Pretentii civile. Speta. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.599
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 2: Alina Savin
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți, -, -, și, împotriva sentinței civile nr.713/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL G, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului formulat.
CURTEA:
Cererea de chemare în judecată
La data de 28.02.2008 reclamanții, -, -, și, au solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de APEL GALAȚI, la plata indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25% din salariul de bază pentru o perioadă de 3 ani anteriori introducerii acțiunii, sume actualizate până la data achitării integrale a sumelor datorate.
În motivarea cererii au arătat reclamanții că sunt obligați să efectueze serviciul de permanență atât în orele de program cât și în afara acestuia, respectiv, după orele de program, în timpul zilei și nopții, precum și în aceleași condiții în zilele de sărbători legale, fără a fi recompensați conform Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/22.09.2005, modificat prin Hotărârea CSM nr.325/2006 art.98 al.1 pct.5.
În timpul serviciului de permanență, reclamanții trebuie să fie permanent la dispoziția instanței de judecată, apți de a judeca cauzele pentru care sunt solicitați, în mod prompt, fără a se admite înlocuirea.În situația în care un judecător aflat în serviciul de permanență, după efectuarea orelor de program, nu s-ar prezenta la serviciu în cazurile urgente sus-menționate, este pasibil de sancțiune disciplinară.
Acest serviciu aduce atingere unui drept fundamental al omului, respectiv dreptul la libera circulație a persoanei, în sensul că judecătorii aflați în serviciul de permanență nu pot părăsi localitatea și nu pot efectua activități de natură a le diminua abilitățile necesare.
Toate aceste restricții impun acordarea unei compensații materiale, astfel cum beneficiază alte categorii salariale.
Reclamanții, consideră că sunt discriminați de alte categorii de personal, respectiv cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda în funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază, stabilit prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.Prin această lege se acordă aceleași drepturi salariale și elevilor și studenților militari ai instituțiilor de învățământ militare și civile, militari cu termen redus, militari în termen și fiii regimentului.
De asemenea, salariații din cadrul consiliilor locale ale primăriilor precum și cei ai prefecturilor municipiilor beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza hotărârilor consiliilor locale, respectiv Hotărârea nr.16/2007 a Consiliului Județean S M, Hotărârea Consiliului Județean D, precum și altele asemenea hotărâri, întrucât, prin natura funcției, sunt obligați să se prezinte la serviciu, în situații de urgență.
Prin urmare, este nefiresc, nelegal și discriminatoriu ca judecătorii de la secția penală, care prin natura funcției și a prevederilor legale sunt obligați să se afle în timpul lor liber la dispoziția instanței de judecată și, în mod destul de frecvent, solicitați, la orice oră din zi sau din noapte, să judece și să soluționeze cauze de M importanță și indiscutabilă răspundere.
OUG nr.27/7.04.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției stabilește prin art.2 că salarizarea și celelalte drepturi ale magistraților se stabilesc ținându- se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Pentru eliminarea discriminării, solicită obligarea pârâților la plata sporului de 25% din salariul brut, intitulat de literatura de specialitate și în actele normative indemnizație de dispozitiv, de la data promovării prezentei acțiuni și în viitor până la încetarea discriminării, precum și retroactiv pe ultimii 3 ani, calculat la rata inflației până la achitarea efectivă a sumelor solicitate și înscrierea acestor drepturi în carnetele de muncă a reclamanților.
În drept, și-au întemeiat reclamanții acțiunea formulată pe Constituția României, republicată, art.16- Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorității publice, fără privilegii și fără discriminări.Nimeni nu este mai presus de lege.
Art.20 al.1.Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate ți aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.Al.2- dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Declarația Universală a Drepturilor Omului -art.7- Toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul, fără deosebire, la o protecție egală a legii.
Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului -art.-1-Dreptul de a te bucura de oricare din drepturile prevăzute de lege, trebuie asigurat fără nici o discriminare.
Nimeni nu poate face obiectul unei discriminări bazate pe oricare din motivele menționate mai sus din partea niciunei autorități publice.
OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare- art.1 al.2 lit.e pct.J: principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:dreptul la muncă, dreptul la un salariu egal pentru muncă egală, dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Art.2 al.1: Prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute în al.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, a stabilit că tratamentul diferențiat nu metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Decizia Curții Constituționale nr.1/8.02.1994 poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.
Decizia Curții Constituționale nr.135/5.11.2006 a reținut că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații în care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.
OG nr.1137/2000- art.1 al.2 prevede că- pentru muncă egală și pregătire profesională egală, toți salariații trebuie să fie retribuiți în mod egal.
Codul munii-Legea nr.53/2000- art.5- principiul nediscriminării: În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat este interzisă.Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință, întemeiate pe unul sau mai multe criterii, care au ca scop sau efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de legislația muncii. Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate aparent pe alte criterii decât cele prevăzute în al.2, dar care produc efectele unei discriminări directe.
Art.295.Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.
Întâmpinarea-poziția Ministerului Justiției
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente:
Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente:
-Nu există un text de lege care să prevadă un astfel de spor.Legiuitorul este în drept să instituie astfel de sporuri
-Nu se poate reține discriminarea în cauză în condițiile în care reclamanții se raportează la alte categorii profesionale.
-Asigurarea permanenței conform regulamentului instanțelor judecătorești reprezintă o obligație de serviciu a reclamanților.
Sentința civilă nr.713/29.05.2008 a Tribunalului Galați
Prin sentința civilă nr.713/29.05.2008 Tribunalul Galația respins acțiunea formulată ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin dispozițiile art. 21 din OG nr. 137/2000, se stabilește ca persoana care se consideră discriminată, poate formula acțiune privind acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Potrivit art. 2 din OG nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, care are drept scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului ori a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul public sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Pentru a ne găsi în situația unei fapte de discriminare, trebuie să avem două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi fost diferit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de art. 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a statuat principiul egalității ca unul dintre principiile generale ale dreptului comunitar. În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Europeană a apreciat că statele contractante dispun de o anumită marjă de apreciere pentru a determina dacă și în ce măsură diferențele între situații analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincțiile de tratament juridic aplicabile.
Potrivit acestor principii, s-au constatat următoarele:
Salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești și stabilirea drepturilor de care acesta beneficiază, este reglementată prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal.
În acest sens, potrivit disp. OG nr. 27/2006, magistrații beneficiază de indemnizație lunară și alte sporuri.
Dispozițiile OG nr. 137/2000, prevăd că exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul acestui articol, privește persoanele aflate în situații comparabile.
Conținutul concret diferit al atribuțiilor de serviciu ale judecătorilor față de alte categorii profesionale, precum și sistemele diferite de salarizare ale diverselor categorii profesionale, fac să nu poată fi reținută o situație comparabilă între categorii profesionale distincte - magistrați, funcționari publici, demnitari, alți salariați.
Modalitatea de salarizare a magistraților este distinctă de cea reglementată pentru alte categorii profesionale, diferențele fiind motivate de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii profesionale, lipsa beneficiului unui drept suplimentar de natură salarială recunoscut altor categorii de salariați, nu presupune plasarea într-o situație discriminatorie. Situația reclamanților nu este comparabilă cu cea a altor categorii socio-profesionale, având în vedere că pe lângă obligațiile specifice funcției, salariații din sistemul judiciar, se bucură de o serie de drepturi și beneficii suplimentare, care li se adresează doar lor, nefiind aplicabile altor categorii de salariați arătate chiar de reclamante.
Recursul declarat de reclamanți
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții apreciind ca nefiind legală și temeinică soluția instanței de fond.În motivrea recursului reclamanții au reiterat motivele expuse amplu în cererea de chemare în judecată.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Examinând sentința recurată prin prisma art.304 pr.civ. și a celor de ordine publică Curtea constată următoarele:
Sporul de dispozitiv este un spor prevăzut de legiuitor pentru salarizarea personalului militar din instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională ( Legea 138/1999).Potrivit art.1 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, " Dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției".
În cauza de față se solicită despăgubiri rezultate din neretribuirea de către legiuitor a obligației magistratului de a fi permanent la dispoziția instituției.În acest sens se invocă discriminarea prin raportare la alte categorii socio-profesionale.
Cu privire la regimul discriminării, respectiv aplicarea OG nr.137/2000 s-a pronunțat Curtea Constituțională astfel:
Ordonanța este neconstituțională întrucât lasă posibilitatea desprinderii unui înțeles neconstituțional, astfel încât instanțele judecătorești ar avea posibilitatea să anuleze prevederile legale pe care le consideră discriminatorii și să le înlocuiască cu alte norme de aplicare generală neavute în vedere de legiuitor.Un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor.Parlamentul și, prin derogare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală și nu instanțele judecătorești, misiunea acestora fiind doar de aplicare a legii.Prin decizia din 4 decembrie 2008 a fost analizată întreaga ordonanță având în vedere că dispozițiile legale atacate sunt indisolubile legate de toate celelalte "dispozițiile cuprinse în Ordonanța Guvernului".
În cauza de față se solicită de către reclamanți acordarea unui spor de dispozitiv în cuantum de 25% din salariu având în vedere că alte categorii socio-profesionale încasează acest spor, iar rațiunea instituirii și acordării acestui spor pentru acele categorii profesionale s-ar potrivi și categoriei profesionale a magistraților.
Așa cum a stabilit Curtea Constituțională nu se poate acorda un spor neprevăzut de vreun act normativ de instanța de judecată, iar OG 137/2000 ar fi dat eventual posibilitatea solicitării unor despăgubiri egale cu cuantumul acestui spor ca urmare a constatării unei dispoziții discriminatorii, ceea ce în cauză nu s-a solicitat.
Având în vedere aceste considerente apreciem ca fiind nefondată acțiunea formulată, iar în baza art.312 pr.civ. urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -, și, împotriva sentinței civile nr.713/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, -, și, împotriva sentinței civile nr.713/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.05.2009.
Pt.jud. aflat în CO JUDECATOR Pt.jud. aflat în CO
Conf.art.261 pct.2 pr.civ. conf.art.261 pct.2 pr.civ.
Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel
Grefier
Red./26.06.2009
Dact./2 ex/14.07.2009
FOND: -
Asis.jud.-
Președinte:Mihaela NeaguJudecători:Mihaela Neagu, Alina Savin, Marioara Coinacel
