale.
Ori, disp. art. 28 din aceeași lege prevăd că proiectele legilor bugetare anuale se elaborează de către Guvern, pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite care sunt cei arătați prin disp. art. 20.
Procedura prevăzută de art. 34 alin. 1 și 4 din Legea nr. 500/2002 este în sensul că ordonatorii principali de credite au obligația de a depune la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele, pentru anul bugetar următor iar Ministerul Finanțelor publice trebuie să le examineze și să poarte discuții cu ordonatorii principali de credite.
Atât timp cât proiectul bugetului de stat se aprobă prin lege, nu se poate institui o obligație în sarcina Ministerului Finanțelor Publice, de a asigura fondurile necesare efectuării plății sumei solicitate, deoarece nu s-a făcut dovada îndeplinirii întregii proceduri prevăzută de legea specială în materie, procedură descrisă mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor B, cu sediul în-, sector 5, ca nefondată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții și, cu domiciliul ales la Judecătoria Tg.B,-, jud.G în contradictoriu cu pârâții Ministerul -, Tribunalul Galați și Curtea de APEL GALAȚI.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 1.02.2007 - 19.11.2008 actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Obligă pe aceiași pârâți să plătească reclamantului sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 1.02.2007 - 31.08.2008 actualizată cu rata inflației la data plății efective.
Respinge acțiunea formulată de reclamanți pentru perioada 1.11.2000 -31.12.2004 ca fiind prescrisă.
Respinge capătul de cerere privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare, ca nefondat.
Respinge acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor, ca nefondată.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Asistent judiciar, - - |
Asistent judiciar, | ||
Grefier, |
sent.civ.jud.-/05.12.2008
Tehnored./9 ex./ 07 2008
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel Adrian Bobocea
