Pretentii civile. Speta. Decizia 590/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 590/2008
Ședința publică de la 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaica
- - - JUDECĂTOR 3: Marius Aurel Motolea
- - - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 226/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că în cauză s-a ivit un incident procedural legat de compunerea completului de judecată alcătuit din judecătorii,. Întrucât aceștia s-au abținut, incidentul procedural urma să fie soluționat de completul imediat următor al secției alcătuit din judecătorii - -,. La rândul lor, judecătorii și s-au abținut, urmând a fi inclus în complet judecătorul de permanență, care de asemenea s-a abținut de la soluționarea cauzei. În compunerea completului urmează a fi introduși judecătorii secției civile care de asemenea s-au abținut și judecătorii secției minori și familie, - - și -. D-na judecător s-a abținut, astfel că în compunerea completului de judecată pe lângă d-ra - - - - judecător al secției, vor intra judecătorii - și - -, care au păstrat cauza spre soluționare.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr- reclamanții, și au chemat în judecată în calitate de pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Tribunalul Alba și Curtea de APEL ALBA IULIA solicitând:
- obligarea pârâților la plata către reclamanți a drepturilor salariale, reprezentând suma de 1700 lei, reactualizată cu indicele de inflației;
În motivarea acțiunii reclamanții arată că au calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Alba - Judecătoria Câmpeni, calitate în care sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale pretinse. În acest sens se invocă Hotărârea nr.15/2006 a Dp rin care s-a constata existența unei discriminări indirecte, prin acordarea de stimulente financiare în mod exclusiv și diferențiat.
Prin întâmpinarea depusă în cauză de pârâta Curtea de APEL ALBA IULIAs -a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, întrucât față de obiectul litigiului numai Ministerul Justiției are calitate procesual pasivă.
DGFP A, mandatară a pârâtului MFP, a depus întâmpinare prin care, de asemenea, se invocă excepția lipsei calității procesual pasive având în vedere că între reclamanți și acest minister nu există nici un raport juridic obligațional de garanție sau despăgubire.
Prin sentința civilă nr.226/05.03.2008 Tribunalul Alba a admis acțiunea civilă formulată în cauză de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Alba și în consecință:
Au fost obligați pârâții în solidar la plata în favoarea fiecărui reclamant a drepturilor salariale cuvenite și neachitate în sumă de 1.700 lei, ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului material, până la data plății efective.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și pârâtei Curtea de APEL ALBA IULIA.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență, cu referire la normele interne și internaționale de drept că reclamanții sunt îndreptățiți la stimulentele bănești pretinse în cauză. S-a mai arătat în considerentele sentinței că instituirea prin acordarea diferențiată a unor drepturi bănești duce în mod greșit la aplicarea și existența unui tratament salarial diferențiat, precum și faptul că prin Hotărârea nr.15/2006 a Ds -a stabilit în mod clar și fără echivoc faptul că ne aflăm în prezența unei discriminări, conform art.2 alin.2 din nr.OG137/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art.80 din legea nr.168/1999, pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI.
Ministerul Justiției prin recursul formulat a solicitat în temeiul art.304 punct 9 coroborat cu art.312 Cod procedură civilă admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată în cauză de reclamanți.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul Ministerul Justiției arată că hotărârea tribunalului este nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, acest motiv de modificare fiind prevăzut de art.304 punct 9 Cod procedură civilă. S-a mai arătat, în continuare, reiterându-se argumentele din fața primei instanțe, că nu există nici un act normativ care să prevadă ori să garanteze dreptul de a primi stimulente fiecărui judecător, ori salariat, din sistemul justiției. Pe de altă parte, stimulentele nu pot intra în categoria salarizării ori a premiului anul stabilit de lege, drepturi conferite prin lege judecătorilor, astfel cum în mod eronat a apreciat prima instanță. Spre deosebire de indemnizația lunară brută salariile de bază ori premiul anual, al căror cuantum este stabilit de lege, stimulentele acordate depind de o multitudine de factori, respectiv existența unor sume în fondul cu destinație specială, apoi obiectivele urmărite de minister în politica de reformare a sistemului judiciar. Nu se poate reține că criteriul vechimii este discriminatoriu, câtă vreme aplicarea lui de către ordonatorul de credite s-a făcut în conformitate cu Normele Interne
În fine, se motivează că soluția primei instanțe este greșită și sub aspectul actualizării sumei pretinse cu indicele de inflație, întrucât potrivit dispozițiilor legale se putea pretinde numai dobânda legală.
Intimații nu au depus întâmpinare în această fază procesuală.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate conform cerințelor art.304 indice 1 Cod procedură civilă, precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin. 2 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Conform alin.3 al art.25 din Legea nr.146/1997 repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției. Prin J nr.2404/C/2004 s-au aprobat Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 alin.2 din legea nr.146/1997. În speță, prin Ordinul Ministrului Justiției a nr.1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare" judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0-3 ani, în sumă de 1700 RON".
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat existența unei discriminării indirecte prin acest Ordin, ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 și 3 ani. Se reține astfel că la acordarea acestor stimulente nu au fost luate în considerare criteriile prevăzute în art.21 alin.3 din nr.OUG177/2002 și nici celelalte criterii prevăzute în art.4 din Ordinul nr.2404/C/23.08.2004, folosindu-se doar criteriul vechimii, or "acest criteriu reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea stimulentelor salariale".
Ca atare, prin Hotărârea sus enunțată Consiliului Național pentru combaterea Discriminării a statuat că faptele prezentate constituie acte de discriminare conform art.2 alin.1 și 2, art.6 lit.c, art.8 alin.3, art.19 alin. 4 din nr.OG137/2000 cu modificările și completările ulterioare;
Apărarea pârâtului recurent dezvoltată prin prezentul recurs vizând faptul că nu putem vorbi de un drept de a fi premiat este nefondată, deoarece așa cum corect a reținut instanța de fond stimulentul salarial solicitat reprezintă un adaos bănesc, un premiu, iar art. 2 alin.1, art.6 lit. a și c și art.8 din nr.OG137/2000, ocrotesc în mod deplin și egal toate drepturile salariale.
De altfel, această apărare a făcut obiectul analizei și Colegiului Director care a pronunțat hotărârea în cauză, or, potrivit art. 20 punct 10 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare "hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu" și ca atare au forță obligatorie a puterii lucrului judecat.
Susținerea recurentului în sensul că la acordarea stimulentelor în discuție au fost respectate Normele interne sunt de asemenea nefondate, deoarece deși textul art.4 alin.1 din Normele Interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art.25 din Legea nr.146/1997, aprobate prin Ordinul nr.2404/c/2004 nu prevede limitativ criteriile care stau la baza acordării stimulentelor, enumerarea lor indică în esență o evaluare a activității și performanțelor judecătorului, iar pentru acordarea acestor stimulente, ordonatorul de credite trebuie să țină în mod obligatoriu cont de aceste criterii, la care mai poate adăuga motivat, în strânsă legătură cu aceste criterii și altele. Or, vechimea în magistratură nu constituie un criteriu prevăzut de art.4 alin.1 din Normele menționate și nici nu este în strânsă legătură cu aceste criterii.
În fine, criticile recurentului vizând actualizarea creanței cu indicele de inflație sunt nefondate, deoarece ne aflăm în materia dreptului muncii, așa încât răspunderea patrimonială a angajatorului reprezentând o varietate a răspunderii civile contractuale, având aspecte particulare generate de specificul raporturilor juridice de muncă permite nu numai pretinderea dobânzii legale ci și actualizarea creanței în funcție de indicele de inflație, conform art.269 Codul muncii.
Față de cele ce preced, Curtea constată că instanța de fond a făcut o aplicare și interpretare corectă a legii și că aspectele critice ale recurentului sunt nefondate, motiv pentru care în conformitate cu art. 312 alin 1 Cod procedură civilă coroborat cu art.82 din Legea nr.168/1999, va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 226/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
(continuarea deciziei civile nr. 590/19.05.2008)
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.M/22.05.2008
20 Mai 2008
Jud. fond., -
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Dana Ghițoaica, Marius Aurel Motolea
