Pretentii civile. Speta. Decizia 598/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 598/CM
Ședința publică din 16 iulie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Costea Monica
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de pârâta- -, cu sediul în C,-, județul C și cu sediul procesual ales în C,-, etaj 1, județul C, la. și Asociații, împotriva sentinței civile nr. 10 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în C, b-dul -. - nr. 93, -. B,. 16, județul C, având ca obiect conflict de muncă - contestație decizie suspendare a contractului individual de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta pârâtă d-na avocat -, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.54735/24.03.3008, depusă la dosar. intimatul reclamant, asistat de d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.48979/9.04.2008 depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei pârâte, solicită prorogarea discutării excepției de conexitate, având în vedere că urmează a se depune întâmpinare în dosarul nr-.
Apărătorul intimatului reclamant apreciază că nu poate opera excepția de conexitate, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 164.pr.civ. conform cărora:" părțile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiași instanțe sau instanțe deosebite, de același grad, în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură". a două cauze are în vedere legătura dintre 2 pricini, care impune soluționarea în același moment, pentru a nu se pronunța hotărâri contradictorii, care să producă părților o vătămare. Precizează că la fond nu s-a invocat excepția de conexitate iar soluțiile vor fi total diferite.
Instanța, deliberând, apreciază că nu există motive de conexare a celor două dosare și respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.
Fiind întrebate, părțile declară că nu mai au alte cereri, probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că părțile au precizat că nu mai au alte cereri, probe de formulat în cauză, în baza art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, conform motivelor expuse în cererea de recurs.
Consideră că în mod eronat instanța de fond a reținut că cercetarea disciplinară a fost făcută abuziv, prelungindu-se pe o perioadă de 30 de zile.
Măsura suspendării pe durata cercetării disciplinare a fost luată întrucât abaterea săvârșită de către intimatul - contestator a fost gravă, acesta nesocotind dispozițiile de serviciu date în sarcina sa de către directorul general adjunct al societății.
Solicită apărătorul recurentei - pârâte să se observe că cercetarea prealabilă a avut un caracter complex și a necesitat mai multe activități, procedându-se la audierea intimatului - contestator, au fost luate declarații de la mai mulți salariați, în vederea lămuririi situației intervenite. Desfășurea procedurii anchetei disciplinare pe o perioadă de 29 de zile nu poate constitui un abuz al societății, ci o măsură necesară pentru a preîntâmpina o analiză lapidară a situației de fapt.
În concluzie, apărătorul recurentei - pârâte solicită admiterea recursului, anularea hotărârii, fără obligarea intimatului - reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru intimatul - reclamant, avocat solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Precizează apărătorul intimatului - reclamant că suspendarea se realizează în temeiul art. 52 alin.1 lit.a) pe durata cercetării disciplinare prealabile în condițiile legii.
Apreciază apărătorul intimatului - reclamant că suspendarea nu se justifică pe toată perioadă, având în vedere că într-o săptămână s-au efectuat toate cercetările prealabile, au fost luate declarații și s-au verificat toate aspectele. Angajatorul a motivat că dacă ar fi rămas intimatul - reclamant în funcție ar fi perturbat activitatea, dar acest fapt nu este real. Consideră că operațiunea de suspendare a fost un abuz din partea angajatorului.
Mai arată apărătorul intimatului - reclamant că instanța de fond, în mod corect a apreciat netemeinicia și nelegalitatea măsurii de suspendare a al reclamantului, caracterul abuziv al acesteia și în consecință solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei - pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față;
a declarat recurs la 26 martie 2008 împotriva sentinței civile nr. 10 din 11 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, contestatorul, în contradictoriu cu intimata - -, a formulat contestație împotriva deciziilor nr. 602/01.06.2007 și nr. 2683/29.06.2007 emise de intimată, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să anuleze deciziile atacate, să oblige intimata la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării actualizate cu indicele de inflație, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii contestatorul a învederat faptul că în data de 01.06.2007 prin decizia nr. 602 fost dispusa măsura suspendării contractului individual de muncă în temeiul art. 52 al. 1 lit. a din codul muncii, începând cu aceeași dată deși a fost prezent la locul de muncă, iar decizia de suspendare i-a fost comunicată la orele 1645.
Contestatorul a apreciat că această decizie este nelegală întrucât au fost încălcate prevederile codului muncii în ceea ce privește suspendare, în decizie nu a fost prevăzut terenul pentru care operează suspendarea, cercetarea disciplinară a fost efectuată în perioada 04. - 08.06.2006, contractul individual de muncă fiind suspendat și după această perioadă.
Contestatorul mai arătat faptul că în cazul în care decizia de suspendare este o decizie de sancționare aceasta nu poate fi dispusă decât pentru 10 zile, iar decizia trebuie să conțină elementele obligatorii prevăzute pentru decizia de sancționare.
În ceea ce privește decizia de suspendare nr. 2683/29.06.2007 prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă, retroactiv, începând cu data de 01.06.2007, contestatorul a apreciat că nici această decizie nu este legală deoarece măsura suspendării reglementată de art. 52 lit. a din codul muncii acordă posibilitatea angajatorului de a suspenda contractul doar pe perioada cercetării disciplinare, sens în care decizia trebuie să fie justificată și motivată.
Totodată, decizia nr. 2683/29.06.2007 nu conține elementele obligatorii referitoare la termenul și instanța la care se poate contesta decizia.
Intimata, prin întâmpinare, și-a precizat poziția procesuală în sensul respingerii contestației.
În susținerea poziției sale procesuale intimata a învederat faptul că decizia nr. 602/01.06.2007 este o decizie de suspendare în vederea efectuării cercetării disciplinare, nu este o decizie de sancționare motiv pentru care nu trebuie să cuprindă elementele obligatorii prevăzute de lege pentru o deciziei de sancționare.
A arătat, de asemenea, faptul că cercetarea disciplinară s-a desfășurat în perioada 01. - 29.06.2007 când a fost finalizată și a fost emisă decizia de sancționare.
Ulterior emiterii deciziei de suspendare, intimata a constatat faptul că în decizia de suspendare inițială nr. 602/01.06.2007 a fost consemnat greșit numărul de contract individual al contestatorului, motiv pentru care a fost emisă decizia nr. 2683/29.06.2006 prin care s-a remediat eroarea materială și a fost menținută data începerii suspendării.
De asemenea, în aceeași dată 29.06.2007, intimata a emis o nouă decizie nr. 2684 prin care a dispus încetarea suspendării contractului individual de muncă al contestatorului.
În consecință, intimata a apreciat că deciziile de suspendare a contractului individual de muncă pe perioada cercetării disciplinară sunt temeinice și legale.
Prin sentința civilă nr. 10 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, a fost admisă contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatul - - A fost anulată decizia nr. 602/01.06.2007 și decizia nr. 2683/29.06.2007 emise de intimată.
De asemenea, a fost obligată intimată către contestator la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării contractului individual de muncă, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Totodată, fost obligată intimata către contestator la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat.
La pronunțarea acestei soluții, instanța avut în vedere următoarele considerente:
Măsura suspendării contractului individual de muncă a fost dispusă în data de 01.06.2007, zi în care contestatorul se afla la locul de muncă și își desfășura activitatea zilnică, sens în care lipsirea de drepturi salariale pentru o zi în care și-a desfășurat activitatea apare ca abuzivă.
La art. 268 al.1 din codul muncii, legiuitorul a stabilit un termen maxim de 30 de zile calendaristice în care poate emite decizia, având în vedere data de la care a luat la cunoștință de săvârșirea faptei.
Ori, în speță, se constată că angajatorul a luat la cunoștință de săvârșirea abaterii în data de 01.06.2006 prin referatul întocmit de - director general adjunct.
În consecință a fost emisă decizia de suspendare nr. 602/01.06.2007 și totodată a fost comunicată convocarea pentru a participa la cercetarea disciplinară.
Din analiza dosarului întocmit cu ocazia cercetării disciplinare a rezultat că această procedură prealabilă a fost efectuată în perioada 01.06.-07.06.2007, data finală rezultând din convocarea primită de reclamant aflată la fila nr. 51 dosar.
Reglementarea acestui termen de 30 de zile calendaristice în care angajatorul are obligația emiterii deciziei de sancționare, adică să finalizeze cercetarea disciplinară și să stabilească sancțiunea care urmează a fi aplicată, a avut în vedere tocmai celeritatea cu care angajatorul trebuie să acționeze pentru a înlătura consecințele negative ale unor astfel de fapte.
Totodată, legiuitorul a avut în vedere și asigurarea unei protecții a salariatului în fața oricăror abuzuri săvârșite de către angajator, în sensul că salariatul urmează să fie cercetat și sancționat cu celeritate pentru a diminua în mare măsură efectele negative atât în ceea ce privește activitatea angajatorului, iar în speța de față lipsirea de drepturi salariale a contestatorului ca efect al suspendării contractului individual de muncă.
În aceste condiții întocmirea Raportului comisiei de cercetare disciplinară, cu propunerea concretă de sancționare la data de 29.06.2007, având în vedere că toate actele premergătoare acestuia, respectiv notele explicative luate persoanelor implicate, au fost efectuate în perioada 01.06. - 07.06.2007 apare ca nejustificată, constituind un abuz de drept al angajatorului.
Susținerea intimatei potrivit cu care decizia nr. 602/01.06.2007 a fost anulată nu are justificare în condițiile în care nu rezultă în mod expres din nici una dintre deciziile nr. 2683/29.06.2007 și 2684/29.06.2007 acest aspect.
Față de aceste aspecte de drept și de fapt reținute, instanța a apreciat că decizia nr. 602/01.06.2007 este nelegală și a dispus anularea ei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta C, criticând soluția tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
Cu privire la Decizia de suspendare contractului individual de muncă nr. 602 din 01 iunie 2007 a învederat următoarele:
Această decizie de suspendare a fost emisă de către intimată în baza aceleiași fapte săvârșite de către contestator, având ca scop susținut de către aceasta, remedierea erorii materiale în ceea ce privește numărul de înregistrare al contractului individual de muncă al contestatorului.
În plus, față de aspectele de fapt și de drept reținute de instanță ca motiv de nelegalitate a deciziei analizate anterior, motive care urmează a fi reținute și în cazul acestei decizii instanța constată că:
Decizia de suspendare nr. 2683/29.06.2007 a fost emisă pentru a reglementa situația juridica a raporturilor de muncă ale contestatorului anterioare, respectiv pentru perioada 01.06. - 29.06.2007, când suspendarea a încetat ca urmare a emiterii deciziei nr. 2684/29.06.2007.
Contractul individual de muncă este, în esență, un contract cu executare succesivă, în sensul că angajatul desfășoară activitate zilnică în folosul și sub directa îndrumare a angajatorului, iar acesta îi plătește drepturile salariale pentru activitatea prestată.
Legiuitorul a stabilit condiții imperative în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor disciplinare de către angajator, având în vedere protecția salariatului pentru evitarea măsurilor abuzive din partea angajatorului.
Ori, în speța de față, s-a stabilit că, emiterea unei decizii de suspendare care reglementează suspendarea îndeplinirii atribuțiilor zilnice cu consecința lipsirii angajatului de drepturile salariale pentru o perioadă anterioară emiterii acesteia apare ca nelegală, indiferent de justificarea angajatorului pentru emiterea acesteia.
Având în vedere faptul că cele două decizii contestate, respectiv decizia nr. 602/01.06.2007 și decizia nr. 2683/29.06.2007, au fost apreciate de către instanță ca fiind nelegale urmând a fi anulate, față de cererea contestatorului referitoare la obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei suspendării actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, instanța a apreciat că sunt incidente prevederile art. 52 al. 2 din codul muncii.
Potrivit acestor prevederi, în condițiile în care se constată nelegalitatea măsurii dispuse, urmează a fi aplicate principiile răspunderii civile contractuale în sensul obligării angajatorului la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit pe perioada suspendării.
Prin această decizie contractul de muncă al salariatului a fost suspendat în temeiul art. 52.1 lit.a) din codul muncii, respectiv pe durata cercetării disciplinare prealabile.
Întrucât în Decizia inițială nr. 602 din 01 iunie 2007 s-a strecurat o greșeală materială în ce privește indicarea numărului contractului individual de muncă al contestatorului, imediat ce s-a observat această eroare, s-a procedat la emiterea unei noi decizii, respectiv Decizia nr. 2683 din 29 iunie 2007.
Aceste două înscrisuri nu diferă cu nimic, singura diferență referindu-se la indicarea numărului corect al contractului de muncă al contestatorului.
Din analiza motivației instanței de fond apreciază că motivul care a stat la baza anulării celor două decizii este reprezentat de așa-zisul abuz al societății prin efectuarea cercetării disciplinare pe o perioadă de 29 zile și nu emiterea ulterioară a deciziei de suspendare.
Cercetarea disciplinară prealabilă pentru intimatul contestator s-a efectuat în conformitate cu dispozițiile legale, avându-se în vedere gravitatea faptelor semnalate, precum și natura consecințelor acestora de perturbarea activității și scăderea producției.
Din aceste motive, desfășurarea cercetării disciplinare s-a desfășurat pe o perioadă de 29 de zile, fiind în conformitate cu dispozițiile art. 268 alin.1 codul muncii.
nu abuzat în nici un fel de calitatea sa de angajator atunci când a desfășurat cercetarea disciplinară împotriva salariatului, criticile sale avându-și motivația în nemulțumirea sa față de sancțiunea aplicată și nu față de modalitatea legală în care s-a desfășurat cercetarea disciplinară.
Reținerile instanței de fond sunt în contradicție evidentă cu dispozițiile legale, întrucât: pe de o parte nu s-a depășit termenul legal stabilit de legislația muncii cu privire la desfășurarea cercetării disciplinare și, pe de altă parte, s-a dispus anularea deciziei de suspendare fără ca prin emiterea acesteia să fie încălcată vreo dispoziție legală prevăzută de codul muncii, a cărei omitere să atragă sancțiunea nulității deciziei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299, 304(1) Cod procedură civilă, art. 266, art. 268.1 codul muncii.
Recursul nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Art. 267(1) din codul muncii prevede că nici o sancțiune disciplinară (cu excepția avertismentului) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare.
Angajatorul are posibilitatea ca pentru perioada cât durează cercetarea menționată să suspende contractul celui în cauză. Decizia îi aparține exclusiv, dar aceasta nu trebuie să constituie un abuz de drept. Suspendarea contractului este necesar să se bazeze pe criterii obiective, să fie dispusă cu bună credință și să fie necesară pentru a asigura o cercetare prealabilă corectă abaterii disciplinare.
Legea nu prevede perioada suspendării și, deci, a efectuării cercetării prealabile. În practică, însă, s-au folosit ca puncte de reper în stabilirea termenului pentru care se poate suspenda contractul de muncă pe perioada cercetării disciplinare fie dispozițiile art. 268 alin.1 codul muncii, în conformitate cu care "angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare", fie dispoziția cuprinsă în art. 264 alin.1 lit."b" din codul muncii, considerându-se că, de vreme ce suspendarea contractului individual de muncă cu titlu de sancțiune disciplinară nu poate fi mai mare de zece zile lucrătoare cu atât mai mult suspendarea contractului pe perioada cercetării disciplinare nu poate fi mai mare de zece zile.
Acest al doilea punct de vedere a fost îmbrățișat și de doctrină și, avem aici în vedere,opinia profesorului în Tratatul de dreptul muncii, Editura Universul Juridic B 2007, p. 495.
Mergând la situația de fapt a speței, observăm că angajatorul recurent, cu toate că la data de 07 iunie 2007 l-a convocat pe contestator cu următoarea mențiune "finalizarea cercetării disciplinare începute în data de 01 iunie 2007", încadrându-se în termenul de zece zile mai sus arătat - nu a înțeles să finalizeze totuși această cercetare lăsând loc abuzului și arbitrariului.
Decizia nr. 2683 din 29 iunie 2007, de îndreptare a erorii materiale este și ea nelegală pe de o parte pentru că nu s-a arătat în cuprinsul ei că scopul emiterii este îndreptarea erorii materiale, pe de altă parte, pentru că vine să acopere retroactiv o măsură ce fusese deja dispusă printr-o Decizie de suspendare pe care însuși angajatorul o consideră nelegală.
Este real că se impunea emiterea Deciziei nr. 2683 din 29 iunie 2007, întrucât în Decizia nr. 602 din 01 iunie 2007 se făcea trimitere la un alt contract individual de muncă și nu al aceluia referitor la.
Din toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese clar că în perioada 08 - 29 iunie 2007 nu s-a mai făcut nici o analiză a situației, iar această suspendare a contractului individual de muncă nu și-a mai atins scopul, și anume, în vederea cercetării disciplinare, creând aparența unei suspendări sancționatorii, ceea ce nu este posibil înainte de emiterea deciziei de sancționare fiind, de altfel posibilă aplicarea acestei măsuri cu titlu de sancțiune disciplinară.
Pentru a complica și mai mult situația de fapt la data de 29 iunie 2007, angajatorul emite alte două decizii sub nr. 2683 și sub nr. 2684.
Decizia nr. 2683 suspendă contractul individual de muncă în temeiul art. 52 alin.1 lit."a" din codul muncii, scopul acesteia fiind de a acoperi în mod retroactiv, respectiv începând cu data de 01 iunie 2007 suspendarea contractului de muncă ce se făcuse în baza deciziei nr. 602 din 01 iunie 2007.
Nici nu emite bine decizia de suspendare retroactivă că, în aceeași zi, sub nr. 2684 din 29 iunie 2007, angajatorul emite decizia de încetare a suspendării contractului de muncă 25919 din 18 aprilie 2005 a salariatului inginer.
În mod corect a reținut instanța de fond că, dată fiind natura contractului individual de muncă, în esență ca un contract cu executare succesivă, ce presupune că angajatul desfășoară activitate zilnică în folosul și sub îndrumarea angajatorului, acesta îi datorează drepturi salariale, fiind de neacceptat ca angajatorul care realizează că a emis o decizie nelegală, să emită o alta cu scopul de a acoperi perioada în care salariatul nu a prestat activitatea din vina angajatorului.
Pe de altă parte, emitentul Deciziei nr. 602 din 01 septembrie 2007, decizie, de altfel, nelegală, nu justifică de ce era necesară suspendarea contractului individual de muncă pe perioada cercetării disciplinare aducând un plus de netemeinicie acesteia.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat, în baza art. 312 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de pârâta- -, cu sediul în C,-, județul C și cu sediul procesual ales în C,-, etaj 1, județul C, la. și Asociații, împotriva sentinței civile nr. 10 din 11 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în C, b-dul -. - nr. 93, -. B,. 16, județul C, având ca obiect conflict de muncă - contestație decizie suspendare a contractului individual de muncă.
Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond asist.jud.
Red.dec.jud.-/21.07.2008
gref.AB/2 ex./21.07.2008
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Costea Monica, Daniela Petrovici
