Pretentii civile. Speta. Decizia 5970/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5970
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanții, A, împotriva sentinței civile nr.397/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că, recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a reținut pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 397/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr- s-a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții:, -, A, ( ), () cu domiciliul ales la Judecătoria Dr.Tr.S,- împotriva pârâților STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL GORJ, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTRA C DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții, -, A, ( ), () au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la recunoașterea pentru reclamanți a sporului de 50% din salariul de baza brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, pe perioada 15.07.2001-septembruie 2004 pentru reclamanții, A; pentru perioada 01.04.2003-septembrie 2004 pentru reclamantul; pentru perioada 01.11.2002- septembrie 2004 pentru reclamanții - și ( ); pe perioada 01.05.2002-septembrie 2004, pentru reclamanta; pe perioadele 01.07.2003-21.04.2004 și 22.04.2004-septembrie 2004 pentru reclamantul, care în perioada 01.07.2003-21.04.2004 a îndeplinit funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.Cărbunești; pe perioada 07.06.2004-septembrie 2004 pentru reclamantele,; pe perioada 15.07.2001-01.05.2004, pentru reclamanta (), toate în sumă actualizată cu indicele ratei de inflație calculate de la data nașterii dreptului până la data plății efective; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale rezultând din acordarea de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, urmând ca sumele să fie calculate printr-o expertiză de specialitate; obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă;obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Potrivit art.283 alin 1 lit.c din Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau unor despăgubiri către salariat.
În conformitate cu dispozițiile art.1 alin.1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă coroborate cu dispozițiile art.3 alin.1 din același act normativ dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege respectiv în termen de 3 ani.
Față de dispozițiile legale susmenționate și având în vedere data formulării acțiunii de către reclamanți s-a constatat prescris dreptul la acțiune al acestora.
Potrivit art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiau de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat însă prin art.1 pct.42 din OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, a constatat, că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului 83/2000 aprobată prin Legea nr.334/2001.
Ca atare acest drept nu a fost niciodată abrogat, magistrații beneficiind continuu de el.
Raportat însă, la data introducerii acțiunii, la data nașterii dreptului la acțiune s-a constatat că acesta este prescris.
Susținerea reclamanților că, au luat cunoștință de săvârșirea faptei discriminatorii doar la data pronunțării Deciziei nr. 21/10.03.2008 de către ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și că aceasta reprezintă data de la care se calculează termenul de prescripție prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958, a fost neîntemeiată.
Astfel, dreptul material la acțiune al reclamanților a luat naștere la data publicării nr.OG 83/2000 aceștia neputând pretinde că au fost în imposibilitate de a lua cunoștință de situația existentă în domeniul salarizării, de faptul că nr.OG 83/2000 a înlăturat sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cum, data săvârșirii faptei cauzatoare de prejudicii și momentul în care reclamanții au cunoscut sau trebuiau să o cunoască coincide cu data intrării în vigoare a OG83/2000 care a înlăturat sporul de 50% și, cum data introducerii acțiunii de către reclamanți, este 24.04.2008 s-a constatat că, drepturile solicitate de aceștia sunt prescrise fiind mai vechi de 3 ani raportat la data introducerii acțiunii.
În consecință, având în vedere cele arătate mai sus, instanța a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune invocată de Ministerul Justiției și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și să respingă acțiunea reclamanților împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiției, Tribunalul Mehedinți, Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ, Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Referitor la excepția de necompetență materială a instanței invocată de Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție instanța a constatat a fi neîntemeiată.
Astfel, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.36 alin.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.27/29.03.2006 așa cum susține pârâtul întrucât, prin acțiune, reclamanții nu au contestat modul de stabilire a drepturilor salariale, pentru a fi aplicabile dispozițiile legale susmenționate, ci neplata unor drepturi salariale rezultând din acordarea sporului de 50/% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică prevăzut de dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 astfel că, în cauză sunt incidente dispozițiile din Codul Muncii, inclusiv cele care reglementează competența de soluționare a cauzei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând:
Dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică este un drept deja consfințit și asupra căruia s-a pronunțat și ÎNALTA CURTE și casație și Justiție prin Decizia nr.21/10.03.2008, constatând că magistrații au dreptul la sporul de mai sus de 50%.
OG 83/2000 a înlăturat sporul mai sus-arătat, însă consideră reclamanții că această înlăturare este una nelegală inclusiv prin decizia în recursul în interesul legii.
Verificând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma dispoz. art.3041pr.civilă cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că prima instanță a stabilit în mod corect ca prescrisă formulată de către recurenți raportat la momentul nașterii dreptului la acțiune.
Potrivit art.1 al.1 din Decr.167/1958 privind prescripția extinctivă coroborate cu dispoz. art.3 al.1 din același decret, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani, începând să curgă, așa cum rezultă din dispoz. art.7 al.1 din Decr. Lege 167/1958, la data nașterii dreptului la acțiune.
De asemenea, potrivit art.283 al.1, lit. C Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Or, dreptul material la acțiune al reclamanților, după cum și prima instanță a reținut corect, a luat naștere la data publicării OG 83/2000, și nu de la data pronunțării Deciziei nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care s-a constatat că, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a. Guvernului nr.83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
Ca atare, raportat la momentul introducerii acțiunii și perioada de timp pentru care s-a solicitat de către recurenții-reclamanți acordarea sporului sus-menționat, Curtea constată soluția primei instanțe ca fiind legală și temeinică, și, având în vedere și dispoz. art. 312 al.2 pr.civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, A, împotriva sentinței civile nr.397/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL MEHEDINȚI, CURTEA DE APEL CRAIOVA, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
PREȘEDINTE: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.-
Tehn./Ex.2/16.11.2009
/ și
Președinte:Camelia ȘeleaJudecători:Camelia Șelea, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
