Pretentii civile. Speta. Decizia 5992/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5992
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtele Curtea de Conturi a României și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.3929/12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul este declarat și motivat în termenul legal și s-a solicitat de către recurentele pârâte Curtea de Conturi a României și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr. 3929/12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de intimata Curtea de Conturi a Romaniei.
S-a admis acțiunea formulată de petentii si împotriva intimatilor Curtea de Conturi a Romaniei si Ministerul Finanțelor Publice.
S-a admis cererea de chemare in garantie formulata de intimata Curtea de Conturi a Romaniei impotriva Ministerului Finantelor Publice.
S-a dispus obligarea intimatei Curtea de Conturi a Romaniei la plata catre petenti a drepturilor salariale reprezentand sporul de vechime pentru perioada 01.11.2000-30.11.2003, sume ce au fost actualizate in 2007 si care urmeaza sa fie actualizate la data platii efective, astfel: -34928,65 lei si - 31095,42 lei.
A fost obligată chemata in garantie Ministerului Finantelor Publice sa vireze Curtii de Conturi a Romaniei sumele mai sus-mentionate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de intimata Curtea de Conturi a Romaniei, aceasta a fost respinsa avand in vedere ca pretentiile petentilor se intemeiaza pe un serviciu deja prestat ce constituie bunuri in sensul practicii CEDO a caror proprietate confera petentului dreptul de a nu fi lipsit de ele in mod nejustificat din perspective art.44 din Constitutie coroborat cu art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Astfel ca, retinerea prescriptiei ar echivala cu nesocotirea prevederilor constitutionale si cele ale reglementarilor internationale asumate de statul R si care determina inaplicabilitatea prevederilor art.1 si 3 din Decretul nr.76/1958 si art. 283 Codul Muncii.
Petentii, în calitate de magistrati au beneficiat în baza art.33 din Legea nr.50/1996, integral și procentual de sporul de vechime în muncă.
Prin sentinta civila nr.65/11.01.2007 a Tribunalului Gorj Sectia Conflicte de munca si Asigurari Sociale, sentinta irevocabila prin respingerea recursului, le-au fost recunoscute petentilor drepturile salariale constand in sporul de vechime pentru perioada 01.12.2003-30.08.2006.
În raport de definiția discriminării directe dată de Directiva 2000/EC/1943 privind implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică și Directiva 2000/EC/1978 privind crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă, care analizează tratamentul diferențiat din prisma unor persoane aflate în situații comparabile și nu în situații similare, instanța a apreciat că situația categoriei profesionale a magistraților cu privire la neacordarea sporului de vechime trebuie analizată comparativ cu situația altor categorii profesionale aflate într-o situație comparabilă.
Instanța a mai reținut că existența discriminării a existat pe perioada în litigiu și în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv între magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție și celelalte categorii de magistrați.
Astfel, în Titlul III art. 73 alin.3 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul magistraților, se menționează în mod expres că " salarizarea judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție se stabilește prin Legea privind indemnizațiile pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică" iar în anexa 2/2 a Legii nr. 154/1998 actualizată, erau prevăzute și indemnizațiile judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Dispozițiile art. 24 alin. 3 din Legea nr. 154/1998 prevedeau în mod expres că "dispozițiile legale referitoare la alte drepturi salariale, cum sunt .sporul de vechime în muncă etc.rămân în vigoare ".
Această reglementare demonstrează că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au beneficiat pe toată perioada în litigiu, până la intrarea în vigoare a nr.OUG 27/2006 de spor de vechime în muncă, fapt ce înlătură apărarea intimatei privind neaplicarea prevederilor art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevede că "diferența de tratament devine discriminare, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă".
Chiar dupa adoptarea nr.OUG27/2006, instanta a constatat existenta discriminarii intre categoria sociala a magistratilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie si celelalte categorii de magistrati.
Astfel, art.41 lit. b din nr.OUG 27/2006 prevede abrogarea unor reglementari din Legea nr. 56/1996 privind salarizarea magistratilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a altor drepturi fara a specifica expres dispozitiile abrogate.
Verificand starea actuala a acestui act normativ, ca urmare a abrogarilor anterioare, rezulta ca prevederile art. 10 privind sporul de vechime in munca, art. 14 si 15 privind sporul pentru conditii grele si sporul pentru ore suplimentare, precum si alte prevederi nu au fost abrogate, urmand a fi aplicate in continuare.
Discriminarea anterioară între cele două categorii de magistrați, privind acordarea sporului de vechime în muncă nu s-a bazat pe o justificare rezonabilă și obiectivă, așa cum prevede art.14 din CEDO.
Sporul de vechime, ca un drept corelativ dreptului la muncă are un caracter permanent și obligatoriu și are drept scop stimularea salariatului și recunoașterea vechimii în muncă desfășurată de acesta, neexistând nici un motiv pentru instituirea unui tratament diferențiat între diverse categorii sociale în raport cu complexitatea, felul și importanța muncii depuse.
Tratamentul diferentiat se reflecta, in special, asupra persoanelor care au desfasurat activitati si alte domenii anterior intrarii in magistratura, respectiv consilierii juridici, avocati, notari, economisti, cadre didactice, etc, fara ca aceasta perioada sa poata fi valorificata, neputand fi vorba de o asimilare a sporului de vechime in munca cu sporul de fidelitate acordat in baza nr.OUG27/2006.
Avand in vedere raportul de expertiza intocmit in cauza, instanta a admis actiunea si a obligat intimata Curtea de Conturi la plata catre petenti drepturilor salariale reprezentand sporul de vechime pentru perioada 01.11.2000-30.11.2003, sume ce au fost actualizate in 2007 si care urmeaza sa fie actualizate la data platii efective, astfel: -34928,65 lei si - 31095,42 lei.
Conform art. 60 Cod de procedura civila instanta a admis cererea de chemare in garantie a Minsiterului Finantelor Publice, deoarece potrivit art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Asadar, intre intimata si chemata in garantie exista raporturi juridice ce decurg din lege, in temeiul carora Ministerul Finantelor Publice a fost obligat sa asigure fondurile necesare pentru plata drepturilor banesti cuvenite petentilor.
Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr.1728 din data de 19.02.2009, pronunțată în dosarul nr- a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.
Împotriva sentinței Tribunalului Gorj au declarat recursCurtea de Conturi a României și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Finanțelor Publicecriticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. În motivarea recursului formulat de Curtea de Conturi a României s-a arătat că deși s-a ridicat excepția prescripției dreptului la acțiune, fiind depășit termenul de 3 ani, prima instanță a respins această excepție, arătând că s-a îtrerupt cursul prescripției.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că, până la apariția Legii nr. 50/1996, reclamanții au primit sporul de vechime în muncă calculat separat de salariul de bază.
Ulterior, prin Legea nr. 154/1998, sporul de vechime a fost inclus în indemnizație și nu s-a mai acordat separat.
Invocându-se și actele normative ulterioare (Ordonanța nr. 83/2000 și OUG nr. 177/2002), recurentul a arătat că sporul de vechime a fost luat în considerare la calcularea indemnizației unice, aceasta fiind calculată după o anumită formulă, diferențiat, ținând seama de vechimea fiecărui salariat, astfel că nu se mai acordă separat acest spor.
2. În motivarea recursului formulat de DGFP G, în numele și pentru MINIsterul Economiei și Finanțelor, s-au arătat următoarele:
Întrucât între acest recurent și Curtea de Conturi a României nu există nici un fel de raporturi, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă, astfel că, în mod greșit s- admis cererea de chemare în garanței.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată fondate recursurile, urmând a le admite, pentru următoarele considerente:
Fără îndoială că argumentele referitoare la preeminența dreptului internațional față de dispozițiile dreptului intern - atunci când acesta din urmă nu conține dispoziții mai favorabile - sunt corecte.
Problema care se pune însă, în cauza de față, este aceea a intervalului de timp până la care instanța investită cu soluționarea cererii de față se poate întoarce în timp.
Faptul că reclamanții au solicitat la data de 17 octombrie 2007 drepturi salariale după o perioadă de timp afectată de efectul prescripției dreptului la acțiune - 1 2000/30 2003 nu poate justifica legitimarea demersului reclamanților cu încălcarea dispozițiilor legale.
Dezlegarea dată de instanța de fond incalcă dispozițiile dreptului intern (art. 3 rap. la art. 1 din Decretul nr. 167/1958), dar și pe cele ale tratatelor internaționale la care Romania este parte, cu referire la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și și a Libertăților Fundamentale- pentru următoarele considerente:
În general, dispozițiile legale privind formalitățile ce trebuie respectate de orice subiect cu calitate procesuală activă vizează asigurarea unei bune administrări a justiției respectarea principiului securității raporturilor juridice.
Prin deciziile sale, Curtea Europeană a Dreptrurilor Omului nu a examinat "in abstracto" legislațiile interne ale statelor, ci maniera în care a fost înfrânt dreptul acestora de a se adresa instanțelor.
Astfel, la 18 martie 2008, prin hotărârea 3052/04, în cauza Dacia contra, Curtea a arătat rolul de o importanță majoră pe care îl au termenele de prescripție, interpretate din perspectiva Convenției care declară principiul preeminenței dreptului ca făcând parte din tradițiile comune ale statelor membre la Convenție.
S-a arătat că rolul prescripției este, între altele acela de a garanta securitatea juridică prin fixarea unui termen fix de introducere a acțiunilor.
Prin urmare, prin hotărârea la care s-a făcut trimitere, Curtea a deciscămodificarea unei situații ce a devenit "definitivă" datorită expirării termenului de prescripție este incompatibilă cu principiul securității raporturilor juridic.
Nici o dispoziție a Convenției nu obligă statele membre sa instituie termene de prescripție sau sa fixeze momentele de la care începe sa curga prescripția, in materie civila statele bucurându-se de o mare libertate de apreciere atât in stabilirea duratei acestui termen, cat si a momentului de la care aceasta începe sa curgă ( hot. Nr. 42117 per. 04 din 5 Februarie 2009- - si altii contra Franței ).
Sub acest aspect termenul de prescripție de 3 ani - ca cel prevăzut de art. 166 din Codul muncii, a fost apreciat ca fiind rezonabil de întreaga practică, în ceea ce privește satisfacerea drepturilor de creanță, astfel că, durata termenului de prescriptie nu pune probleme din punctul de vedere al conventiei.
Față de cele arătate anterior, constatând prescris dreptul la acțiune al reclamanților, se apreciază ca fiind inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs și, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 cod. pr. civ. Curtea va admite recursurile, va casa sentința și va respinge în tot cererea reclamanților.
Date fiind și dispozițiile art. 60 și următoarele cod. pr. civ. va fi respinsă și cererea accesorie de chemare în garanție a Ministerului Fianțelor Publice formulată de pârâta Curtea de Conturi a României.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele Curtea de Conturi a României și Direcția Generală a Finanțelor Publice G pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr.3929/12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect, drepturi bănești.
Modifică sentința civilă nr. 3929/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj și respinge acțiunea în tot.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 04 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.-/ 2 ex./ 15 dec. 2009
Tehn.3ex/
F/,
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Camelia Șelea, Ligia Epure
