Pretentii civile. Speta. Decizia 5914/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (număr în format vechi 5421/2009 )
DECIZIA CIVILĂ NR.5914/
Ședința publică de la 23 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
______
Pe rol, soluționarea cauzei civile, privind recursul formulat de recurenții, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței civile nr.4538/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova,având ca obiect -drepturi bănești spor de 50%.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Curtea, constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, motiv pentru care, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4538/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, au fost respinsă cererile de chemare în garanție ca inadmisibile privind pe chematul în garanție Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost admisă cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe Lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, și au fost obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50%, aplicat la indemnizația brută lunară pentru perioada 10.03.2006 - 30.11.2006, cu reactualizarea sumelor de la data scadenței dreptului și aplicarea dobânzii legale calculată începând cu data 10.03.2009 și până la data aplicării integrale a debitului.
Prin aceeași sentință, au fost obligați pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București; Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50 % aplicat la indemnizația brută lunară pentru perioada 1.12.2006 - 28.02.2009, cu reactualizarea sumelor de la data scadenței dreptului și până la data achitării integrale a debitului și aplicarea dobânzii legale începând cu data de 10.03.2009 și până la achitarea integrală a debitului, precum și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, eclamantul a făcut dovada că pe perioada dedusă judecății a avut calitatea de magistrat, conform mențiunilor existente în carnetul de muncă.
S-a constatat că Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21/10.03.2008 obligatorie potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă a statuat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine și procurorilor și că având în vedere dispozițiile deciziei s-a dispus admiterea cererii de chemare în judecată precizată și obligarea pârâților: Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă înalta Curte de Casație și Justiție; Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% aplicat la indemnizația brută lunară pentru perioada 10.03.2006 - 30.11.2006, cu reactualizarea sumelor de la data scadenței dreptului și aplicarea dobânzii legale calculată începând cu data 10.03.2009 și până la data achitării integrale a debitului și a pârâților: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București; Parchetul de pe lângă Tribunalul București și Ministerul Public - Parchetul de pe Lângă înalta Curte de Casație și Justiție la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 50 % aplicat la indemnizația brută lunară pentru perioada 1.12.2006 - 28.02.2009, cu reactualizarea sumelor de la data scadenței dreptului și până la data achitării integrale a debitului și aplicarea dobânzii legale începând cu data de 10.03.2009 și până la achitarea integrală a debitului.
S-a considerat că sumele vor fi reactualizate de la data scadenței dreptului și până la data achitării integrale a debitului conform art.161 alin.4 din Codul Muncii pentru a fi despăgubit reclamantul cu prejudiciul suferit ca urmare a evoluției monedei naționale pe piața economică.
S-a precizat că, potrivit art.1082 cod civil s-a dispus ca sumele să fie achitate și cu aplicarea dobânzii legale reprezentând beneficiul nerealizat de reclamant ca urmare a neefectuării plății dreptului solicitat, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 10.03.2009 și până la achitarea integrală a debitului.
S-a apreciat că, potrivit art.9 din Legea nr.130/1999 fiecare instituție pârâtă vor face mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului pe perioadele nominalizate în cererea de chemare în judecată precizată, când reclamantul și-a desfășurat activitatea la acestea.
În fine, s-a înlăturat susținerea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești din întâmpinare, privind efectuarea mențiunilor de către ultima instituție cu motivarea că potrivit art.9 din Legea nr.130/1999, angajatorului îi revine această obligație.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și recurentul, criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Parchetul de pe lângă Tribunalul București au formulat o critică comună sentinței recurate constând în faptul că, în mod nelegal instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației și cu aplicarea dobânzii legale, deoarece, pe de o parte, Ministerul Public este o instituție bugetară, iar fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat, astfel încât obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile, iar, pe de altă parte, prin acordarea celor două despăgubiri în același timp s-ar putea realiza o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.
Recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a mai criticat sentința recurată și sub aspectul obligării pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului, deoarece din dispozițiile art.11 alin.2 din Decretul nr.92/1976, rezultă că singura categorie de drepturi bănești ce se poate înscrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
De asemenea, s-a mai arătat și faptul că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, respectiva obligație în garanție existând în temeiul art.131 din Legea nr.304/2004.
Recurentul invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9 și art.3041pr.civ. a criticat sentința recurată sub aspectul soluționării excepției inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și faptul că în cuprinsul practicalei și dispozitivului hotărârii atacate s-au strecurat erori de redactare și confuzii tehnice, numele reclamantului fiind trecut în mod greșit în loc de, iar termenul de recurs fiind consemnat greșit ca fiind de 10 zile de la pronunțare, dispozițiile art.80 din Legea nr.168/1999,fiind în sensul curgerii acestui termen de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art.161 alin.4 Codul muncii, întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Însă, prin acordarea plății drepturilor salariale actualizate cu indicele de inflație, prejudiciul produs reclamantului prin scăderea puterii de cumpărarea între momentul nașterii dreptului și plata efectivă a drepturilor salariale solicitate a fost acoperit, astfel încât nu se mai justifică și aplicarea dobânzii legale, deoarece prin acordarea celor două despăgubiri se realizează îmbogățirea fără justă cauză a reclamantului.
Critica privind obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului va fi înlăturată, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică cuvenit reclamantului fiind un drept salarial câștigat, astfel încât nu există temei pentru neînscrierea acestuia în carnetul de muncă la reclamantului.
Va fi reținută critica privind respingerea în mod nelegal a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, această obligație existând în temeiul art.131 din Legea nr.304/2004.
Este adevărat că potrivit art.1 din OG nr.22/2002, executarea obligației de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, în speță, calitatea de ordonator principal de credite aparținând Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Însă, pentru ca ordonatorul principal de credite să repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.500/2002, trebuie ca sumele necesare să fie cuprinse în proiectele legilor bugetare elaborate de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice în conformitate cu art.28 din Legea nr.500/2002, pe baza propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite.
Altfel spus, printre atribuțiile ce îi revin potrivit Legii nr.500/2002, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice se interpune în circuitul sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale inclusiv în ceea ce privește procedura rectificării bugetare.
De asemenea, și prevederile OUG nr.75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sitemul justiției precum și Ordinul comun nr.3774/22.08.2008, privind modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a OUG nr.75/2008 vin să susțină calitatea procesuală a acestei instituții care are obligații legale precise legate de plata drepturilor salariale în sistemul justiției stabilite prin hotărâri judecătorești.
Cu privire la criticile formulate de către recurentul referitoare la calitatea procesuală de chemat în garanție a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice acestea vor fi înlăturate, deoarece potrivit art.25 din decretul nr.31/1954 Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații, iar potrivit art.37 din același act normativ, acesta nu răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat, cu atât mai mult cu cât dreptul solicitat de reclamant, iar pârâtul Statul Român nu are atribuții în privința salarizării reclamantului.
Cu privire la erorile semnalate de către recurent în cuprinsul practicalei și dispozitivului hotărârii atacate, acestea nu constituie motive de recurs, putând fi îndreptate pe cale reglementată de art.281 pr.civ.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, va modifica, în parte, hotărârea recurată, în sensul că, va înlătura obligarea pârâților la plata către reclamant a dobânzii legale aplicate la drepturile bănești pretinse, va fi admisă cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și va fi obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fondurile necesare plății drepturilor bănești, se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței, iar recursul declarat de reclamant va fi respins, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursurile declarate de recurenții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței civile nr.4538/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, .
Modifică, în parte, hotărârea recurată, în sensul că:
Înlătură obligarea pârâților la plata către reclamant a dobânzii legale aplicate la drepturile bănești pretinse.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Obligă Ministerul Finanțelor Publice să aloce Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fondurile necesare plății drepturilor bănești.
celelalte dispoziții ale sentinței
Respinge, ca neîntemeiat, recursul declarat de reclamantul, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
04.11.2009
Jud. fond:;
Cu opinie parțial separată a d-nei judecător:
In legatura cu cererea de chemare in garantie formulata de paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice, apreciez ca in mod corect prima instanta a considerat-o inadmisibila. Astfel, potrivit art. 60 Cpc. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Or, intre cele doua institutii nu exista un raport juridic ce ar putea sa fundamenteze regresul Ministerului Public - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie impotriva Ministerului Finantelor Publice in vederea despagubirii si restituirii sumelor eventual achitate reclamantului. Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie este ordonator de credite si, potrivit art. 4 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, "ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii". De asemenea, in conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierahic inferioare. In consecinta, paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie este cel obligat sa faca demersuri in vederea executarii obligatiei stabilite prin hotarare judecatoreasca. Mai mult, nici nu s-ar putea impune Ministerului Finantelor Publice sa aloce anumite fonduri in conditiile in care aceasta institutie se ocupa numai de elaborarea proiectului de buget, aprobarea lui nefiind de competenta sa.
de acestea, opinez in sensul mentinerii dispozitiei din sentinta recurata privitoare la respingerea ca inadmisibila a cererii de chemare in garantie formulate de paratul Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice.
JUDECĂTOR
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Comșa Carmen Georgiana
