Pretentii civile. Speta. Decizia 5956/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 4561/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5956/
Ședința Publică din data de 27 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Guranda Georgeta
GREFIER - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului și Instituția Primarului Municipiului împotriva sentinței civile nr.1088 din data de 03.06.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților, și și cu intimații-pârâți Grădinița nr.1 și Inspectoratul Școlar Județean - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului și Instituția Primarului Municipiului A, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților, și și intimații-pârâți Grădinița nr.1 și Inspectoratul Școlar Județean.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 20.10.2009 de către intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc.civ.
De asemenea, se mai arată faptul că și recurenții-pârâți prin motivele de recurs formulate în cauză au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civ.
Curtea față de lipsa părților la prima strigare a cauzei dispune lăsarea acesteia la ordine.
La reluarea pricinii la ordine, nu au răspuns recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului și Instituția Primarului Municipiului A, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat, respectiv în numele reclamanților, și și intimații-pârâți Grădinița nr.1 și Inspectoratul Școlar Județean.
Curtea constatând că în cauză recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului A și Instituția Primarului Municipiului A cât și intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele și pentru membrii săi de sindicat au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în baza dispozițiilor art. 242 alin.(2( cod proc. civ. constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1088/03.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar T; a respins ca nefondate excepțiile privind nulitatea acțiunii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului Învățământului Preuniversitar T față de pretinșii membrii de sindicat ce au calitatea de reclamanți, invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T; a admis în parte acțiunea reclamanților, și prin reprezentant Sindicatului Învățământului Preuniversitar T împotriva pârâților Grădinița nr.1 A, Instituția Primarului Municipiului A, Consiliul Local A și a obligat pârâții să plătească reclamanților, în aplicarea prevederilor Legii nr.220/2007 diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat, conform dispozițiilor Legii nr.220/2007, pe perioada ianuarie 2007 - 20 iulie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și cele efectiv încasate pe aceeași perioadă de timp; a respins acțiunea împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a obligat pârâții Grădinița nr.1 A, Instituția Primarului Municipiului A, Consiliul Local A să plătească reclamanților, prin reprezentant, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a analizat cu prioritate conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă excepțiile invocate.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Tas usținut că nu are calitate procesuală pasivă motivând că nu se află în raporturi juridice de muncă și fiscale cu reclamanții, nu are calitate de angajator, nu este parte în contractul de muncă cu aceștia și nu este ordonator de credite, finanțator sau plătitor al drepturilor salariale ale personalului didactic, invocând dispozițiile art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 modificată și Legea nr.388/2008.
În apărare reclamanții au arătat că excepția este neîntemeiată, invocând dispozițiile art.142 din Legea nr.84/1995 care prevăd că inspectoratele școlare sunt organe de specialitate subordonate Ministerului învățământului, având printre atribuțiile principale și cele privind încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic cât și dispozițiile art.142 din Legea nr.84/1995 și a prevederilor Legii 128/1997, ce conferă calitate procesuală pasivă inspectoratelor.
Tribunalul a apreciat că susținerile reclamanților sunt întemeiate în ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean T având în vedere că Potrivit dispozițiilor art.167 din Legea nr.84/1995 unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a către rază își desfășoară activitatea.
Rezultă că ordonator de credite este Consiliul local în a cărui rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ, iar calitate de angajator o are unitatea de învățământ cu personalitate juridică. Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T nu are, în concluzie, nici calitatea de ordonator de credite și nici calitatea de angajator.
Din considerentele arătate tribunalul a apreciat că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care urmează să admită această excepție iar pe fond să respingă acțiunea reclamanților împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ce privește excepțiile privind nulitatea cererii și lipsa calității de reprezentant a Sindicatului învățământului Preuniversitar T acestea au fost respinse ca nefondate având în vedere că potrivit dispozițiilor art.222 din Codul muncii sindicate pot să-i reprezinte pe membrii lor în cadrul conflictelor de muncă, la cererea acestora, dispoziții ce se găsesc reiterate și în Legea nr.168/1999 cât și în Legea nr.54/2003.
Cererea formulată de către reclamanți îndeplinește condițiile prevăzute de art.112 Cod procedură civilă și din aceasta reiese că Sindicatul învățământului Preuniversitar T are calitatea de reprezentant al membrilor în numele cărora formulează cererea, fiind atașată anexă la cerere cu numele și calitatea reclamanților de membrii de sindicat.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Motivul disputei dintre părți se referă la momentul intrării în vigoare al Ordonanței nr. 11/2007 aprobată prin Legea nr.220/2007.
Salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor legii nr.128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
Prin Ordonanța nr.11/2007 s-au stabilit creșterile salariale ce vor fi acordate în anul 2007 personalului didactic.
Astfel ordonanța a prevăzut că în cursul anului 207 salariile de bază al personalului didactic din învățământ se majorează prin modificarea coeficientului de multiplicare, în trei etape, respectiv pentru perioada 01.01.-31.03.2007 în care valoarea coeficientului este de 221, 307 lei, pentru perioada 01.04.-30.09.2007 în care valoarea coeficientului de multiplicare este de 225,733 lei iar pentru perioada 01.10.-31.12.2007 de 259, 593 lei.
La art.9 s-a prevăzut că această ordonanță se aplică începând cu luna ianuarie 2007 iar ulterior a fost aprobată prin Legea nr.220/2007, act normativ care a modificat anexele privind coeficienții de multiplicare cu menținerea acelorași perioade de acordare.
Față de aceste modificări legislative pârâții au procedat la calcularea și acordarea acestor drepturi salariale începând cu 20.07.2007, apreciind că Legea nr.220/2007 nu poate opera retroactiv.
Văzând prevederile art.9 din ordonanță tribunalul a apreciat că termenul de aplicare al creșterilor salariale nu a fost modificat și potrivit dispozițiilor art.11 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă prevederile OG nr. 11/2007 aprobată prin Legea nr.220/2007 trebuie aplicate începând cu data stabilită în cuprinsul său respectiv 1 ianuarie 2007.
Mai mult, prin art.2 din Ordinul fostului Minister al Economiei și Cercetării nr.1350/2007 pentru aprobarea metodologilor de calcul al drepturilor salariale ce se acordă personalului didactic pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007 s-a menționat că prevederile acestuia se aplică începând cu ianuarie 2007, chiar dacă ordonanța și legea de aprobare au fost publicate ulterior.
Și coeficientul de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta deoarece aceasta crește progresiv.
Pârâții nu au aplicat dispozițiile Legii nr.220/2007 pe perioada ianuarie - 20 iulie 2007, motivat de faptul că legea nu retroactivează.
Raportat la situația de fapt reținută și la dispozițiile legale analizate tribunalul a apreciat că acțiunea formulată de sindicat în numele membrilor săi, privind aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007 este întemeiată.
Pentru aceste considerente tribunalul a admis în parte cererea reclamanților și a obligat pârâții să plătească reclamanților, în aplicarea prevederilor Legii nr.220/2007 diferența dintre drepturile salariale cuvenite pentru timpul efectiv lucrat, conform dispozițiilor Legii nr.220/2007, pe perioada ianuarie 2007 - 20 iulie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, și cele efectiv încasate pe aceiași perioadă de timp.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă a obligat pârâții să plătească reclamanților, prin reprezentantul lor, suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâții Instituția Primarului Municipiului A și Consiliul Local A, criticând-o pentru aceleași considerente.
Se arată în motivarea recursurilor formulate, întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă că emeiul legal, considerat de instanța de judecată a fi aplicat în cauză este art. 50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997. Consideră recurenții că instanța a procedat eronat când a apreciat că aceste drepturi pot fi acordate în baza acestor acte normative deoarece, cțiunea a fost promovată în neconcordanță cu situația de fapt, unitățile școlare au făcut aplicarea prevederilor art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 - privind plata integrala a sumelor bănești corespunzătoare tranșelor de vechime în învățământ suplimentare, respectiv peste 30, 35, și 40 de ani.
Mai arată recurenții că drepturile bănești corespunzătoare au fost incluse in grilele de salarizare, stabilite prin acte normative, iar cuantumul bănesc al fiecărei tranșe a fost determinat prin modalitatea de calcul prevăzută de art.50 alin.1 și 2. din Legea nr.128/1997, pentru fiecare dintre transele suplimentare de vechime se acorda o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientului de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime și că acest coeficient nu se aplica de două ori, nu este un adaos peste modul de calcul arătat.
Consideră recurenții că în aceste condiții raționamentul invocat nu reflectă realitatea, încercându-se obținerea unei hotărâri judecătorești care implica dubla plată, în afara legii.
Solicită instanței exercitarea rolului activ în clarificarea aspectelor de fapt și de drept ale cauzei, întrucât s-au pronunțat de către alte instanțe judecătorești hotărâri care consfințesc erori față de realitatea prezentată.
Astfel, prevederile din ultimul act normativ, Ordonanța Guvernului nr.15/2008 clarifică faptul că s-a inclus procentul de 1/25 în tranșe de vechime suplimentare, modul de calcul a fost aplicat consecvent, prin urmare acest procent de 1/25 a fost aplicat încă de la intrarea în vigoare a Legii nr.128/1997 si nu de la aplicarea ordonanței precitate nr.15/2008, spre a se trage concluzia că anterior anului 2008 nu a fost aplicat același mod de calcul.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar Tas olicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate, pentru următoarele motive:
Prin Ordinul fostului Minister al Economiei și Cercetării nr.1350/2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul a drepturilor salariale ce se acordă personalului didactic pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007, art.2, s-a menționat că prevederile acestuia se aplică începând cu ianuarie 2007, chiar dacă ordonanța și legea de aprobare au fost comunicate ulterior.
În ceea ce privește coeficientul de multiplicare, acesta diferă de la o tranșă de vechime la alta, întrucât crește progresiv.
de bază ale personalului didactic din învățământ s-au majorat, în anul 2007, cu valoarea coeficienților de ierarhizare prevăzuți in anexa nr.2 din același act normativ.
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii și a principiului neretroactivității acesteia, întrucât a apreciat, în mod justificat, că majorarea coeficienților de ierarhizare, ce se aplică personalului didactic din învățământ, prevăzută prin pct.2 al Legii nr.220/2007, se aplică de la data intrării în vigoare a acestui act normativ și anume, de la data de 01.01.2007, cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă.
Sub acest aspect, Curtea apreciază că nu sunt fondate criticile formulate de recurenți, referitoare la o altă dată de aplicare a prevederilor acestuia și anume, data de 20.07.2007.
Astfel, Curtea reține că Legea nr.220 din 4 iulie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr.478 din 17 iulie 2007, pentru aprobarea OG nr.11 din 31.01.2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cuprinde, într-adevăr, o serie de completări și modificări, acestea din urmă referitoare la majorarea coeficienților de multiplicare, așa cum s-a reținut de către prima instanță, însă, chiar în cuprinsul Legii nr.220 /2007, se prevede data de la care se acordă coeficientul de multiplicare, aceasta fiind data de 01.01.2007.
Ca urmare, legiuitorul a prevăzut, chiar în cuprinsul actului normativ susmenționat, perioada pentru care se aplică dispozițiile acestuia, motiv pentru care că nu se justifică în nici un mod interpretarea potrivit căreia Legea nr.220/2007 ar fi intrat în vigoare la un moment ulterior emiterii nr.OG11/2007, respectiv la data de 20.07.2007.
Așadar, în speță, câtă vreme prin Legea nr.220/2007 a fost aprobată nr.OG11/2007, întocmai cum aceasta a fost emisă, fără a se constata vreodată că ar fi neconstituțională, nu poate fi vorba despre retroactivitatea legii, prin aplicarea acesteia pentru un moment anterior intrării în vigoare, ci doar despre aplicarea a însăși prevederilor conținute în cuprinsul legii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-pârâți Consiliul Local al Municipiului și Instituția Primarului Municipiului împotriva sentinței civile nr.1088 din data de 03.06.2009, pronunțate de către Tribunalul Teleorman - Secția a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Sindicatul Învățământului Preuniversitar T în numele membrilor de sindicat, și și cu intimații-pârâți Grădinița nr.1 și Inspectoratul Școlar Județean
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./2 ex./11.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Petre Magdalena, Guranda Georgeta
